Voi recunoaște dintru început că sunt niște autori și niște texte față de care n-o să pot fi niciodată obiectivă. Cartea de față, precum și autorul acesteia, se încadrează cu brio în această categorie. Volumul, pentru că reunește capitolele publicate în urmă cu niște ani într-o revistă online a cărei apariție o așteptam cu sufletul la gură, la început de lună. (În paranteză fie spus, aceeași în care am debutat eu.) Autorul, pentru că nu mi-a dat niciodată voie să-i citesc o povestire o singură dată. M-a obligat să mă familiarizez cu teorii complicate, m-a pus să caut tot felul de concepte ce-mi trecuseră, doar, pe lângă urechi, să analizez modul în care acestea s-ar oglindi și în evoluția narațiunii sau a personajelor.
Deși Alexandru spune despre „Cărări pe gheață” că s-ar adresa tinerilor, nu înseamnă că e o lectură ușoară. Poate părea, pe alocuri, greoaie, datorită multitudinii de nume, însă odată ce reușim să localizăm punctele respective pe harta de la începutul cărții și să oferim individualități personajelor, ne putem concentra pe acțiune. Cert e că se adresează unui cititor pasionat de space-opera, familiarizat cu romanele aparținând acestui subgen al sf-ului.
Existența unei planete îndepărtate, Tan-Ree, locuită de două națiuni, atlan-tidieni și hyper’boreeni, e amenințată de moartea unui soare foarte bătrân, Xee. Scăderea temperaturii a dus la modificări climatic drastice. Multe specii au pierit, nefăcând față traiului printre ghețuri. Atlan-tidienii au manifestat resemnare, luând decizia de a stopa reproducerea și cedând o parte din resurse semenilor hyper’boreeni de la nord, deciși să ducă o viață normală până în ultima clipă, oricând ar fi venit aceea. Deși societatea este extrem de dezvoltată din punct de vedere tehnologic, nu poate apela la soluția migrării spațiale.
La un moment dat, în Hyper’boreea aterizează cinci meteoriți. La prima vedere, acestea ar avea proprietăți ce i-ar putea ajuta să găsească o soluție pentru părăsirea planetei. O delegație de atlan-tidieni pleacă spre ținuturile înghețate din nord, pentru a studia obiectele căzute din spațiu.
Finalul este unul deschis, normal pentru primul volum al unei serii, însă prologul oferă ceva indicii despre soarta titanilor de pe Tan-Ree.
E drept că am fost puși în gardă încă de la început că decizia împăratului din Sud a fost de a separa bărbații de femei, astfel încât ei să se ocupe de știință și ele de artă, însă punctul de vedere este unilateral, autorul neoferindu-ne informații despre partea feminină a societății. Așa cum reprezentantele sexului frumos nu apar nici atunci când acțiunea se mută pe teritoriul Hyper’boreei.
Poate fi un mic minus, această abordare doar din perspectiva masculină, însă am fost avertizați că e un roman pentru tineri, și poate intenția autorului a fost de a scrie ceva cu totul diferit de romanele preferate ale tinerelor domnișoare, abundând de erotism și intrigi. A scris o poveste liniară, curată, poate prea încărcată, pe alocuri, dar nicidecum de lepădat. Avem descrieri amănunțite și coerente ale unei civilizații, personaje creionate destul de succint, dar această alegere ar putea fi explicată prin definirea momentului de criză în care ele sunt surprinse.
Aștept cel de-al doilea volum al seriei, cu speranța că îl va completa, cu succes, pe primul, dându-ne ocazia să ne bucurăm de imaginația, talentul și experiența lui Alexandru Lamba.
Stele și gheață. Cartea I: Cărări pe gheață – Alexandru Lamba
An aparitie: 2019
Autor: Alexandru Lamba
Editura: Herg Benet
Format: 13×20 cm
Nr. pagini: 272
Tip copertă: broșată
În nemărginirea spațiului, stelele se nasc, ard atât cât le este lor îngăduit să ardă, apoi se sting. Iar când se sting, iau cu ele în noapte toate acele lumi pe care lumina și căldura lor le-au hrănit pe bolovanii care roiesc în jur. Nimic nu trăiește la nesfârșit. Totul trebuie să piară.
Când apăsarea acestui adevăr este pe umerii tăi, pentru că lumea ta este pe marginea abisului, iar puterile îți sunt prea mici pentru a lupta cu o astfel de soartă, acceptarea este ultima încercare.
În fața acestei încercări găsim două națiuni care împart o lume de gheață, fiecare văzându-și de drumul ei. În zilele cele de pe urmă, viețile puținilor martori ai agoniei stelei îmbracă hainele luptei pentru ultimele fărâme de demnitate.
