Miniaturi literare

Un trio de microficțiuni savuroase, în care fantasticul, groaza și umorul se amestecă în scene scurte și memorabile: o diavoliță pusă pe păcate, o fantomă care se dovedește doar o hologramă și un extraterestru confuz care vrea să-și recupereze jeleul. Proze-fulger care se joacă cu așteptările cititorului și transformă clișeele SF și horror în glume irezistibile.

Bârfe diavolești

Diavolul se întâlni cu o diavoliță.

– Salut! Ce-i cu tine pe-aici? o întrebă.

– Am fugit din Iad. Era prea fierbinte și-mi ardea pielea.

– Așa-i, aprobă el cu compasiune.

– Și tu ai fugit de-acolo?

– Nu, veni răspunsul. Nu trimiți o femeie să facă treaba diavolului.

– A, ești mercenar!

– Ceva de genul ăsta.

– Știi cum pot ajunge într-un oraș?

– Depinde ce cauți.

– Un chirurg plastician bun. Mi-ar prinde bine să-mi grefez niște piele.

– Nu! clătină el din cap, dezgustat. Cum poți să-ți dorești așa ceva? Ce-ai de gând să faci?

– Să păcătuiesc cât pot de mult, replică ea, mușcându-și buza de jos.

Castelul bântuit

Josh nu credea în stafii. Fără frică, plecă să exploreze ruinele castelului bântuit.

Totul decurse perfect până când, într-un tunel, dădu peste o femeie fantomă.

– Doamna în alb! murmură.

– Orice altceva, da’ nu o doamnă.

Se răsuci pe călcâie și o luă la fugă.

Ajunse la ușă și trase de mâner. Era încuiat.

Stafia se găsea fix în spatele lui.

– Relaxează-te, nu trebuie să-mi deschizi ușa! îi spuse. Militez pentru egalitate și, pe lângă asta, pot trece prin lucruri.

– AAAAA! urlă el, terifiat.

– Și nici n-ai de ce să te temi de mine. Sunt doar o hologramă din jocul tău.

Primul om pe Marte

Astronautul ateriză pe Marte.

Nici nu apucă bine să fixeze steagul Pământului pe solul Planetei Roșii, că se trezi cu ceva repezindu-se spre el, doborându-l.

Un extraterestru dezgustător se aplecă deasupra lui. Strigă ceva într-un mic dispozitiv, iar acesta îi traduse vorbele:

– Nu-mi trebuie planeta ta mizerabilă, dar îmi vreau jeleul înapoi!

Când extraterestrul se uită mai bine la fața astronautului, exclamă:

– Oh, îmi cer scuze, am greșit specia!

Îl ajută pe omul uluit să se ridice. Abia suflând, acesta îi zâmbi, nesigur.

– Auzi, poți să-mi împrumuți cinci dolari? rânji extraterestrul. Promit să ți-i returnez în cinci ani, cu dobândă.