Robert Gion

Robert Gion s-a născut în 1978, la Tecuci, și și-a petrecut tinerețile bătând Europa în lung și-n lat. O perioadă a locuit în Cipru, apoi în Grecia. Pasionat de literatura horror, este un mare admirator Serge Brussolo, Graham Masterton, Stephen King. A publicat proză scurtă și nuvele în revistele Gazeta SF, Revista de suspans, Galaxia 42, CSF, Utopiqa, Ficțiuni.ro și Helion online. A fost inclus în „Antologia prozei românești polițiste și de mistere” (editura Paralela 45), „Antologia CSF 2019, (ed. Pavcon) și „Antologia CSF 2020” (ed. Pavcon). A debutat în volum propriu în colecția de povestiri „Elisa”, care a primit premiul Antares pentru cel mai bun debut SFFH din 2020. Al doilea său volum de povestiri, „Întunericul de mâine”, a apărut în noiembrie 2021 la ed. Pavcon.

Hipnofobia – secțiuni de coșmar

Robert Gion ne face cunoștință cu o lume în care fricile nu mai rămân simple reflexe ale subconștientului, ci capătă…

5 luni ago

Ochii albaștri ai Dunării (fragment de roman)

În Ochii albaștri ai Dunării, Robert Gion îmbină introspecția febrilă cu notația poetică și stranietatea vizionară. Între amintiri, halucinații și…

9 luni ago

Rătăcit

― Te-ai pierdut, maică? Bărbatul clipi nervos și privi spre dreapta, de unde se auzise glasul, dar nu zări pe…

1 an ago

Povestiri din orașul Denici′Unde de Gabi Gabrinov

Bun. Când am închis cartea și am ieșit, astfel, din orașul Denici′Unde, am căzut pe gânduri câteva minute, încercând să-mi…

2 ani ago

Monștri pe mal (fragment de roman)

De obicei nu visa prea mult, iar dacă visa, în centrul fanteziilor lui nocturne erau mai mereu colegele sale de…

2 ani ago

Un pas în plus

Gata. Mă opresc aici. N-are niciun rost să merg mai departe. Nu mă mai țin puterile. Îmi ard ochii, capul…

2 ani ago

Răzbunarea e o pastilă care se topește sub limbă

1. optsprezece. Haide odată, haide, își zise Charlotte, în timp ce cobora din tren. Mișcă. Aruncă o privire în jur,…

3 ani ago

Norul, băiatul și laptele de alpaca

Eleni se opri brusc la marginea patului, cu pilota în mâini. Se aplecă și-și înăbuși strănutul, în timp ce un…

4 ani ago

Întunericul de mâine

am ochii închiși Gândul veni pe neașteptate. Până atunci se rostogolise printre valurile unei mase nedefinite de amintiri și senzații…

5 ani ago

Tricofobia

(...) probabil făcea și asta parte din ceva mai important, dar trebuie să recunosc că pe Ramona am găsit-o la…

5 ani ago

Oglinda-de-apă

 În acest horror psihologic (sau paranormal?), descoperim că spaimele cele mai mari se ascund în mintea proprie, nu în alte…

6 ani ago

Sevraj. Patruzeci de zile și o zi.

Invazia a început, dar nu așa cum ne-am aștepta: cu nave cosmice, cu lupte intermidabile. Mult mai discret și totuși…

6 ani ago