Revista Paradox – o tradiție a imaginarului timișorean

Puține reviste românești pot revendica o istorie la fel de bogată precum Paradox, publicația care de mai bine de cinci decenii leagă numele Timișoarei de mișcarea science-fiction românească. Născută în noiembrie 1972, sub egida Casei de Cultură a Studenților din Timișoara, revista a fost inițial coordonată de Marcel Luca și Cornel Secu, cu ilustrații semnate de Sandu Florea. În acei ani în care SF-ul românesc se forma încă în jurul cenaclurilor, Paradox a devenit rapid vocea distinctă a grupului „H. G. Wells” – un nucleu de fani și autori care avea să influențeze durabil evoluția genului în România.

Dacă Solaris, apărut în iunie 1972, a fost primul fanzin SF românesc, Paradox a urmat imediat după el, marcând începutul unei tradiții editoriale de lungă durată. Seria I a revistei s-a întins între 1972 și 1989, cu paisprezece numere tipărite în condiții modeste, dar multă pasiune. Seria a II-a, publicată între 1990 și 1999, a fost editată de Întreprinderea Mică „Paradox”, devenită ulterior „Paradox” SRL. În anii 2000, revista a cunoscut o renaștere digitală, prin seria a III-a (2004–2005), urmată de revenirea în format tipărit odată cu seria a IV-a (2013–2017). Numărul 23, apărut în 2013, a celebrat patruzeci de ani de existență – o performanță rară în spațiul publicistic românesc dedicat literaturii speculative.

Astăzi, într-o epocă în care presa tipărită se retrage treptat în fața conținutului digital, Paradox continuă să apară în format tipărit, color, datorită unui grup de pasionați reuniți sub numele Asociația Wells Timișoara. Este un efort de voluntariat, susținut exclusiv prin dăruirea celor implicați. Într-un context cultural dominat de superficialitate și de rapiditatea mediilor online, continuitatea unei reviste tipărite de science-fiction este un act de rezistență culturală și de credință în puterea imaginației.

În cel mai recent număr al revistei, cititorii pot descoperi proze semnate de Laurențiu Nistorescu, Bogdan Mihai Bati, Mora Ferenc, Silviu Genescu, Traian Urdea, Lucian-Vasile Szabo, Lucian Ionică, Cătălina Fometici, Gabriela Gabrinov, Daniel Timariu, George-Cosmin Borș, Cristian Vicol și Doru Treta. Așa cum ne-a obișnuit, Paradox aduce împreună autori consacrați, scriitori aflați în plină afirmare și debutanți promițători, construind un spațiu comun al dialogului între generații.

Numărul 32 – 33 / octombrie 2025 este completat de eseuri și articole critice: Daniel Haiduc explorează relația dintre limbaj și ficțiunea speculativă în textul Limbile science-fiction: exercițiu lingvistic sau instrument literar?; Silviu Genescu semnează O lume (încă) îndepărtată; Mimo Obradov aduce un text poetic, Din ciclul viselor; Daniel Timariu propune eseul Umanitate versus (ne)umanitate; iar Laurențiu Nistorescu, în editorialul Science-fictionul ca atitudine gnoseologică, reafirmă rolul cognitiv și moral al genului. Lor li se adaugă contribuțiile Antuzei Genescu, ale lui Alexandru Maniu, Alexandru Bărboi, Dodo Niță, Marian Mirescu și Dorin Davideanu, care completează un volum dens, ilustrat cu grafică semnată de Traian Abruda, Sergiu Nicola, Viorel Pîrligras, Sergiu Zegrean și Andrian Zmed.

Echipa redacțională – Dorin Davideanu, Antuza Genescu, Daniel Haiduc, Laurențiu Nistorescu și Daniel Timariu – continuă astfel o moștenire începută în urmă cu peste cincizeci de ani, păstrând viu spiritul revistei și al cenaclului „H. G. Wells”. Coperta acestui număr este realizată de Daniel Haiduc, iar tehnoredactarea aparține lui Dorin Davideanu.

Editorialul lui Laurențiu Nistorescu se încheie cu o frază care rezumă perfect esența revistei Paradox:

„SF-ul autentic, chiar reîntors la stadiul de underground cultural, continuă să-și îndeplinească menirea.”

Aceasta este, poate, definiția cea mai potrivită pentru Paradox: o publicație care refuză să se conformeze efemerului, alegând în schimb să rămână un spațiu al curiozității, al spiritului critic și al căutării de sens, cu alte cuvinte exact ceea ce a însemnat dintotdeauna adevărata literatură science-fiction.