„Companion”, mai mult decât un simplu fuckbot…

Scenaristul și regizorul Drew Hancock ne propune o satiră acidă a moravurilor actuale, dar și un horror la care cred că s-ar uita, cu interes, chiar și Stephen King.

Iris (Sophie Thatcher) pare o tânără rătăcită într-un supermarket, încă nedecisă ce să cumpere, dar, în realitate, nu este altceva decât un android umanoid, programat să ofere companie și sex bărbaților (sau femeilor) singuri care o achiziționează de la firma producătoare. Are și un mod special de fidelizare, prin ceea ce pare a fi dragoste, precum și multe alte reglaje preferențiale pe care le poți activa prin telefon.

În acel supermarket are loc întâlnirea cu Josh (Jack Quaid), cumpărătorul ei. De fapt, nu este nimic întâmplător. Urmează un weekend la „cabana” unui amic al lui Josh, rusul Serghei (Rupert Friend, cunoscut și din serialul Homeland, alături de Claire Danes), unde se desfășoară o tragedie cu accente clar horror.

„Companion”, adică Iris, evoluează într-o lume în care toți vor ceva imediat, fără consecințe, fără obligații. Roboții umanoizi precum Iris pot oferi sex, loialitate de până la 100%, iubire 100%, și pot deveni obiectul torturii sado-masochiștilor sau doar al proprietarilor lor sadici. În contextul relaxării de weekend la cabană (de fapt, o vilă somptuoasă, cu piscină și tot confortul), distracția dispare însă rapid, transformându-se într-o vânătoare. Iar Iris nu este singura „fuckbot” prezentă.

Scenaristul-regizor are idei geniale, care scot filmul din umbra gloriei primului film cu androizi dereglați, acel Westworld al lui Michael Crichton, cu inegalabilul Yul Brynner în rolul cowboyului-robot ucigaș.

Dar „Companion” nu este un film despre revolta AI-urilor devenite conștiente și a „boților” lor, avataruri care nu sunt deloc digitale. Este un film despre singurătatea individului într-o lume care freamătă de platforme de comunicare și dispozitive pentru orice—o lume care va deveni foarte curând o realitate cotidiană. Despre înstrăinare, alienare și perfidie.

Iar perfidia nu-i părăsește pe oameni, indiferent cât de bine o duc. Nu e o aplicație Android pe care să o ștergi din telefon.

Filmul lui Drew Hancock te ține sub tensiune, cu destule întorsături neașteptate care îți complică eforturile de a ghici finalul. Eu zic că acest deloc banal Companion este aproape obligatoriu pentru un cinefil, fie el SF-ist sau nu.

Dar știți ceva? Foarte curând, acest gen de SF anticipativ cu boți va deveni mainstream.