Doresc ca prin această mini prezentare să vă aduc în față două seriale. Unul foarte cunoscut, este vorba de Star Trek, altul mai puțin cunoscut, dar care face senzație printre fanii primului, și anume The Orville. Deoarece franciza Star Trek este uriașă voi aduce în discuție doar ultimele două seriale Discovery și Picard. Ambele încă rulează pe canalele de streaming și ambele se bucură de o largă recunoaștere.
Dar, și spre asta aș vrea să ducem discuția, mai reprezintă aceste două seriale moștenirea inițială Star Trek, moștenirea lui Gene Roddenberry producătorul și creatorul universului Star Trek? Sau The Orville, venind de pe un culoar extern, fără cine știe ce fonduri punctează mai bine la acest capitol?
Star Trek este unul din cele mai longevive și bogate seriale. Nu doar din cele science-fiction, unde s-ar putea bate cu la fel de celebrul Doctor Who (12 sezoane, 861 de episoade), dar cu oricare alt tip de serial.
Pe scurt franciza Star Trek a acumulat:
Șase filme bazate pe serialul original:
Patru filme bazate pe serialul The Next Generation:
Și alte trei filme oarecum independente:
În plus fanii au realizat numeroase producții de filme de scurt-metraj, precum și parodii.
Star Trek este un fenomen cult ce durează de zeci de ani. Fanii francizei se numesc „Trekkies” sau „Trekkers”. Franciza se întinde pe o gamă largă de spin-off-uri, inclusiv jocuri, figurine, romane, jucării și benzi desenate. Star Trek a avut o atracție tematică în Las Vegas, care s-a deschis în 1998 și s-a închis în septembrie 2008. Cel puțin două exponate de muzeu de recuzită călătoresc prin lume. În cadrul serialului a fost dezvoltată o limbă nouă, complet funcțională, klingoniana.
Star Trek se remarcă pentru influența sa culturală dincolo de aspectul său science-fiction. Franciza a fost remarcată de la început și pentru pozițiile sale progresive privind drepturile civile (că tot este la modă și Statele Unite sunt în plină răscoală). Seria originală a avut una dintre primele distribuții multirasiale din istoria televiziunii. Acest aspect este studiat la ora actuală în Universitățile de filologie din lume, inclusiv în cea din București.
Spre deosebire de Star Trek, The Orville nu a dus la crearea unui nou fenomen SF. Primul sezon a apărut cam o dată cu Discovery și a fost întâmpinat cu bunăvoință de audiență, dar cu scepticism de critica profesională. Al doilea sezon, poate și în urma dezamăgirii provocate de Discovery, a fost foarte bine întâmpinat atât de audiența populară cât și de critica de specialitate.
The Orville este produs de Seth MacFarlane, pe care-l și regăsim în rolul căpitanului Ed Mercer (aici nu mă pot opri să nu mă gândesc la profetul Wilbur Mercer ce apare în nuvela lui Philip K. Dick Do Androids Dream of Electric Sheep?). Seth și-a făcut ucenicia în studiourile Hanna-Barbera, apoi a devenit producător, cea mai cunoscută opera a sa fiind serialul de animație Family Guy. Cred că stilul din acest serial de animație îi este specific lui Seth, pentru că, mai ales, dialogurile din The Orville, dar și unele personaje sau scene, par așa, cum să zic, mai de desene animate.
Totuși ce aduce nou, dacă aduce, acest serial? Ei bine principala sa caracteristică vine dintr-un oarecare paradox: prospețimea sa se bazează pe modelul clasic Star Trek. Personaje centrale puternice, pline de viață, memorabile, care devin imediat simpatice telespectatorului.
Fiecare episod ne aduce în față o problemă morală, sau tehnică. Exact ca vechile serii Star Trek. Exact ceea ce a făcut faima acestei francize: umanismul, pluritatea opiniilor, ideile tehnice inovatoare, cu alte cuvinte o societate utopică, după standardele actuale, capabilă de multă delicatețe politică în raport cu alte civilizații, și deschisă la nou. Dar, peste toate acestea, umorul este liantul tuturor episoadelor.
Trebuie să reamintesc, trekkerii știu asta, și în Star Trek avem destul de mult umor. Unele personaje sunt de-a dreptul bucolice. Data, prin încercările lui de a fi om stârnește uneori ilaritate, Neelix, din Voyager, intervine mereu cu observații glumețe sau mici glume ce destind atmosfera. La fel Quark din Deep Space Nine. Și alții și alții. Așadar nu se poate spune că Star Trek a dus lipsă de umor.
Până la Discovery.
Nu știu și aici vă las plăcerea de a completa voi: cine provoacă amuzamentul pe Discovery, cine are acel ingrat și plăcut rol de a fi clovnul grupului? Toți par atât de serioși.
Eu voi aduce câteva argumente în favoarea lui The Orville:
Acest articol a fost prezentat pe DISCORD, pe canalul Comunitatea Cristian Presura, în cadrul seriei Cărți și filme SF. Evenimente de acest fel au loc în fiecare miercuri, de la 8 la 9 PM.
Într-un moment în care Inteligența Artificială începe să influențeze tot mai mult producția culturală, iar…
Unele idei nu-și propun doar să descrie lumea, ci încearcă să o reducă la o…
Originea unui concept plurivalent precum cel al utopiei este greu de identificat și de demonstrat,…
Notă privind conținutul: agresiune sexuală, abuz, avort spontan traumatic, tratament psihiatric și sinucidere. Este anul…
Capitolul 3 Șaptișpe ore pân-la miez de noapte Taracanul deschise ochii. Lovi ecranele mașinii…
Capitolul 1 Douășunu de ore pân-la miez de noapte Temperaturile rupeau recordurile, ca de fiecare…