Impresii de lectură

Tomi ADEYEMI – Children of Blood and Bone

În primul volum al seriei Legacy of Orisha facem cunoștință cu o lume de unde regele a reușit să elimine magia, iar câțiva tineri încearcă să o readucă la viață.

Este obișnuitul conflict între bine și rău, dar ceea ce mi-a plăcut aici a fost originalitatea lumii fantastice, bazată pe mitologia nigeriană și pe cultura Yoruba. Cadrul, acțiunea și personajele sunt construite rezonabil de bine, din punctul meu de vedere – cu limitele (regulile) specifice genului YA. Finalul mi s-a părut că nu s-a ridicat la înălțimea volumului, dar cartea a avut suficient aer proaspăt încât să trec peste asta. La fel ca la multe creații actuale, în spatele textului se ascunde un mesaj social, dar, din fericire, acesta nu a acaparat povestea, ci a rămas undeva, printre rânduri, așa că am putut să-l ignor și să mă bucur de lectură.

John BRUNNER – Răzbunătorii din Carrig

Al doilea roman rescris de Brunner pentru a creiona o istorie a supraviețuitorilor de pe planeta Zarathustra, distrusă atunci când soarele ei a devenit novă, prezintă o lume unde urmașii coloniștilor își aleg anual conducătorul în urma confruntării cu o ființă înaripată indigenă. Însă resursele planetei atrag atenția unor profitori care-și folosesc de avansul tehnologic pentru a-i subjuga pe localnici.

La fel ca precedentul roman, este un SF tipic al vremurilor când a fost scris, o poveste de aventuri plăcută, bună pentru un nostalgic ca mine.

Florin GIURCĂ –Ultimul martor

Un volum de povestiri în care regăsim călătorii temporale, hard SF (interesant îmbinat cu chestiuni metafizice), lumi post-apocaliptice, inginerie genetică, texte fantastice (cu o undă de umor ce le-a făcut savuroase, mai ales în cazul „Turmei de triceratopși”), space-opera și altele. Câte puțin din fiecare, dar fără excese în vreo direcție anume.

Chiar dacă n-am găsit niciun text wow!, toate povestirile mi s-au părut bune, scrise frumos, cu talent, plăcute la citit. Singurul pe care nu l-am gustat este cel care dă titlul volumului.

Mary Robinette KOWAL – Calea spre stele

O istorie contrafactuală în care, în anii ‘50, un meteorit lovește Pământul. Prognozele indică faptul că asta va genera o încălzire globală accelerată, ceea ce obligă omenirea să depună toate eforturile pentru a cuceri spațiul.

Premisa este interesantă. Din păcate, cursa spațială din carte se dovedește a fi mai neinteresantă decât cea reală. Accentul e pus în principal pe anxietățile eroinei (asta dă și punctul culminant al acțiunii) și, într-o mică măsură, pe oarecare teme sociale. Ca împătimit al SF-ului, nu asta aștept de la o carte de gen.