Profetul tenebrelor, romanul cu care Brunno Livadaru a căștigat anul trecut trofeul AntareSFest pentru cel mai bun roman SF, ne propune o satiră socială construită pe coordonatele unei fabule, având ca persoaje centrale câtreva râme, în căutarea unei vieți mai bune, asupra căreia însă nu se pot pune de acord. Și iată că tocmai din diferențele majori dintre viziunile diferitelor personaje asupra a ceea ce o viață mai bună ar putea însemna, cartea de față își trage învățămintele.
Pentru a-și insinua concluziile, povestea apelează la o societate inedită și aparent nepotrivită pentru o operă literară, și anume la cea subpământeană, a tunelurilor săpate de râme. Numindu-se între ei „inelați”, târâtorii afânători de pământ au un complex de relații destul de complicat, bazându-se pe diferite ghilde și funcțiuni în structurile ierarhice.
Ca orice fabulă care se respectă, cartea satirizează diferite tipologii comportamentale umane, insistând asupra antagonismului dintre aventurierul solitar și cetățeanul dedicat comunității. Astfel, cei doi protagoniști, „Cap-Turtit” și „Cur-Retezat”, leagă o prietenie ciudată, date fiind aspirațiile lor contrare. Fiind amândoi niște marginali, datorită defectelor fizice care, în societatea râmelor, le dictează și statutul, aspirațiile lor sunt totuși diferite. Dacă pentru unul e suficientă viața de călător, celălalt caută cu disperare acceptarea într-o colonie.
„Îl enervau momentele când Cap-Turtit brava fără niciun rost. Erau clipe când îi venea să-l lase în plata pământului și să-și vadă liniștit de drumul lui. Dar știa că fără el nu ar fi avut prea mari șanse de supraviețuire.”
Însă lucrurile sunt mai complicate de atât, deoarece și coloniile au relații complexe între ele, iar din mijlocul războaielor se ridică acel vierme unificator, cu o viziune aparent coerentă, „Profetul”, propovăduindu-și visul de a întemeia un imperiu. La fel ca oamenii, și viermii au credințe pe care și le ridică la rang de religii, venerează personaje supranaturale și se tem de inamici mult peste puterile lor de înțelegere. Umorul lui Brunno Livadaru le-a materializat pe acestea în „Viermele Mitic”, respectiv „Cârtița”.
Că întreaga scriere este o parodie adresată tipicurilor umane îți devine și mai clar în capitolul „Oamenii asemeni râmelor”, în care mai mulți prieteni discută despre viața la țară în opoziție cu cea de la oraș.
„Știi, la început fugi de toți care te cunosc, ajungi să urăști faptul că întreg orașul știe tot ce faci. Însă, cu timpul, realizezi că toate gurile spurcate pe care le urai au suflet bun și brațe darnice de oferit la nevoie, dar mai ales sinceritatea unei urări de Ziua bună! Dat în fiecare dimineață cu zâmbete largi, ce nu ascund în ele falsitate sau gânduri meschine.”
Nu voi intra în mai multe detalii referitoare la formarea coloniei-imperiu, sau a modului în care cei doi protagoniști ajută la ridicarea și decăderea ei, voi spune doar că finalul, care aduce și demitizarea, nu oferă, așa cum ne-am fi așteptat de la o fabulă, o pildă moralizatoare servită ca atare, ci doar invită la reflecție.
Despre stilul scriiturii nu am prea multe de spus. Unele naivități, bănuiesc că voite, țin de specia fabulei în sine, însă dau lecturii o oarecare notă de infantilism. Iar acest lucru, dat fiind faptul că această carte nu este una pentru copii, mi s-a părut o alegere nu tocmai fastă. Repetiția cuvântului „inelați”, bunăoară, ajunge să fie chiar deranjantă, însă lectura rămâne cursivă, în detrimentul acestor neajunsuri.
În concluzie, citiți „Profetul tenebrelor” ca pe o fabulă, mai degrabă, nu ca pe o carte Fantasy, și nu veți fi dezamăgiți.
Titlu: Profetul tenebrelor
Autor: Brunno Livadaru
Editura: Editura Petale Scrise
Anul apariției: 2022
Nr. pagini: 138
Gen: fantasy, aventură
Colecția: Pegasus
ISBN: 978-606-95325-4-6
Descrierea editurii
„Profetul Tenebrelor” este o epopee fantastică ce descrie aventurile unor râme dintr-o comunitate subterană stranie, autointitulată pompos „Inelaţii”. Romanul va fi o provocare pentru oricine îl deschide. Îţi va fi greu să povesteşti apoi cu entuziasm că ai citit o carte despre nişte râme, fără să fi luat drept puțin ţicnit, dar, în acelaşi timp, vei arde de nerăbdare să împărtăşeşti tuturor un pic din incredibila şi nebuneasca lume a unor Inelaţi care te-au cucerit. Atenție, deci, la Inelați! Vă intră sub piele!
