Când auzi numele Florin Giurcă, te gândești deja la science-fiction cu twist senzațional și elemente de policier. Deși combinația acestor două genuri literare a mai fost folosită în literatură, lucrarea ce urmează a fi recenzată reprezintă dovada că există întotdeauna loc pentru o altfel de abordare, ineditul acesteia fiind constituit de tema aleasă.
Romanul „Ommadon”, deși destul de scurt, aduce în atenția cititorilor o parte dintre aventurile detectivului particular Fabian Bibescu și ale prietenilor săi, antreprenorul Cosmin Filip și măicuța Celestina, personaje care ascund povești nebănuite. Prin alternarea mai multor planuri epice și fire narative, romanul mizează pe desfacerea într-un ritm alert a traiectoriilor unor personaje complexe, ale căror motivații se dezvăluie pe parcurs. Elementul genului polițist este conturat într-o manieră originală, surprinzătoare chiar, fiecare capitol deschizându-se cu o scenă asupra căreia cititorul nu primește niciun indiciu. Complexitatea firelor narative și elementele de thriller și suspans nu fac decât să îmbogățească povestea.
Structurat în cinci capitole, romanul permite închiderea ermetică a acestor fire, fără a ni se dezvălui vreo secundă adevăratele intenții ale personajelor, căci fiecare are un scop, mai ales protagonistul.
Fabian Bibescu pare, la început, un exponent pentru individul aflat în pragul crizei de vârstă mijlocie. Este căsătorit cu Andreea și au împreună un băiețel pe nume Marcel, însă atunci când Andreea dispare fără urmă, Fabian se aruncă într-o căutare acerbă, pe parcursul căreia ajunge la resemnare și se refugiază în brațele altor femei. Legăturile pe care și le formează cu sora Celestina și cu iubita din tinerețe, Liuba, pe urmele căreia pleacă la Kiev, sperând mai degrabă să se regăsească pe sine, sunt validate de faptul că fiecare dintre cele două femei îi salvează, la un moment dat, viața. Însă evenimentele din Ucraina îl aruncă în mijlocul unui complot care nu-i dă răgaz să se dezmeticească. Având un simț al observației ieșit din comun, o perspicacitate proaspătă, dar și o doză sănătoasă de naivitate, Fabian pornește pe urmele unor indivizi despre care are toate motivele să creadă că fac parte dintr-o rețea infracțională. În mijlocul acestei intrigi, avem ocazia să descoperim un personaj central uman, veridic, încăpățânat, dar îndemânatic, ale cărui scopuri ni se dezvăluie gradual, concomitent cu planurile romanului.
Când în sfârșit Andreea se întoarce acasă, lucrurile iau o turnură nefavorabilă, iar Fabian ajunge să-l întâlnească pe Ommadon, o namilă care trăiește în munții Ceahlăului, un experiment înfricoșător al unor minți însetate de absolut, ai căror posesori sunt dispuși să treacă granițele moralității pentru a-și atinge obiectivele. Ommadon prezintă, dincolo de aspectul lui monstruos, o fărâmă de umanitate, o frântură de conștiință care, deși nu-i anulează culpabilitatea, îl transformă într-un instrument, în elementul cheie al investigației lui Fabian.
Stilul în care sunt relatate evenimentele este unul frust, organizat și matur, cu o frazare care, deși nu abundă în detalii, permite să transpară suficient de multe informații pentru a ne putea face o idee despre cadrul general în care se desfășoară acțiunea. Scriitorul îmbină o varietate de teme și motive magistral ilustrate, dintre care amintesc motivul dublului, valorificat în capitolul „Substitutul” și motivul iluziilor, transpus în scenele care se petrec în cabinetele a doi dintre suspecții lui Fabina, fiecare dintre ei pretinzând abilități ezoterice pe care le folosesc în scopuri injuste.
Personajul eponim are parte de un deznodământ tragic, dincolo de care tensiunea romanului se accentuează, iar Fabian reușește să completeze puzzle-ul a cărui imagine este una înfiorătoare. Își cheamă, așadar, prietenii, alături de care încropește un plan de asalt și pleacă la Geneva pentru a-i deconspira pe cei care se joacă, fără scrupule, de-a Dumnezeu.
Cu toate că elementul sf este slab conturat, tema aleasă se potrivește perfect în complotul romanului, fără a abuza de explicații științifice sau de termeni tehnici. Accentul cade pe momentele de acțiune, relevante, de altfel, pentru a contura personalitățile personajelor, dând în același timp ritmul și măsura povestirii, care se transformă astfel într-un mediu captivant și plin de suspans, care îmbină cu succes realități cotidiene și dileme morale. Personajele scriitorului Florin Giurcă pot fi încadrate într-un tipar recognoscibil, pentru că au atât calități, cât mai ales defecte, iar fiecare decizie și acțiune a lor împing povestea mai departe, creând un efect de bulgăre de zăpadă.
Finalul dezvăluie „capul” operațiunii criminale, pe care Fabian îl demască, având în mânecă toate dovezile concludente necesare incriminării.
Așadar, avem o poveste alertă, intrigantă, cu personaje bine conturate, a cărei desfășurare ne face să ne punem tot timpul întrebări: ce s-a întâmplat de fapt cu Andreea?, cine sunt adevărații vinovați?, va reuși Fabian să-și ducă la capăt misiunea și să descopere motivul existenței lui Ommadon? Ei bine, scriitorul Florin Giurcă ne răspunde la toate aceste întrebări, oferindu-ne în plus experiența unui roller-coaster plin de mister, emoție, situații limită și dezvăluiri șocante.
Titlu: Ommadon, fiul omului
Autor: Florin Giurcă
Citește online: Fragment din romanul „Ommadon” de Florin Giurcă
Data Publicarii: 2023
Editura: Pavcon
Tip Coperta: Paperback
Nr Pag: 152
Colectie: Science-Fiction
ISBN: 9786069625620
Dimensions: l: 13cm | H: 20cm
Descriere
Un detectiv particular din Constanța se trezește deodată în mijlocul unui caz care, deși inițial considerat banal, îl conduce pe un tărâm al ororilor venite parcă din altă lume. Va reuși el să descopere cine este Ommadon, arătarea care hălăduiește prin pădurile din Ceahlău și bagă spaima în oameni? Va izbuti oare să iasă cu viaţă din laboratorul doctorului Mao? Va descoperi cheia întregii afaceri în Elveţia, în vila misterioasă de pe malul lacului Leman?
Un roman SF-poliţist care te ţine cu sufletul la gură, scris într-un ritm alert, plin de răsturnări de situație și cu un final la care nu te-ai fi gândit niciodată. O lectură care te va bântui multă vreme după ce vei închide cartea…