Artur Skoniecki from Pixabay
În acest scurt eseu, am încercat să explorez intersecția dintre cercetările neuroștiințifice, filozofia și teologia în explicarea imaginarului uman. Citatele din lucrările lui Andrey Vyshedskiy și Sfântul Augustin de Hipona sunt fundamentale pentru înțelegerea complexității acestui subiect, fiecare oferind o perspectivă unică asupra proceselor cognitive și spirituale care modelează felul în care percepem și creăm realitatea.
Cercetările neuroștiințifice, așa cum sunt ele prezentate de Vyshedskiy, arată că imaginația umană este rezultatul unei evoluții complexe a creierului, în special a sintezei prefrontale (PFS). Această capacitate cognitivă, care permite oamenilor să combine voluntar imagini și idei, este esențială pentru construirea unor realități alternative și pentru înțelegerea conceptelor abstracte. În mod similar, Sfântul Augustin a văzut imaginația ca un dar divin, capabil să depășească realitatea imediată și să ne ajute să contemplăm existența lui Dumnezeu și a sufletului. Dintr-o perspectivă ontologică, imaginația devine un punct de întâlnire între lumea materială și cea spirituală, oferind un cadru prin care ființele umane își pot construi propriile realități, fie ele religioase, filozofice sau speculative.
Am ales să evit referințele directe la literatura științifico-fantastică pentru a nu devia discuția de la esența acestei explorări. Deși genul sci-fi este adesea un spațiu al imaginației și al posibilităților, scopul meu a fost să tratez aparițiile de obiecte zburătoare neidentificate (OZN-uri) dintr-o perspectivă mai profundă, bazată pe neuroștiință și credință, fără a le asocia direct cu narațiuni fictive. În acest sens, OZN-urile sunt un exemplu concret de cum imaginația umană, modelată de evoluția creierului și de influențele culturale și spirituale, poate crea fenomene care sfidează rațiunea, dar care reflectă, în același timp, profunzimea percepției noastre asupra lumii.
Astfel, această abordare combină în mod armonios știința, credința și filosofia, explorând imaginarul uman nu doar ca o abilitate cognitivă, ci și ca un canal prin care ființele umane pot depăși granițele realității perceptibile, în căutarea unor adevăruri mai profunde despre sine și univers.
Imaginația umană a evoluat împreună cu dezvoltarea cognitivă și cerebrală a speciei noastre, iar cercetările recente din neuroștiințe arată cât de complexă și unică este această abilitate. Andrey Vyshedskiy, un specialist în neuroștiințele cognitive, explică în mod detaliat importanța „sintezei prefrontale” — capacitatea unică a oamenilor de a evoca voluntar imagini mentale și scenarii noi. Potrivit acestuia, această abilitate a început să se dezvolte rapid acum 65.000–70.000 de ani, marcând o „revoluție cognitivă” la om, moment în care au apărut artefacte ce demonstrează imaginația creativă a speciei noastre: de la idoli la unelte complexe.
În lucrarea „The Evolutionary Origins of Human Imagination”, Andrey Vyshedskiy scrie:
„Pentru a-și optimiza hrana, mamiferele au dezvoltat un nou sistem cu ajutorul căruia să memoreze eficient locurile în care au găsit hrană: legând partea creierului care înregistrează aspectele senzoriale ale peisajului – cum arată sau miroase un loc – cu partea creierului care controlează orientarea, ele au codificat caracteristici ale peisajului în neocortex, stratul aflat la exteriorul creierului și orientarea în cortexul entorrinal. Întregul sistem a fost interconectat cu structura creierului numită hipocamp. Oamenii încă folosesc acest sistem de memorie pentru a-și aminti obiectele și evenimentele trecute, cum ar fi mașina și locul în care au parcat-o.”
Sintetizând, mamiferele au dezvoltat un sistem avansat de memorie, legând neocortexul, cortexul entorrinal și hipocampul pentru a se orienta eficient și a reține informații legate de mediu. Acest sistem, care a evoluat inițial pentru a optimiza hrănirea și supraviețuirea, a devenit fundamental pentru abilitatea umană de a memora și de a construi imagini mentale complexe, respectiv hărți dar și altele.
Această „sinteză prefrontală” este ceea ce ne separă de alte specii care, deși pot experimenta vise în somnul REM, nu au capacitatea de a crea conștient imagini noi sau scenarii în starea de veghe. Vyshedskiy subliniază că această abilitate ne permite să „construim lumi noi” și să ne imaginăm obiecte sau fenomene care nu au fost niciodată percepute. Astfel, imaginația umană joacă un rol central în capacitatea noastră de a explora necunoscutul, fie că este vorba despre fenomene naturale neexplicate sau despre obiecte zburătoare neidentificate (OZN-uri).
Dacă extrapolăm cercetările din neuroștiință spre zona noastră de interes, putem face observația că această capacitate de a codifica trăsăturile senzoriale și de a naviga mental prin spațiu nu doar că ajută la reținerea locurilor și obiectelor din realitate, ci contribuie și la modul în care oamenii își folosesc imaginația pentru a interpreta fenomene noi. În contextul OZN-urilor, oamenii pot folosi acest sistem de memorie pentru a „umple golurile” atunci când întâlnesc fenomene neidentificate, precum obiecte zburătoare inexplicabile.
Pe baza amintirilor și a informațiilor senzoriale codificate, creierul încearcă să creeze o explicație pentru ceea ce nu poate înțelege imediat. Acest proces poate alimenta ideea de OZN-uri, deoarece mintea umană, prin intermediul neocortexului și a hipocampului, încearcă să ofere un sens sau o formă unor fenomene observate sau percepute vag, creând astfel un model mental coerent. De multe ori, acest model se bazează pe imagini sau concepții deja existente, cum ar fi nave extraterestre sau alte fenomene fantastice, prezente în literatură, filme sau alte forme de artă, similar modului în care Augustin discuta despre tendința oamenilor de a crea ființe fantastice combinând elemente reale.
Astfel, OZN-urile ar putea reprezenta o „sinteză mentală” a amintirilor și percepțiilor senzoriale fragmentate, realizată de creierul uman în încercarea de a înțelege necunoscutul. Această combinație între realitate și imaginație face parte din procesul natural al creierului de a „naviga” în necunoscut, folosindu-se de același mecanism de memorie și orientare care inițial era destinat supraviețuirii.
Asocierea dintre imaginație și credință poate părea, la prima vedere, o combinație confuză. Totuși, o analiză mai profundă, inspirată de gândirea Sfântului Augustin, ne arată că acestea nu sunt forțe antagonice, ci complementare. Sfântul Augustin susținea că „rațiunea și credința nu sunt în contradicție, ci se completează reciproc”. Această afirmație ne sugerează că rațiunea are nevoie de credință pentru a înțelege adevăruri mai profunde, iar credința, la rândul ei, folosește imaginația pentru a transcende limitele realității imediate. În De Civitate Dei (Cartea XXI, capitolul 8), Augustin afirmă că ființele imaginate nu pot fi respinse complet, dar sunt mai degrabă fenomene rare și fără semnificație divină, comparativ cu creația naturală.
În acest context, putem face referire la erezia pelagianismului, pe care Augustin o combate în scrierile sale. Pelagianismul susținea că omul poate atinge mântuirea exclusiv prin voința liberă, fără ajutorul harului divin. Într-un fel, această viziune reduce rolul imaginației în cadrul credinței, limitând mântuirea la un exercițiu rațional de voință umană. Augustin respinge această idee, argumentând că harul divin – un element esențial în credință – transcende rațiunea umană, necesitând un act de credință și imaginație pentru a fi înțeles și acceptat
Augustin recunoaște că imaginația umană poate crea ființe sau realități fantastice, cum ar fi ciclopii sau sirenele, și susține că acestea nu trebuie să fie luate drept realități obiective, ci mai degrabă drept deformări ale adevărului divin. Totuși, acest lucru nu înseamnă că imaginația este periculoasă în sine. Pericolul apare atunci când credința se separă de rațiune și imaginația devine un vehicul pentru iluzii periculoase.
Un exemplu contemporan care ilustrează această ruptură dintre imaginație și rațiune poate fi găsit în cazul lui Steve Jobs. Jobs a crezut cu tărie că se poate vindeca de cancer prin metode alternative, evitând operația chirurgicală. Această credință i-a fost fatală, fiind un exemplu de ceea ce se numește „biasul optimiștilor” – tendința de a supraestima rezultate pozitive, ignorând realitățile dure. Sfântul Augustin, într-un mod similar, avertiza că imaginația, dacă nu este ghidată de rațiune și credință adevărată, poate duce la autoînșelare.
Pornind de la aceste premise, ne putem întreba dacă apariția fenomenului OZN-urilor face parte dintr-o formă de credință. Răspunsul poate fi afirmativ, deoarece aceste credințe nu necesită dovezi concrete pentru a exista. La fel cum credința religioasă transcende dovezile fizice, credința în existența OZN-urilor sau a ființelor extraterestre pot să nu aibă nevoie de dovezi tangibile pentru a fi acceptată de unii oameni.
Imaginația umană, așa cum a observat Sfântul Augustin, iar peste timp Andrey Vyshedskiy, este extrem de pricepută în fabricarea de „dovezi”. În cazul OZN-urilor, imaginația colectivă poate combina frânturi de informații, experiențe personale și mituri populare pentru a construi o „realitate” alternativă, în care aceste fenomene sunt acceptate fără o examinare rațională profundă. Astfel, putem spune că fenomenul OZN-urilor poate fi înțeles ca un produs al imaginației umane, hrănit de o credință care nu necesită verificare științifică.
Această relație între imaginație, credință și rațiune ne arată cât de important este echilibrul dintre aceste forțe. Fără rațiune, credința poate cădea în eroare; fără imaginație, credința devine seacă și incapabilă să aspire la transcendență.
Legând ideile lui Andrey Vyshedskiy și Sfântul Augustin, putem înțelege mai bine fenomenul OZN în contextul imaginarului uman. Dacă, așa cum arată cercetările neuroștiințifice, oamenii sunt capabili de sinteză prefrontală și pot crea voluntar imagini și scenarii inexistente, este ușor de înțeles de ce fenomene precum OZN-urile captează atât de mult imaginația colectivă.
De-a lungul istoriei, oamenii au inventat creaturi mitologice pentru a explica fenomene naturale neînțelese, precum fulgerele sau furtunile. În mod similar, OZN-urile pot fi văzute ca o formă modernă de mit, creată din dorința de a explica ceea ce pare inexplicabil. Mintea umană, antrenată să identifice modele și să creeze narațiuni, umple golurile informaționale cu povești despre vizite extraterestre și fenomene misterioase.
Aceste fenomene sunt alimentate și de visele involuntare, care, așa cum arată cercetările asupra somnului REM, pot genera experiențe vii și bizare. Astfel, oamenii nu doar că pot crea imagini fantastice în starea de veghe, dar și visele lor pot contribui la formarea unor narațiuni despre obiecte neidentificate, cum ar fi OZN-urile.
Întrebarea care rămâne este: putem ignora complet aceste viziuni doar pentru că nu sunt documentate în mod științific? Istoria ne oferă numeroase exemple de invenții și descoperiri științifice care au apărut inițial în vise sau în imaginația unor oameni de știință. De exemplu, Elias Howe, inventatorul primei mașini de cusut, a susținut că principala inovație i-a venit într-un vis, iar Dmitri Mendeleev a văzut tabelul periodic într-un vis, în care toate elementele s-au așezat după cum era necesar.
Aceste exemple sugerează că imaginația umană poate anticipa sau chiar modela realitatea. Totuși, deși multe fenomene, precum OZN-urile, rămân încă neexplicate, ele nu trebuie respinse automat. Imaginația umană este atât de puternică încât poate transforma ceea ce odată părea imposibil în realitate.
În concluzie, capacitatea noastră de a imagina este o forță incredibil de puternică, care poate modela atât miturile cât și realitatea. După cum spunea cineva: „Dacă poți să-ți imaginezi ceva, acel lucru poate deveni realitate.” Această frază reflectă nu doar puterea creativă a minții umane, dar și potențialul nostru de a transforma imaginarul în concret, fie că vorbim despre invenții științifice sau fenomene încă nedezvăluite.
Există cărți cărora, pe măsură ce le citești, le dai paginile din ce în ce…
În avanpremiera Festivalului de film "The Galactic Imaginarium", va avea loc o primă dezbatere online,…
O stea neagră în noapte, Nevăzută, strălucirea ei întunecată Încălzește lucrurile periculoase Care stau la…
Teodora Matei (Elena Teodora Mateiu, n. 1971) este una dintre cele mai polivalente voci ale…
În această perioadă s-a majorat TVA-ul la cărți și se pune problema reorganizării bibliotecilor ce…
X1 căzu din nou într-una dintre melancoliile lui. Erau momente în care totul i se…