Robert Gion

Robert Gion s-a născut în 1978, la Tecuci, și și-a petrecut tinerețile bătând Europa în lung și-n lat. O perioadă a locuit în Cipru, apoi în Grecia. Pasionat de literatura horror, este un mare admirator Serge Brussolo, Graham Masterton, Stephen King. A publicat proză scurtă și nuvele în revistele Gazeta SF, Revista de suspans, Galaxia 42, CSF, Utopiqa, Ficțiuni.ro și Helion online. A fost inclus în „Antologia prozei românești polițiste și de mistere” (editura Paralela 45), „Antologia CSF 2019, (ed. Pavcon) și „Antologia CSF 2020” (ed. Pavcon). A debutat în volum propriu în colecția de povestiri „Elisa”, care a primit premiul Antares pentru cel mai bun debut SFFH din 2020. Al doilea său volum de povestiri, „Întunericul de mâine”, a apărut în noiembrie 2021 la ed. Pavcon.

Hipnofobia – secțiuni de coșmar

Robert Gion ne face cunoștință cu o lume în care fricile nu mai rămân simple reflexe ale subconștientului, ci capătă…

6 luni ago

Ochii albaștri ai Dunării (fragment de roman)

În Ochii albaștri ai Dunării, Robert Gion îmbină introspecția febrilă cu notația poetică și stranietatea vizionară. Între amintiri, halucinații și…

10 luni ago

Rătăcit

― Te-ai pierdut, maică? Bărbatul clipi nervos și privi spre dreapta, de unde se auzise glasul, dar nu zări pe…

2 ani ago

Povestiri din orașul Denici′Unde de Gabi Gabrinov

Bun. Când am închis cartea și am ieșit, astfel, din orașul Denici′Unde, am căzut pe gânduri câteva minute, încercând să-mi…

2 ani ago

Monștri pe mal (fragment de roman)

De obicei nu visa prea mult, iar dacă visa, în centrul fanteziilor lui nocturne erau mai mereu colegele sale de…

2 ani ago

Un pas în plus

Gata. Mă opresc aici. N-are niciun rost să merg mai departe. Nu mă mai țin puterile. Îmi ard ochii, capul…

3 ani ago

Răzbunarea e o pastilă care se topește sub limbă

1. optsprezece. Haide odată, haide, își zise Charlotte, în timp ce cobora din tren. Mișcă. Aruncă o privire în jur,…

3 ani ago

Norul, băiatul și laptele de alpaca

Eleni se opri brusc la marginea patului, cu pilota în mâini. Se aplecă și-și înăbuși strănutul, în timp ce un…

4 ani ago

Întunericul de mâine

am ochii închiși Gândul veni pe neașteptate. Până atunci se rostogolise printre valurile unei mase nedefinite de amintiri și senzații…

5 ani ago

Tricofobia

(...) probabil făcea și asta parte din ceva mai important, dar trebuie să recunosc că pe Ramona am găsit-o la…

5 ani ago

Oglinda-de-apă

 În acest horror psihologic (sau paranormal?), descoperim că spaimele cele mai mari se ascund în mintea proprie, nu în alte…

6 ani ago

Sevraj. Patruzeci de zile și o zi.

Invazia a început, dar nu așa cum ne-am aștepta: cu nave cosmice, cu lupte intermidabile. Mult mai discret și totuși…

6 ani ago