Povestiri

Tăcere. Afară, nimic nu părea să tulbure tihna miezului de noapte. Şi totuşi, ceva se schimbase: liniştea devenise ostilă, ameninţătoare. Doi paşi până la fereastră, o privire strecurată după faldurile…

Se spunea că nu trebuia să te uiți afară în noaptea de Ovidenie, căci lumina avea să te ducă la necaz. Cândva, satele aveau mai puţine nume, iar pădurile, mai…

‒ Nu-mi place aici. Vorbele lui Esther s-au răsucit prin labirintul de cărămizi arse și betoane prăbușite, întorcându-se la mine distorsionat, amestecat, dar fără a-și pierde nimic din frică. ‒ …

Primul val aproape că l-a omorât. Nu l-a durut nimic, dar ce a simțit în clipele de început ale crizei, acel vârtej de ură și de compasiune, de furie și…

Era încă vară, iar timpul căsca plictisit. Un august fierbinte, care aducea printre vărsările de culori ofilite, câte o briză răcoroasă care scutura frunzele de-acum uscate şi îngălbenite ale copacilor.…

1. Cei doi Generali ai Împăratului Beduinii Oazei Harra nu bănuiseră nimic. O caravană comercială care să poposească la ei în târg nu era nimic ieșit din comun. Chiar dacă…

Când eram mic, părinții mă duceau în fiecare vară la Constanța. Fratele mamei, un colonel de intendență burtos,  avea un apartament cu două camere la etajul trei, într-un bloc albastru…

Marea strălucea orbitor în lumina soarelui cocoțat peste vârfurile ciufulite ale mandarinilor sălbatici. Davros își forța ochii să stea deschiși, cu neclintită voință, încât să primească invazia dureroasă de lumină…

În confesional și dincolo de acesta domnea un clarobscur pronunțat, neobișnuit pentru biserica a cărei preot era. Două becuri străluceau în policandrul central, dar se dovedeau a fi prea puține…

Părinţii mei au vrut să moară Homo sapiens sapiens. Și au murit amândoi cu corpurile nemodificate, aşa cum s-au născut. Aproape orb, cu cataractă avansată la ambii ochi, tata a…

Octavian Orăşeanu mi-a fost director. Până în ajunul Crăciunului. Atunci, pe data de 24 decembrie, seara la ora 10, când mi s-a terminat tura de 12 ore, site managerul Trică…

Priveam cu detașare lumea care se aduna în biserică. Oamenii pășeau încet, din respect pentru cele sfinte. Mulți se cunoșteau între ei, evident, și se salutau discret, dând din cap…