Fantasy „de România”

Genul filmului Fantasy  are o popularitate aparte în rândul publicului, mai ales cel din lumea vestica. Este legat nu numai de consumatorii genului, ci și de filonul generos care se inspiră din poveștile spuse de părinți seara, la culcare.  În plus se adaugă fenomenul mega-producțiilor după mega-succesele editoriale (vezi „Harry Potter”, „Lord of the Rings” etc.), pentru a întregi tabolul cinefililor care nu ar pierde un asemenea film.

În Romănia lucrurile stau la fel, dar cumva pe dos. Avem tânăra generație, trecută prin râșnița marketingului cultural, care citește ce se promovează cu ardoare, ce e proaspăt și la modă în vest, dar se ignoră total zestrea bogată și originală a poveștilor românești, care și ele au fost, de multe ori, înlocuite seara, cu povești de inspirație vestică (a se citi „celtică”, „germanică”, „nordică” etc., în funcție de ce preferă editorul). E păcat, pentru că ne pierdem această bogăție a basmului românesc, plin de super-eroi și personaje negative viclene, cel puțin la fel de fascinante ca cele din alte arii de cultură europene.

Lucrurile au stat altfel acum 60-70 de ani, și nu o spun cu nostalgie, ci doar cu o detașare a timpului trecut de atunci. Mari creatori ai filmului românesc s-au inspirat din basmele populare, mai mult sau mai puțin literalizate de către scriitorii care le-au cules și le-au reinterpretat în cheie proprie. În acest articol o să mă refer la Ion Popescu Gopo și al său „De-aș fi … Harap Alb” din 1965.

Am revăzut cu plăcere filmul, a doua sau a treia oară, și nu m-am putut opri să remarc prospețimea lui, originalitatea și modul de exprimare cinematografică. Este, după cum spune și caseta tehnică, o producție de autor, Gopo făcând scenariul și regia, inspirat de o poveste spusă de Ion Creangă.

Filmul ne arată același Gopo plin de imaginație debordantă, care generează un mix eclectic, un amestec de comedie bufă, dramatism și joc actoricesc shakespearian, atmosferă a decorurilor și a costumelor inspirată din „Alice în țara minunilor”, asezonată cu elemente de music-hall modernist, pentru acea vreme. Rezultatul este departe de a fi distonant (cum ți-ar sugera, la prima vedere, enumerarea de mai sus), pentru că elementele se îmbină armonios, producând o atmosferă aparte, tipică filmelor lui Gopo.

La toate acestea se adaugă jocul ireproșabil al actorilor, care știu să schimbe registrele, în funcție de glisarea sub-stilurilor abordate de-a lungul filmului, trecănd de la comedie la seriozitate romantică sau dramatism, cu ușurința unor versați.

Filmul este spectaculos și proaspăt. Am remarcat cu surprindere că este gustat de publicul tânăr, fiind foarte bine primit la o audiență de 7-10 ani. Dacă ai un copil de această vârstă, sau dacă ai un cunoscut cu gusturi rafinate în ale cinematografiei, îți recomand să faceți împreună o vizionare. Filmul, deși nu e pentru oricine, are mari șanse să-ți placă, mai ales dacă ai dispoziția jucăușa necesară receptării sale. Îl poți găsi pe DVD, pe internet, sau într-o copie greu de urmărit, pe youtube.com

Vizionare plăcută!

Titlu: De-aș fi … Harap Alb
Producție: România, 1965
Durată: 91 minute
Detalii tehnice: sunet mono, peliculă color Eastmancolor, 35 mm
Scenariu și regia: Ion Popescu Gopo
Actori: Florin Piersic, Chris Avram (excelent în rolul Spânului!), Fory Etterle, Puiu Câlinescu )și el realizează un rol memorabil)

IMDB: https://www.imdb.com/title/tt0059090/?ref_=fn_al_tt_1

La final vă invit să vizionați savuroasa scenă a cântecului de petrecere, în care umorul fin se amestecă delicios cu folclorul romănesc și bufoneria.