Contele Dooku din Războiul Stelelor – Originile unui personaj

Seria Războiul Stelelor este faimoasă pentru galeria sa de antagoniști care mai de care mai interesant: de la terifiantul Darth Vader, care şi-a lăsat amprenta asupra industriei cinematografice încă de la prima sa apariție în Episodul IV: O nouă speranță din 1977, la enigmaticul Darth Maul, al cărui duel cu Obi-Wan Kenobi şi Qui-Gon Jinn în Episodul I: Amenințarea fantomei, lansat în 1999, a rămas una dintre cele mai spectaculoase confruntări cu săbii laser dintre cavalerii Jedi şi lorzii Sith. În cadrul acestei liste a marilor răufăcători din universul imaginat de regizorul George Lucas, un loc însemnat îl ocupă Darth Tyranus, cunoscut mai bine sub numele de Dooku, personajul interpretat de celebrul actor Christopher Lee și care și-a avut debutul în Episodul II: Atacul clonelor din 2002.

Pentru o bună parte a Episodului II, publicul este atras de imaginea carismatică pe care o proiectează Dooku, cea a unui „idealist politic” [1] care, dezamăgit de complicitatea tacită a cavalerilor Jedi la corupția care macină Senatul, părăsește, în cele din urmă ordinul. La momentul în care se desfăşoară acțiunea acestui film, mai multe sisteme solare s-au retras din Republică la îndemnul contelui de Serenno, mişcarea secesionistă culminând cu formarea Alianței Separatiste – văzută de multe planete nemulțumite ca o alternativă viabilă față de actuala putere galactică. Inclusiv scena în care Dooku îl ispitește pe Obi-Wan Kenobi să i se alăture, făgăduindu-i cavalerului Jedi că împreună îl vor nimici pe misteriosul Darth Sidious, Lordul Întunecat al Sith-ului, are menirea de a ne convinge de intențiile nobile ale personajului. Însă această primă impresie se dovedește a fi greșită: «Dooku» nu este nici mai mult, nici mai puțin decât o mască sub care se ascunde Tyranus, mâna dreaptă a lui Sidious. Într-un interviu, actorul Christopher Lee l-a descris pe contele de Serenno drept un individ:

„[…] foarte calculat, rezervat și, bineînțeles, lipsit de frică. Este extrem de viclean, mai mult chiar decât majoritatea personajelor din jur. Este, bineînțeles, un om care posedă o putere imensă. Nu cred că își prea bate capul cu valorile morale. Nu este imoral – este amoral. Moralitatea nu este un cuvânt care să intre în vocabularul său. Numai puterea intră.” [2]

Departe de a fi venerabilul gentilom drept care se dă, contele este o ființă trufașă, necruțătoare și lipsită de scrupule. Crimă, trădare, genocid… nu există faptă mișelească pe care să nu fie dispus să o comită spre îndeplinirea ambițiilor sale.

Sigur, a fost o vreme în care Dooku era, într-adevăr, mânat de nişte idealuri, când Templul Jedi i-a fost casă şi când îşi petrecea timpul în compania unor personaje precum Yoda, maestrul Jedi consacrat sub care şi-a isprăvit ucenicia. Și da, Dooku a fost pe drept dezgustat de lipsa de interes a senatorilor din cosmopolita capitală a Republicii, Coruscant, față de haosul din teritoriile aflate la mare depărtare, unde bande de pirați şi gangsteri ca odiosul Jabba Huttul făceau legea. Și, pe deasupra, era nespus de necăjit din pricina atitudinii apatice manifestate de către Consiliul Jedi şi a caracterului său dogmatic. Obiecțiile lui Dooku față de aceste lucruri au avut mai multe consecințe:

• O reacție a fost prietenia pe care a legat-o cu Sifo-Dyas, care îi împărtăşea părerile despre dublul standard din Republică şi rigiditatea Ordinului Jedi.
• O altă urmare, care a avut şi un efect pozitiv, a fost felul în care Dooku l-a antrenat pe Qui-Gon Jinn, încurajându-l să fie autonom şi nonconformist, trăsături ce aveau să facă din Jinn unul dintre cei mai înțelepți şi echilibrați maeştri Jedi ai epocii sale şi pe care acesta le-a transmis, la rândul său, propriului său ucenic, Obi-Wan Kenobi.

Decizia lui Dooku de a se despărți de camarazii săi Jedi nu este deloc de condamnat.

De condamnat este felul în care a ales să acționeze din acea clipă! Pentru că Dooku ar fi putut păstra în sufletul său învățăturile ordinului şi să se dedice luptei împotriva întunericului în care lumea din jurul său se cufunda din ce în ce mai mult. În schimb, el a ajuns o făptură sub imperiul hybrisului! Greşeala lui cea mai mare a fost de a-şi închipui că el însuşi este conducătorul iluminat de care are nevoie galaxia, ajungând să considere că libertatea locuitorilor ei trebuie sacrificată pentru a se ajunge la pace şi la ordine. Sau, mai bine zis, la o ordine subordonată propriei sale viziuni, nu bazată pe nevoile şi dorințele adevărate ale galaxiei! Și astfel el a căzut în păcatul mândriei, puterea necesară împlinirii unor țeluri lăudabile devenind scopul în sine, iar misiunea invocată de el o justificare machiavelică. Iar acest fel de a gândi l-a determinat să se întoarcă pe planeta sa natală, Serenno, unde a acceptat cu mândrie privilegiile şi titlurile care îi reveneau prin drept de naştere, şi, în final, să intre în slujba lui Darth Sidious, devenind Darth Tyranus. Ani de zile a fost agentul indispensabil al Lordului Întunecat în pregătirea ascensiunii viitorului Imperiu: de la crearea unei armate de clone pentru Republică şi recrutarea unor pioni ca generalul Grievous, la pactul secret cu titanii comerțului galactic şi transformarea Alianței Separatiste într-o unealtă a Ordinului Sith. Trebuie spus că Dooku a avut întotdeauna o fascinație față de puterea întruchipată de Partea Întunecată a Forței, încă de când era un tânăr învățăcel în Templu şi curiozitatea îi fusese stârnită de un holocron Sith ținut în arhivele Ordinului Jedi; Sidious nu a trebuit decât să hrănească un potențial negativ care zăcea de mult în Tyranus. Chiar şi încrederea foştilor săi confrați a trădat-o, ucigându-şi prietenul, Sifo-Dyas, şi lăsându-şi ucenicul, Qui-Gon Jinn, să se angajeze în confruntarea cu Darth Maul, care avea să îi pecetluiască soarta.

Contele nu manifestă mai multă loialitate față de noul stăpân. În ciuda jurământului de credință față de acesta, Tyranus antrenează mai mulți acoliți, precum asasina Asajj Ventress şi cavalerul Jedi Quinlan Vos, în speranța ca, într-o bună zi, să-l poată uzurpa pe Sidious și să rămână el singur cârmuitor peste Imperiu. Din păcate pentru el, Dooku este, în cele din urmă, trădat de stăpânul său în Episodul III: Răzbunarea Lorzilor Sith și lăsat să fie ucis de către Anakin Skywalker, viitorul Darth Vader. În Cartea Lorzilor Sith: Taine ale Părții Întunecate, Sidious îl amintește pur și simplu pe Tyranus ca „slujitorul” [2] său…

Și totuși, drumul pe care l-a avut de străbătut George Lucas până la conceperea acestui personaj nu a fost un parcurs tocmai lin! Înfrângerea lui Darth Maul în Episodul I lăsase un vid de putere în tabăra răului. Noua trilogie a lui Lucas avea nevoie de un alt ucenic Sith, care să acționeze în calitate de interfață a lui Darth Sidious. Numai că acest antagonist nu era încă atât de clar, atât de bine definit în mintea regizorului.

Pornind de la precizarea destul de vagă că rolul negativ din următorul film trebuia să fie diferit de faimosul Darth Vader și că ar putea fi un personaj feminin, graficienii Ian McCaig și Dermot Power s-au jucat cu diverse idei care mai de care mai exotice: de la figuri cu aspect regal sau războinice cu platoșă robotică la adevărate strigoaice și vrăjitoare.

Câțiva ani mai târziu, unele dintre desenele schițate de cei doi artiști (ca, de pildă, cel din dreapta) au dus la apariția personajului Asajj Ventress, discipolul lui Darth Tyranus, în serialul original Războiul Clonelor din 2003 și proiectul omonim din 2008.

La un moment dat, Lucas a propus ca antagonistul să fie un metamorf, o ființă care să-şi schimbe înfățişarea. Nici această direcție nu s-a potrivit cu prototipul lui Dooku. Și totuşi, această caracteristică a fost folosită în Episodul II pentru un personaj secundar: Zam Wessel, vânătoarea de recompense care îl ajută pe mercenarul Jango Fett în tentativa de asasinare a senatoarei Padmé Amidala.

Ulterior, în mintea lui Lucas a încolțit ideea unui „ războinic Jedi bătrân şi trecut prin luptă” [2], care s-a dezis de ordin și a ajuns în tabăra răului, anticipând astfel căderea similară a lui Anakin Skywalker și transformarea sa în Darth Vader din al treilea film. Așa cum explică însuși regizorul:

„Aveam nevoie să punctez ideea că un cavaler Jedi poate părăsi ordinul, ca o pregătire pentru ce urmează să se întâmple cu Anakin mai încolo. De asemenea, la final când îți dai seama că Dooku este Darth Tyranus, vedem ce anume a făcut Darth Sidious după ce Darth Maul a fost răpus: a atras in mrejele sale un Jedi care fusese dezamăgit de Republică. S-a folosit de această dezamăgire și l-a convertit la partea întunecată, lucru care se întâmplă de asemenea în povestea lui Anakin.” [2]

În urma acestei concluzii, noul antagonist începe să se apropie de contele Dooku pe care îl știm. Câteva schițe îl înfățișau pe Tyranus ca pe un extraterestru cu piele albăstruie, în timp ce altele îl aveau ca reper pe crudul guvernator Tarkin din Episodul IV. Găsesc interesant faptul că, şi în ambele categorii, personajul are o ținută comunistă, fiind ilustrat fie cu o beretă de partizan, fie cu un palton ca cel purtat de cumplitul Stalin, dictatorul Rusiei sovietice. Poate că, pornind de la maniera perfidă în care s-a instaurat regimul bolşevic, Lucas se juca la momentul respectiv cu ideea falsului „revoluționar” care profită, de nevoie, de schimbare, dar al cărui obiectiv nu este lupta cu corupția ci impunerea propriului despotism!

Ei bine, fix Tarkin a fost unul dintre elementele care l-au dus pe Lucas cu gândul la Christopher Lee! De ce? Ei bine, fiindcă Lee fusese prietenul cel mai bun al actorului Peter Cushing, care îl interpretase pe marele moff imperial din filmul original! Și pentru că, aparent, tot Lee fusese primul actor pe care Lucas l-a văzut în rolul lui Tarkin, înainte ca Cushing să accepte. Un al treilea element care l-a convins pe regizor că actorul britanic era alegerea perfectă pentru Darth Tyranus a fost ecranizarea volumului Stăpânul Inelelor: Frăția Inelului din 2001, unde Christopher Lee l-a jucat pe vrăjitorul malefic Saruman.

Acum se cuvine să vorbim despre sursele de inspirație pentru contele Dooku. Fiecare dintre cei trei antagonişti din cea de a doua trilogie regizată de George Lucas, adică Darth Maul, Darth Tyranus şi Grievous, reprezintă un aspect din Anakin Skywalker/Darth Vader: Maul este războinicul, Grievous este monstrul (fiind un cyborg), iar Tyranus este cavalerul căzut. De altfel, asemănările dintre cei doi lorzi Sith nu se opresc aici! Lucas a regizat anumite scene din Episodul II cu scopul clar de a trezi în spectatori un sentiment de familiaritate:

„[Anakin] își exprimă dorințele și vedem mai târziu că ambițiile și replicile sale sunt aproape la fel ca ale lui Dooku. El spune «Voi deveni mai puternic decât orice Jedi». Și mai târziu îl veți auzi pe Dooku zicând «Am devenit mai puternic decât orice Jedi».” [2]

„Dooku încearcă să obțină ajutorul lui Obi-Wan astfel încât el și cu Obi-Wan să îl poată răsturna de la putere pe Sidious și să îi ia locul. Și este exact la fel ca scena în care Darth Vader îl ispitește pe Luke pentru a încerca să scape de Sidious.” [2]

Cât despre cele două nume ale contelui, alter-egoul Tyranus este evident derivat din grecescul tyrannos, termen utilizat inițial în raport cu o formă de guvernare din Antichitate, dar care a căpătat ulterior conotația peiorativă de «lider autocrat». În timp ce Dooku este derivat din cuvântul japonez doku, care înseamnă «otravă»! Nu ar trebui să ne mire defel sursa asiatică a acestui nume, dată fiind influența japoneză care poate fi întrezărită în robele monahale ale cavalerilor Jedi și în armura ca de samurai a lordului Sith Darth Vader.

Vestimentația, alcătuită dintr-o tunică neagră, țesută pe planeta Vjun, o mantie serenniană, cafenie pe dinafară și aurie pe dinăuntru, și „cizme din piele de rancor” [2] are atât rolul de a sugera gusturile rafinate ale contelui Dooku, cât și să ne amintească de ținuta contelui Dracula, personajul vampiric născocit de Bram Stoker și pe care Christopher Lee l-a jucat în nu mai puțin de zece filme! De altfel, numărul #2 al seriei de benzi desenate Povesti din castelul lui Darth Vader, în care apare şi Tyrannus, omagiază producțiile Dracula de la studioul Hammer Films care l-au avut pe Lee în rolul eponim.

Cât despre mânerul curbat al sabiei laser mânuite de Darth Tyranus, acesta a fost conceput pornind de la arme filipineze cum ar fi barongul, o sabie scurtă cu mânerul curbat în așa fel încât să-i permită posesorului să strângă pumnalul mai bine. Stilul de luptă al contelui Dooku s-a bazat mai cu seamă pe experiența de spadasin a actorului Christopher Lee, care a participat la mai multe dueluri în cadrul unor filme de epocă precum ecranizarea romanului Cei trei muschetari din 1973.

Am menționat ceva mai înainte cum partitura lui Christopher Lee din trilogia Stăpânul Inelelor a fost un factor decisiv în alegerea actorului. George Lucas a fost dintotdeauna un admirator al scriitorului J.R.R. Tolkien și al universului imaginat de acesta – și-ar fi exprimat la un moment dat dorința să ecranizeze cărțile! Iar actorul Alec Guiness, care l-a interpretat pe bătrânul Obi-Wan Kenobi în trilogia originală a recunoscut, de asemenea, într-un interviu că, în pregătirea pentru rolul său, Lucas a făcut mai multe aluzii la elemente din capodopera lui Tolkien. Nu este greu să ne dăm seama că, probabil, era vorba despre vrăjitorul Gandalf, care adesea apare în ipostaza mentorului pentru mai multe personaje din Pământul de Mijloc, precum Bilbo Baggins, Frodo şi Aragorn – la fel cum Obi-Wan este ca un dascăl pentru Luke Skywalker. Din multe puncte de vedere, lordul Sith Darth Tyranus din Războiul Stelelor poate fi văzut ca un echivalent al vrăjitorului corupt Saruman din Stăpânul Inelelor. Iată ce ne spunea Christopher Lee despre acesta din urmă:

„Însă sufletul lui Saruman este pervertit și se ticăloșește cu totul și este mânat de setea de putere și, cu timpul, cum se întâmplă adesea, se supune faimosului citat «puterea corupe, iar puterea absolută corupe absolut».” [2]

„El devine un slujitor zelos al lui Sauron. Însă, de asemenea – aspect care este la fel de important – cred că el ia brusc hotărârea «eu vreau să fiu Stăpânul Inelelor».” [2]

Oare această descriere nu se aplică și procesului de degradare morală a lui Dooku și relației sale de subordonare față de propriul său stăpân, Darth Sidious, împotriva căruia complotează pe ascuns? Oare în prima întâlnire dintre Dooku şi Obi-Wan din Episodul II nu putem întrezări un ecou al scenei din Frăția Inelului în care Saruman îi propune lui Gandalf fie să se supună lui Sauron, pentru a cârmui peste Pământul de Mijloc ca vasalii săi, fie să obțină ei înşişi Inelul pentru a-l putea uzurpa pe Seniorul Întunecimii? Poate chiar și felul în care Tyranus îi raportează maestrului său Sith prin hologramă în Războiul clonelor a fost influențat de scenele din trilogia Stăpânul Inelelor în care Saruman este chemat de Sauron prin intermediul palantírilor –acele globuri de cristal atotvăzătoare – „ca să fie văzut sau să i se dea porunci” [3].

În plus, turnul de comandă unde se desfăşoară duelul final dintre Dooku și Anakin în Episodul III, și care servea drept bază a contelui la bordul navei generalului Grievous, a primit într-o enciclopedie numele de „Turnul vrăjitorului” [2], o trimitere clară la Orthanc, fortăreața lui Saruman din Stăpânul Inelelor.

Pornind de la faptul că Războiul Stelelor este adesea ancorat în istorie, Christopher Lee a făcut în cadrul unui interviu o paralelă foarte interesantă între schimbarea progresivă în rău a lui Dooku, cândva un membru respectat al Ordinului Jedi, și evoluția cavalerilor templieri care, în loc să-şi mai urmeze misiunea sacră şi jurământul de sărăcie, deveniseră mari posesori de bogății şi feude:

„Poate că la un moment dat, când era ceva mai tânăr, când era încă un cavaler Jedi, sunt aproape sigur că s-a comportat într-un fel drept și moral. Probabil cum au fost și vechii cavaleri templieri care, atunci când s-au ridicat în secolul al XII-lea, erau oameni buni care îi protejau pe toți pelerinii în timpul cruciadelor. Însă de-a lungul anilor s-au degradat din punct de vedere moral și spiritual. Știu aceste lucruri pentru că eu l-am jucat, de pildă, pe marele maestru al templierilor într-un film.” [2]

Filmul la care făcea trimitere Christopher Lee era o ecranizare a romanului Ivanhoe realizată în 1997 şi în cadrul căreia talentatul actor l-a interpretat pe unul dintre antagonişti, mai precis pe Lucas de Beaumanoir, mare maestru al Ordinului Templierilor.

Lui Christopher Lee i-a făcut deosebită plăcere să ia parte la proiectul lui George Lucas, astfel încât nu a şovăit deloc atunci când regizorul i-a propus să se întoarcă pentru a-l juca pe Darth Tyranus o ultimă dată, însă ca voce a personajului în filmul de animație Războiul clonelor din 2008.

Fără îndoială că personajul nu ar fi ieșit la fel fără un titan ca Christopher Lee! Contele Dooku de Serenno, cunoscut și ca lordul Sith Darth Tyranus, se numără acum atât printre cele mai apreciate figuri din saga Războiul Stelelor cât și printre cele mai memorabile personaje negative. Alături de vrăjitorul Saruman din trilogiile Stăpânul Inelelor şi Hobbitul, contele de Rochefort din Cei Trei Muschetari, Francisco Scaramanga din seria 007, regele Haggard din Ultimul inorog și contele Dracula din producțiile Hammer Films, acesta este unul dintre rolurile prin care marele actor și-a lăsat pentru totdeauna amprenta asupra industriei cinematografice! Așa cum a mărturisit George Lucas:

„Știam că am nevoie de cineva care să poată întruchipa răul. Dar, pe lângă acest lucru, aveam nevoie de cineva capabil să îi confere partiturii carismă, putere și aparența de înțelepciune. N-am avut niciun strop de îndoială că Christopher Lee era persoana potrivită.” [2]

Nici actorul Corey Burton, căruia Christopher Lee i-a predat ştafeta, nu s-a lăsat mai prejos, fiind vocea lui Dooku în atât de multe proiecte, de la serialul Războiul clonelor din 2003 al lui Genndy Tartakovsky şi până la jocul Battlefront II lansat sub egida Electronic Arts.

Bibliografie

Războiul Stelelor Episodul II: Atacul clonelor, Century Fox & Lucasfilm, 2002

Newsletterul Homing Beacon

Războiul Stelelor Episodul III: Răzbunarea Lorzilor Sith (cartea), Del Rey, 2005

Book of Sith: Secrets from the Dark Side, Chronicle Books, 2012

Star Wars Databank

Mythmaking: Behind the Scenes of Attack of the Clones, Century Fox & Lucasfilm, 2002

Star Wars: Revenge of the Sith: The Visual Dictionary

TheOneRing: Lord of the Thrills – Caltanet Cinema interviews Christopher Lee

TheOneRing.net: Christopher Lee Interview on ‘Troldspejlet’

Stăpânul Inelelor: Cele două turnuri, RAO, 2010

1. Citatele provin din Războiul Stelelor Episodul II: Atacul clonelor (Century Fox & Lucasfilm, 2002)
2. În cazul citatelor din cartea Star Wars Episode III: Revenge of the Sith, Book of Sith: Secrets from the Dark Side, Star Wars: Revenge of the Sith: The Visual Dictionary, Star Wars Databank şi interviuri, traducerea îmi aparține.
3. Citatele provin din Stăpânul Inelelor: Cele Două Turnuri, (RAO, ediția din 2010), în traducerea Irinei Horea