Surpriza cea mare pe care am avut-o de când am deschis „Explorarea spațiului cosmic ilustrată în filatelia românească 1” a fost să constat că Marian Truță face mult mai mult decât să treacă în revistă niște emisiuni filatelice. El spune povești! Și reușește astfel, deși ai crede, după titlu, că și-a propus realizarea unui catalog cuprinzător pentru filateliști, să scrie o carte de istorie absolut savuroasă. Departe de a fi interesantă numai pentru pasionații de filatelie, cartea se dovedește a fi o sinteză foarte bine scrisă a unei epoci de pionierat în explorarea spațiului.
Deși primul lucru pe care-l vei remarca la această carte este realizarea impecabilă, capitol la care vom puncta hârtia groasă, lucioasă, reproducerile detaliate ale mărcilor poștale, fotografiile de epocă, culorile atent alese, care le imită pe cât de bine se poate pe cele originale, ale timbrelor, de îndată ce vei începe să citești îți vei aminti că Marian Truță este în primul rând scriitor, autor de ficțiune, și abia apoi colecționar. Astfel, fiecare emisiune filatelică e însoțită de o poveste amplă a evenimentului ilustrat. Contextul politic al vremii, actorii principali, tehnologia, chiar și micile incidente sau reușitele neplanificate sunt trecute în revistă, în stilul narativ ușor ironic al lui Marian Truță.
Începând din anul 1957, anul în care primul satelit artificial al Terei, Sputnik 1, a fost lansat, și până în 1966, când emisiunea filatelică „10 ani de cosmonautică” a fost pusă în circulație, toate marile evenimente legate de explorarea spațiului, fie că ele au fost surprinse de emisiuni filatelice sau nu, au fost trecute în revistă în memoratorul lui Marian Truță. Desigur, evenimentele care au fost imortalizare în imagini pe timbrele românești ocupă un loc central în opera de față, până la urmă despre timbre e vorba, însă și marile absențe sunt menționate, împreună cu presupusele motive care au stat la baza omisiunii lor.
În prima jumătate a cărții avem tratate exclusiv reușitele sovietice. Primul satelit artificial, primul animal în spațiu, prima planetă artificială, primul om în spațiu, prima femeie în spațiu, prima misiune extravehiculară în spațiu și multe, multe alte premiere sovietice au fost cinstite de emisiuni românești între anii 1957 – 1963. Nicio mențiune despre zborurile suborbitale ale primilor doi astronauți americani, nicio imagine a sateliților puși de aceștia pe orbită. Însă toate aceste evenimente apar menționate, chiar dacă nu au fost ele însele ilustrate, drept pentru care nu li s-au putut dedica capitole separate.
Surprinzător, începând cu anul 1964, observăm o mai mare deschidere a filateliei românești spre activitatea cosmică a americanilor (și a vesticilor, în general), deci colecțiile de timbre devin și ele mai echilibrate, odată cu „Navigația cosmică”. Realizările americane nu mai sunt trecute cu vederea, semn că și-n lagărul comunist cursa pentru spațiu devenise o cursă în adevăratul sens al cuvântului, nimeni nu mai considera succesele industriei aerospațiale americane drept simple copii ale celor sovietice.
Am găsit fascinante poveștile legate de semieșecurile diverselor misiuni – de exemplu a misiunii Gemini VIII, cea care și încheie cartea, despre riscurile asumate și despre dezastrele care au fost la un pas de a se întâmpla, dar pe care nu le mai pomenește nimeni, pentru că misiunile și-au atinc un oarecare obiectiv și s-au mulțumit cu acela. Ne sunt prezentate nu doar faptele, ci și felul în care ele au fost reportate în epocă, cu distorsiunile și omisiunile de rigoare, contextele politice și, uneori, relațiile dintre protagoniști, totul denotând o muncă de documentare impresionantă.
Nu sunt un colecționar de timbre, de aceea nu mă pot pronunța asupra integralității colecțiilor incluse, însă, urmărind povestea pe ani, tind să cred că Marian Truță a capturat absolut tot ce a apărut în domeniul filatelic în acei zece ani. Mai mult, fiecare emisiune filatelică este însoțită de o casetă tehnică în care parametrii tehnici ai timbrelor sunt notați în detaliu. Iar alte casete tehnice descriu misiunile spațiale ilustrate de mai-sus menționatele timbre, ceea ce pune foarte bine lucrurile în context. Nu-n ultimul rând, artiștii grafici care au realizat imaginile sunt și ei prezentați pe îndelete, biografiile lor găsindu-se la finalul capitolelor semnificative.
În concluzie, recomand cartea pentru oricine e pasionat de cercetarea spațiului în perioada sa de început și aștept cu nerăbdare următorul volum, pentru că evenimente în spațiu cosmic știu că au tot avut loc și-n următorii zece ani și sunt foarte curios să aflu cum au fost ele ilustrate.
