Atelier critic #37

1. The Inn of the Seven Blessings, Matthew Hughes, Rogues, Titan Books, Londra, 2015

Un aventurier este răpit la marginea unei păduri de o specie misterioasă de semioameni. Un hoț urmărește scena dramatică derulându-se implacabil, la adăpostul întunericului. Localnicii știu că în anumite perioade pădurea nu trebuie deranjată, deoarece locatarii ei ies la vânătoare.

Cel capturat lasă în urmă un pachet, care conține, printre altele, un totem misterios. Acolo sălășluiește, spre ghinionul hoțului oportunist, o zeitate ascunsă, care-l constrânge pe-acesta să o ia pe urmele răpitorilor.

Povestirea are, alături de ritmul și tensiunea dramatică foarte bine administrate, o serie de puncte forte, dintre care amintesc:

• Ideea creării semioamenilor de un vrăjitor cu intenții rele, aceștia răsculându-se împotrivă-i;
• Ruinele din Itharios, un loc misterios, unde zac în uitare relicve ale zeilor vechi;
• Misiunea unora de a se aventura în mijlocul acestor ruine pentru a recupera toteme în care sunt încapsulate felurile puteri ale acestor zei, cu scopul de a le vinde celor interesați și capabili să le folosească, în principiu vrăjitori;
• Modul în care este prezentată puterea apusă a zeilor vechi, în strânsă legătură cu felul în care oamenii își mai amintesc de aceștia.

Finalul este unul optimist, prin care vrăjitorul care urzește să deturneze puterile zeilor este înfrânt cu propriile arme, binecuvântările și norocul întorcându-se asupra hoțomanilor care profită, inteligent, de ocazie.

2. Bent Twig, Joe R. Lansdale, Rogues, Titan Books, Londra, 2015

Text introdus, în opinia mea, de antologatori doar pentru varietatea stilurilor. Un detectiv ajută o prietenă ajunsă la ananghie să-și localizeze fiica neascultătoare, care cade pradă unor interlopi.

Reținem portretul femeii singure, pe care personajul principal o ajută absolut dezinteresat: She looked fine, as always. Long red hair tumbling over her shoulders, great body kept firm through exercise, and the kind of face that would make Wonder Woman beat herself in the head with a hammer (p. 132).

Altfel, am avut senzația, de la început până la sfârșit, că urmăresc o scenetă dintr-un film polițist de duzină filmat în anii 90, când prizam cu nesaț și fără discernământ cam tot ce apărea pe la televizor.

3. Tawny Petticoats, Michael Swanwick, Rogues, Titan Books, Londra, 2015

Acțiunea se petrece într-un New Orleans postapocaliptic, unde oamenii, ajunși la sapă de lemn din pricina datoriilor, sunt transformați în zombi printr-un soi de pedeapsă chimică, nevoiți să slujească diverși profitori, în numele comunității, până la achitarea debitelor.

Noile relații sociale capătă și tentă religioasă, după cum șade bine oricărei organizări pe baze mistico-științifice, a exploatării omului de către om: Go and overspend no more, spune doamna Tresjolie, un soi de primar-matroană, unui astfel de nefericit proaspăt eliberat, înainte de a-i da drumul, imediat după ce a anulat tratamentul chimic. You may now kiss my foot (p. 170).

Într-un astfel de context, doi hoți, ajutați de o tânără desprinsă parcă dintr-un scenariu anime, plănuiesc să fenteze sistemul prin a plasa, în cadrul unor tranzacții înlănțuite, o serie de lingouri de argint drept valută forte, acestea fiind, în fapt, false. Într-un final, domnișoara ingenuă reușește să-i lase pe amândoi cu buzele umflate, într-o delicioasă răsturnare de situație.

Povestire de referință pentru tertipurile la care cei ajunși în poziție de putere și autoritate apelează în a-și spori atribuțiile, indiferent de timp, avans tehnologic sau context social.

4. Provenance, David W. Ball, Rogues, Titan Books, Londra, 2015

Tot ceea ce Joe Abercrombie nu reușește să facă în deschiderea acestei antologii (printr-o povestire analizată anterior) este în stare David W. Ball. Dacă în textul lui Abercrombie avem de-a face cu un pachet misterios, plimbat de la un hoț la altul într-un oraș fantasy, în narațiunea de față mărul discordiei este reprezentat de o pictură a lui Caravaggio.

Tabloul reprezintă, de fapt, un portret secret, o variantă absconsă a lui Goliat decapitat de David, festin vizual aparținând avangardei baroce. Intriga se dezvoltă astfel natural, în forma unei întâlniri conspirative între un istoric expert al artei și un colecționar avid.

Pe măsură ce asistăm la extinsul dialog dintre cei doi, avem parte de o serie de istorii personale, pe măsură ce istoricul de artă descrie cum a luat urma tabloului, întrețesute cu aspecte ale istoriei europene, de la modul în care cardinalii Bisericii Catolice și-au întregit, prin abuzuri, colecțiile private, până la teroarea jafurilor culturale naziste, urmate de expedierea ilicită, în țări ale Americii de Sud, a acestor averi secrete, în complicitate cu tot soiul de dictatori de ocazie.

Spre deosebite de Joe Abercrombie care în Tough Times All Over ne lasă cu ochii în soare în ceea ce privește natura și destinația finală a pachetului, în textul de față David W. Ball nu doar că ne permite, într-un final, să aflăm, în detaliu, despre ramificațiile intrigii, dar oferă și o superbă răsturnare de situație, prin care istoricul și detectivul de artă nu pare atât de nevinovat în detașarea sa față de tablou, cum am crede la prima vedere.

5. Cronia, Lucian-Vasile Szabo, Antologia de proză SF H.G. Wells, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2019

O povestire de mici dimensiuni, încărcată de nostalgie și melancolie. Zile întregi camioanele au cărat echipamente de la bazele dezafectate aflate la marginea orașului. (…) S-a așezat praful ca o mantie regală pe umerii unui lepros (p. 236).

În centrul acțiunii aflăm scriitorul, capabil să recupereze dintre rămășițele deșeurilor un robot umanoid, ființă cibernetică feminizată, botezată Cronia. Aceasta, odată reparată și recondiționată, îi sugerează artistului văduv să scrie un roman, Cartea imperiilor viitoare, ca mod de a-și regăsi și recupera soția pierdută, pe Ida.

Finalul circular, alegoric, întregește atmosfera de poem în proză, tributară zidurilor semiînchise, domestice, acoperite cu iederă cenușie ce suge sângele pământului (p. 237).