Le Démon de la Colline aux Loups (Balzano / Gaët’s / Rouchon-Borie) – AIre Libre / Dupuis 2026
„Petrec tot mai mult timp singur în celulă. Ceilalți îmi spun “călugărul”. Asta îl face pe preot să râdă. Mi-a dat cartea unei femei care este sfântă. Povestește cum a salvat-o Dumnezeu. Bine era să fiu salvat și eu mai devreme, când eram copil. Sau, și mai bine, când eram doar o idee în ordinea lucrurilor.”
Un pușcăriaș fără prea multe cuvinte retrăiește din nou și din nou, ca un purgatoriu autoimpus, evenimentele care l-au dus de pe colina cu lupi în aripa viețașilor. Demonul care îl stăpânește e acolo, cu el, așa cum și lupii îl înconjoară mereu, oriunde ar merge. A mai rămas ceva de salvat din copilul rănit, pe care Dumnezeu l-a pedepsit pentru fapte pe care nu le făcuse încă ? Din adolescentul pe care dragostea l-a aruncat în beznă? Din adultul care buchisește cu greutate dar se încăpățânează să învețe – și care scrie cu un singur deget la o mașină de scris mecanică, încercând să îmblânzească, un cuvânt după altul, demonul?
„Omul e ca o sticlă goală… uneori se umple cu bine, alteori cu rău, iar alteori e șpriț, și asta duce la bătaie.”
După „Clinton Road” (care vorbește despre un fiu dispărut), „Adlivun” (despre o navă dispărută) și „Bunkerville” (despre un oraș dispărut), Vincenzo Balzano revine cu un roman grafic dedicat unui suflet dispărut. Încă o dată reușește cu brio să descrie această graniță stranie dintre realitate și fantezie, și prețul pe care exploratorii îl plătesc ca s-o traverseze. Acum se mulțumește „doar” să deseneze, pentru că Gaet’s (cunoscut pentru „Dinodyssée” și „Ensemble on aboie en silence”) adaptează romanul omonim al lui Dimitri Rouchon-Borie, debutul său din 2021.
O poveste crudă spusă în imagini blânde. De citit, măcar pentru a învăța să identificăm și, poate, să ajutăm sufletele pierdute.
L’exode du Louvre I – 1939. La folle échappée des chefs-d’œuvre du musée (Gradimir Smudja) – Futuropolis, 2026
„Un grup de brutari parizieni au dat jos „Sacré de Napoléon” de pe perete cu aceeași grijă cu care își scoteau pâinile din cuptor. Au înfășurat imensa pânză ca pe un sandviș uriaș. Părea o baghetă proaspătă.”
Jovial și respectuos în același timp, Gradimir Smudja ia un subiect tratat de obicei cu mare seriozitate în benzile desenate (“Le Réseau Papillon” și “Le Héros du Louvre”, dar și albumele despre Rose Valland, eroina Muzeului Jeu de Paume) și-l condimentează cu porții sănătoase din umorul său neconvențional și din abordarea sa onirică (de nelipsit din toate cărțile lui).
E rând pe rând amuzant (ca în planșele despre turiștii care privesc „Mona Lisa” din toate unghiurile), intrigant (cine e bătrânul acela fără picioare dar îngreunat de decorații militare, marele mutilat al Marelui Război?), dezgustător (coșmarul recurent pe care îl are directorul Luvrului e simultan epic și înfricoșător). Ca de obicei în cărțile lui Smudja, abundă referințele la artiști (Dalí, Picasso, Cocteau și alții sunt personaje secundare) și la opere de artă (arta și viața se suprapun la propriu, ca în caseta care înfățișează „Micul dejun” al lui Manet).
Pe scurt, e un album destinat publicului larg, nu unul pentru cunoscători, dar iubitorii de artă vor fi încântați. Singura problemă? E doar primul volum dintr-o serie, iar următorul va apare (dacă avem noroc) cel mai devreme prin 2028…
Mi-a plăcut foarte mult – normal, pentru că vizitez muzee în fiecare săptămână (fie și din fotoliu..) iar Smudja e unul dintre autorii mei preferați 🙂
Citiți măcar „Mausart”, aventurile șoricelului de geniu care locuiește în dormitorul lui Mozart, chiar dacă biografiile sau istoria artei nu vă interesează.
14 – 14 (L’Hermenier / Hamo) – Jungle 2026
Un thriller epistolar pentru preadolescenți, adaptarea unui roman juvenil best-seller având ca temă călătoria în timp și Marele Război.
2014. Adrien are 13 ani și locuiește în Laon. Își descarcă stresul legat de micile sale drame școlare scriind scrisori în stilul vechi, pe hârtie, unui văr îndepărtat, dar mesajele sale ajung, nu se știe prea bine cum, la Hadrien, care are și el 13 ani și locuiește în Corbény… în 1914.
Încetul cu încetul, cei doi băieți devin prieteni, fără să știe că distanța dintre ei nu e de câteva zeci de kilometri, ci de un secol. Până în ziua în care ar trebui să se întâlnească în viața reală, iar Adrien își dă seama că în epoca lui Hadrien tocmai urmează să izbucnească primul război mondial… iar satul lui va fi ras de pe fața pământului. Se poate schimba cursul istoriei… prin corespondență ?
Un scenariu bine scris și un desen curat, “ligne claire” modernă, în culori vii. L’Hermenier rezumă eficient intriga, tensiunea e menținută cu măiestrie, și n-am putut lăsa albumul din mână până la final. Lecțiile de istorie nu sunt plictisitoare, pasajele didactice se integrează foarte bine în intrigă, iar finalul e puțin brusc, dar satisfăcător – una peste alta, un exemplu bun de bandă desenată modernă de aventuri, relevantă pentru copiii de azi.
