― Te-ai pierdut, maică? Bărbatul clipi nervos și privi spre dreapta, de unde se auzise glasul, dar nu zări pe nimeni. Abia când desluși trosnetul unor crengi frânte și niște…
Robert Gion

Robert Gion
Robert Gion s-a născut în 1978, la Tecuci, și și-a petrecut tinerețile bătând Europa în lung și-n lat. O perioadă a locuit în Cipru, apoi în Grecia. Pasionat de literatura horror, este un mare admirator Serge Brussolo, Graham Masterton, Stephen King.
A publicat proză scurtă și nuvele în revistele Gazeta SF, Revista de suspans, Galaxia 42, CSF, Utopiqa, Ficțiuni.ro și Helion online. A fost inclus în „Antologia prozei românești polițiste și de mistere” (editura Paralela 45), „Antologia CSF 2019, (ed. Pavcon) și „Antologia CSF 2020” (ed. Pavcon).
A debutat în volum propriu în colecția de povestiri „Elisa”, care a primit premiul Antares pentru cel mai bun debut SFFH din 2020. Al doilea său volum de povestiri, „Întunericul de mâine”, a apărut în noiembrie 2021 la ed. Pavcon.
-
-
Bun. Când am închis cartea și am ieșit, astfel, din orașul Denici′Unde, am căzut pe gânduri câteva minute, încercând să-mi dau seama ce anume tocmai am citit. Un basm? Proză…
-
De obicei nu visa prea mult, iar dacă visa, în centrul fanteziilor lui nocturne erau mai mereu colegele sale de birou, ori Clara, care se târa după el în genunchi,…
-
Gata. Mă opresc aici. N-are niciun rost să merg mai departe. Nu mă mai țin puterile. Îmi ard ochii, capul îmi bubuie, membrele-mi zvâcnesc, am impresia că toți mușchii înoată…
-
1. optsprezece. Haide odată, haide, își zise Charlotte, în timp ce cobora din tren. Mișcă. Aruncă o privire în jur, apoi făcu repede câțiva pași, cu dinții strânși și capul…
-
Eleni se opri brusc la marginea patului, cu pilota în mâini. Se aplecă și-și înăbuși strănutul, în timp ce un junghi de durere îi trecea prin piept. Rămase așa câteva…
-
am ochii închiși Gândul veni pe neașteptate. Până atunci se rostogolise printre valurile unei mase nedefinite de amintiri și senzații – o mare de sunete, imagini și contururi lipsite de…
-
(…) probabil făcea și asta parte din ceva mai important, dar trebuie să recunosc că pe Ramona am găsit-o la sfârșitul lunii, într-o după-amiază de sâmbătă, căzută în bucătărie, cu…
-
În acest horror psihologic (sau paranormal?), descoperim că spaimele cele mai mari se ascund în mintea proprie, nu în alte lumi – sau poate că tocmai invers; dar și că…
-
Invazia a început, dar nu așa cum ne-am aștepta: cu nave cosmice, cu lupte intermidabile. Mult mai discret și totuși mult mai înfiorător. Mai întâi ochii. Mai ales ochii… Ochi…