Robert Gion ne face cunoștință cu o lume în care fricile nu mai rămân simple reflexe ale subconștientului, ci capătă formă, prezență și violență. Împinși la marginea civilizației, oamenii ajung …
-
-
În Ochii albaștri ai Dunării, Robert Gion îmbină introspecția febrilă cu notația poetică și stranietatea vizionară. Între amintiri, halucinații și fragmente de realitate, protagonistul trăiește la granița dintre iubire, obsesie …
-
-
Bun. Când am închis cartea și am ieșit, astfel, din orașul Denici′Unde, am căzut pe gânduri câteva minute, încercând să-mi dau seama ce anume tocmai am citit. Un basm? Proză …
-
De obicei nu visa prea mult, iar dacă visa, în centrul fanteziilor lui nocturne erau mai mereu colegele sale de birou, ori Clara, care se târa după el în genunchi, …
-
Gata. Mă opresc aici. N-are niciun rost să merg mai departe. Nu mă mai țin puterile. Îmi ard ochii, capul îmi bubuie, membrele-mi zvâcnesc, am impresia că toți mușchii înoată …
-
1. optsprezece. Haide odată, haide, își zise Charlotte, în timp ce cobora din tren. Mișcă. Aruncă o privire în jur, apoi făcu repede câțiva pași, cu dinții strânși și capul …
-
Eleni se opri brusc la marginea patului, cu pilota în mâini. Se aplecă și-și înăbuși strănutul, în timp ce un junghi de durere îi trecea prin piept. Rămase așa câteva …
-
am ochii închiși Gândul veni pe neașteptate. Până atunci se rostogolise printre valurile unei mase nedefinite de amintiri și senzații – o mare de sunete, imagini și contururi lipsite de …
-
(…) probabil făcea și asta parte din ceva mai important, dar trebuie să recunosc că pe Ramona am găsit-o la sfârșitul lunii, într-o după-amiază de sâmbătă, căzută în bucătărie, cu …
-
În acest horror psihologic (sau paranormal?), descoperim că spaimele cele mai mari se ascund în mintea proprie, nu în alte lumi – sau poate că tocmai invers; dar și că …
-
Invazia a început, dar nu așa cum ne-am aștepta: cu nave cosmice, cu lupte intermidabile. Mult mai discret și totuși mult mai înfiorător. Mai întâi ochii. Mai ales ochii… Ochi …