Fotorech@pixabay.com
Deznădejde. Un abis de tristețe de nestăpânit. Nu am forță pentru nimic. Stau ore în șir pe pat, uitându-mă la perete. Mi-e foame, dar nu am energie să mă ridic. Totul este lipsit de sens. Foamea nu este pe atât de rea pe cât e durerea existenței în sine. Cruste pe mâini. Brici prost. Dar este doar o distragere efemeră și nu mai ajută.
Dorința de inexistență îmi crește.
***
Îl urmăm de săptămâni întregi. Un om virtual într-o lume virtuală. O simulare.
***
Iată-l pe domnul Depresivo5 – omul de știință zâmbi prezentând prima inteligență artificială care sigur nu avea să scape de sub control.
În traducerea lui Alexandru Lamba
Tradus cu acordul autorului – Mulțumim!
Translated with the author’s consent – Thank you!
La mai bine de 50 de ani, după Întâlniri de gradul III, al lui Steven…
„H.G. Wells” nu este doar numele unui cenaclu, ci și al unei continuități. În jurul…
Trecuseră cinci ani, dar Yorick încă nu se obișnuise cu privirile holbate, grimasele și urletele…
“Pentru ca răul să triumfe, e suficient ca oamenii buni să nu facă nimic” –…
Simți mirosul umed al plantelor cufundate în pământul moale, înconjurate de mărăcini, al vântului suflând…
Ochii tăi sunt unici. Se întâmplă la 11:27, timpul navei, când A-Liel era de serviciu.…