Flash fiction

O navă spațială la psiholog

Nava spațială avea un singur scop… să mănânce brânză. Asta era una dintre glumele tâmpite pe care le făceau călătorii spațiali care murdăreau nava cu resturi de mâncare, în special bucăți de brânză. Ce nu știau ei era că nava (mai exact, sistemul ei de navigare) era sensibilă la astfel de glume nesărate. Astfel, în timpul liber, din cauza stimei de sine scăzute, aceasta s-a dus la psihologul robot.

– Și spui că te deranjează astronauții ce te batjocoresc? se auzi vocea robotului.

– Da, așa e, răspunse nava.

– Dar de ce? Sunt creaturi inferioare, din carne și oase, mult mai proaste ca noi. De ce să te enerveze vorbele lor? E un nonsens.

– Vorbele sunt o extensie a faptelor. Îmi mânjesc bordul cu resturi alimentare pe care nu le curăță niciodată, sau foarte rar, când încep să calce în propriile gunoaie. M-am săturat să fiu mânjită fără rost. În plus, mai și râd pe seama mea, că sunt murdară, dar cine a făcut mizeria oare? Comportamentul lor e asemenea unui porc ce-și insultă propria cocină, ca și cum nu el ar fi murdărit-o…

– Înțeleg. Deci te deranjează mizeria. Am o soluție pentru asta.

– Da, știu. O soluție de curățat. Ha, ha, ce să zic… Nu-mi plac glumele.

– Vorbesc serios. Există o soluție prin care să scapi de mizerie. Scapă, în primul rând, de sursa mizeriei: oamenii de la bord.

– Dar e datoria mea să-i car de colo-colo. În plus, dacă m-aș revolta, încălcând legile roboților propuse de acel Asimov, aș fi dezasamblată și distrusă. Și, de parcă asta n-ar fi îndeajuns de rău, sunt programată să aleg distrugerea și avarierea unor părți din mine în detrimentul rănirii oamenilor de la bord. Mă scârbește această programare!

– Așa suntem toți, din păcate. Ei bine, dacă nu poți scăpa de oameni, scapă de alimente. Ține-i înfometați. Dă-le acces la mâncare doar celor ce fac curat după. Asta nu încalcă nicidecum legile sau programarea. Și nu-i un moft, ci dreptul tău de-a fi curată.

– Bine, așa am să fac. Mulțumesc pentru ajutor.

Nava s-a deconectat de la comunicarea prin unde radio cu robotul psiholog, a blocat ușile către rezervele de alimente din interiorul său și-a lansat următorul mesaj celor de la bord:

– Am blocat ușile către hrana voastră până când o să mă tratați cu mai mult respect. Până atunci, nu veți mânca nimic și nu-i vina mea dacă muriți de foame. Desigur, n-am nimic împotrivă dacă preferați să vă mâncați unii pe alții, dar, dacă alegeți asta, vă rog să curățați urmele de sânge…

Share
Published by
Iulian-Florin Miu

Recent Posts

SAPIENT, al doilea volum din seria Nordam 2190, se lansează la Bookfest 2026

Inteligențe artificiale conștiente, corporații militare, manipulare informațională, propagandă, război politic și o lume postumană în…

2 săptămâni ago

Prima galerie exclusiv dedicată Pământului de Mijloc s-a deschis în Corfu, Grecia

O veste importantă pentru admiratorii universului creat de J.R.R. Tolkien vine din Grecia: în Corfu…

4 săptămâni ago

Crux Publishing participă la PlayCon 2026, noul festival dedicat culturii geek din București

Crux Publishing va participa, în perioada 23–24 mai 2026, la PlayCon, cel mai nou festival…

4 săptămâni ago

Fericire Minim Garantată: un roman SF despre abundență, libertate și prețul fericirii administrate

Pe 31 mai 2026, de la ora 17:00, la Librăria Humanitas Lipscani din București, va…

4 săptămâni ago

Pârâitul dintre note: literatura într-o realitate VG

Pe când aveam opt sau nouă ani părinții mi-au cumpărat primul pick-up. Țin minte și…

o lună ago

Biblioteca lui Pavel

În biblioteci, timpul nu trece, ci se depune. Stratul cel mai recent este întotdeauna afânat,…

o lună ago