Parker_West from Pixabay
Nava spațială avea un singur scop… să mănânce brânză. Asta era una dintre glumele tâmpite pe care le făceau călătorii spațiali care murdăreau nava cu resturi de mâncare, în special bucăți de brânză. Ce nu știau ei era că nava (mai exact, sistemul ei de navigare) era sensibilă la astfel de glume nesărate. Astfel, în timpul liber, din cauza stimei de sine scăzute, aceasta s-a dus la psihologul robot.
– Și spui că te deranjează astronauții ce te batjocoresc? se auzi vocea robotului.
– Da, așa e, răspunse nava.
– Dar de ce? Sunt creaturi inferioare, din carne și oase, mult mai proaste ca noi. De ce să te enerveze vorbele lor? E un nonsens.
– Vorbele sunt o extensie a faptelor. Îmi mânjesc bordul cu resturi alimentare pe care nu le curăță niciodată, sau foarte rar, când încep să calce în propriile gunoaie. M-am săturat să fiu mânjită fără rost. În plus, mai și râd pe seama mea, că sunt murdară, dar cine a făcut mizeria oare? Comportamentul lor e asemenea unui porc ce-și insultă propria cocină, ca și cum nu el ar fi murdărit-o…
– Înțeleg. Deci te deranjează mizeria. Am o soluție pentru asta.
– Da, știu. O soluție de curățat. Ha, ha, ce să zic… Nu-mi plac glumele.
– Vorbesc serios. Există o soluție prin care să scapi de mizerie. Scapă, în primul rând, de sursa mizeriei: oamenii de la bord.
– Dar e datoria mea să-i car de colo-colo. În plus, dacă m-aș revolta, încălcând legile roboților propuse de acel Asimov, aș fi dezasamblată și distrusă. Și, de parcă asta n-ar fi îndeajuns de rău, sunt programată să aleg distrugerea și avarierea unor părți din mine în detrimentul rănirii oamenilor de la bord. Mă scârbește această programare!
– Așa suntem toți, din păcate. Ei bine, dacă nu poți scăpa de oameni, scapă de alimente. Ține-i înfometați. Dă-le acces la mâncare doar celor ce fac curat după. Asta nu încalcă nicidecum legile sau programarea. Și nu-i un moft, ci dreptul tău de-a fi curată.
– Bine, așa am să fac. Mulțumesc pentru ajutor.
Nava s-a deconectat de la comunicarea prin unde radio cu robotul psiholog, a blocat ușile către rezervele de alimente din interiorul său și-a lansat următorul mesaj celor de la bord:
– Am blocat ușile către hrana voastră până când o să mă tratați cu mai mult respect. Până atunci, nu veți mânca nimic și nu-i vina mea dacă muriți de foame. Desigur, n-am nimic împotrivă dacă preferați să vă mâncați unii pe alții, dar, dacă alegeți asta, vă rog să curățați urmele de sânge…
Într-un moment în care Inteligența Artificială începe să influențeze tot mai mult producția culturală, iar…
Unele idei nu-și propun doar să descrie lumea, ci încearcă să o reducă la o…
Originea unui concept plurivalent precum cel al utopiei este greu de identificat și de demonstrat,…
Notă privind conținutul: agresiune sexuală, abuz, avort spontan traumatic, tratament psihiatric și sinucidere. Este anul…
Capitolul 3 Șaptișpe ore pân-la miez de noapte Taracanul deschise ochii. Lovi ecranele mașinii…
Capitolul 1 Douășunu de ore pân-la miez de noapte Temperaturile rupeau recordurile, ca de fiecare…