La o primă vedere titlul volumului de față pare a fi puțin înșelător sau destul de general, căci „odiseea genelor” din punct de vedere tehnic are o vechime apropiată de cea a apariției vieții pe Terra – o perioadă mult prea mare față de ce și-a propus autoarea Evelyne Heyer să acopere în cartea sa. Ca să fie mai specific, acesta poate că ar fi trebuit să facă trimitere la specia purtătoare – „Odiseea genelor umane”. Însă, cum acest termen cheie lipsește din titlu, subtitlul „aventura speciei umane” pare să preia această sarcină oferind sursa genelor la care se face referire, ca apoi al doilea subtitlu să elucideze complet misterul:
O extraordinară istorie colectivă despre evoluția genetică a omenirii.
Nu sunt cârcotaș, ci doar v-am prezentat o mică mostră din modul în care am citit au Odiseea genelor, care de altfel este o carte specială pentru mine întrucât am fost ales de Nemira spre a-i fi consultant științific. Altfel spus, am citit draft-ul înainte de tipărire și am optimizat traducerea anumitor termeni sau fraze din limba franceză (limba nativă a autoarei), în ton cu limbajului de specialitate din domeniul geneticii, în general, respectiv al geneticii populaționale, în particular.
Îmbuibat de literatură de specialitate anglofonă am fost surprins plăcut să descopăr mireasma științifică francofonă, mult mai apropiată ca mod de gândire de noi, românii și totodată, faptul că în spatele etichetei de autor, Evelyne Heyer este de fapt un cercetător veritabil despre care nu știam până acum prea multe. Evelyne Heyer mai este și profesor de antropologie genetică la Muzeul de Istorie Naturală din Paris, de unde, probabil, se trage și naturalețea cu care întrepătrunde noțiunile de evoluționism și genetică cu experiența proprie de muncă pe teren, provocările acesteia și concluziile studiilor proprii asupra unor populații (din Asia), cu care eu unul am rezonat din perspectivă științifică pe tot parcursul lecturii.
Experiența sa pedagogică se reflectă și în modul de construcție a volumului de față, cuprinsul său fiind o scară temporară (timeline) a evoluției speciei umane, din perspectiva genelor pe care aceasta le poartă, de la primele maimuțe antropoide și până în zilele noastre (foarte aproape de momentul scrierii volumului de față). Apoi la final, aproape timid, face câteva predicții legate de speranța de viața a omului și a demografiei speciei umane, în acest secol.
Partea 1 – Primii pași
Partea a 2-a – Spirit de cuceritor
Partea a 3-a – Omul îmblânzește Natura
Partea a 4-a – Epoca dominației
Partea a 5-a – Timpurile moderne: înrudiți cu toții
Concluzie – Care este viitorul demografic?
După parcurgerea volumului mă simt mai bogat cu o sursă de referință în limba română, mai ales că mi se întâmplă de multe ori să fiu întrebat despre migrația popoarelor sau a structurii genetice a anumitor populații, în peregrinările mele de popularizare a științei, și cum timpul de obicei este scurt, e suficient să lansez o idee și apoi să îndrept auditoriul către aceasta sursă excepțională, accesibilă acum oricui grație editurii Nemira.
Mai mult decât atât, pentru cei interesați, la sfârșitul volumului se regăsește o selecție bibliografică însemnată, de unde cititorul sau chiar cercetătorii din domeniu, care doresc să se familiarizeze cu studiile făcute de autoare în Asia, pot găsi trimiteri spre alte lecturi interesante.
Recomand această carte tuturor cititorilor umani… Fără doar și poate aceștia se vor regăsi în firul narativ construit de Evelyne Heyer, căci despre asta este vorba în acest volum, despre trecutul nostru biologic. În definitiv este povestea mea, povestea ta, a tuturor, a omului…
Mai trebuie menționat faptul că Odiseea genelor face parte din primele cărți apărute în nou-înființata serie Orion, coordonată de Laura Câlțea. Această colecție, marca Nemira, se dorește a fi „non-fiction” (după cum o numesc creatorii ei… Eu i-aș fi spus mai degrabă – serie de popularizare a științei), a cărui debut îl salut și pe această cale, pentru că pare așa un fel de gură de aer proaspăt în norul de pseudoștiință care a invadat piața de carte, în ultimii ani.
Pe când aveam opt sau nouă ani părinții mi-au cumpărat primul pick-up. Țin minte și…
În biblioteci, timpul nu trece, ci se depune. Stratul cel mai recent este întotdeauna afânat,…
În lumea numită Ravn, trecutul nu era o memorie, ci o resursă. Se extrăgea, se…
– Fii binevenit, prietene! Stanley Dufferin tresări la auzul vocii tunătoare care-l smulse din gânduri,…