„Îmi pare rău că n-am păstrat acea poezie” – Nicoleta Tudor

De-a lungul vremii, mulți autori au fost trimiși la cratiță. Sau la șaibă, după caz. N-a știut nimeni asta până când autorul nu s-a confesat în vreo lucrare autobiografică sau în vreun interviu. Am născocit o serie de întrebări pentru a ni-i apropia mai mult pe cei ce ne încântă cu scrierile lor, pe cei ce ne par cunoscuți de-o viață sau, din contră, complet străini și inaccesibili. Această serie de interviuri se vrea pe jumătate serioasă, întrucât vom încerca să obținem secrete legate de scris, recomandări de lectură, dar și păreri din domeniul culinar ori meșteșugăresc.

Astăzi, am luat-o la țintă pe Nicoleta Tudor.

1. Care a fost primul text împărtășit altcuiva? Ce reacție ai obținut?

Primul text scris de mine a fost în clasa a III-a, când nu mi-a plăcut nicio poezie pe care mi-o dădea spre recitare învățătoarea mea. La un moment dat, disperată că eu tot refuzam poeziile, a zis: „știi ceva, eu nu mai am ce să-ți dau, scrie-ți singură o poezie, dacă ce am eu nu-ți place”. Ceea ce am și făcut, recitând la serbare o poezie scrisă de mine. Îmi pare rău că n-am păstrat acea poezie, mă rog, asta se întâmpla acum 50 de ani… Reacția? Nu-mi aduc aminte dacă a căzut cineva în cap după ce-am recitat poezia, dar eu am fost tare mândră de mine.

2. Ai fost, vreodată, trimisă la cratiță / șaibă după prezentarea unui text în public?

Nu, nu mi s-a întâmplat asta niciodată, dar am fost trimisă la cratiță de un individ care mi-a scris o data la o postare a unei fotografii în care eram în pantaloni (de altfel, ținuta mea curentă), spunând că sunt ca și dezbrăcată în pantaloni și că să stau la cratiță, acolo unde este locul femeii, și așa a luat naștere poezia „Îmi merit pantalonii”, poezie virală prin 2016, dacă nu mă înșel.

3. Dacă ai fi ajuns la cratiță, ce preparat crezi că ți-ar fi ieșit cel mai bine? (O rețetă, pe scurt, ar fi o bucurie în plus pentru cititori)

Printr-o împrejurare nefericită pentru mine, care ulterior mi-a adus mari satisfacții, chiar am ajuns la cratiță. Prin anul 2017, eram profesor de tehnologie, predând materiile de specialitate la clasele cu profil Turism, adică… Contabilitate, Marketing… Politici și strategii de marketing… din astea. M-am trezit, la un moment dat, că trebuie să predau o materie nouă, care se numea „Bazele restaurației”. Inițial, am crezut că – fiind vorba de profilul Turism – este despre monumente turistice și restaurarea lor. Dar nu, era gastronomie curată. Atunci m-am dus revoltată la directorul de atunci al liceului (Dumnezeu să îl odihnească) și i-am zis: „asta e o glumă bună, n-am cum să predau așa ceva, eu nu știu de la ce buton se aprinde focul de la aragaz, Doamne ferește, cum să predau gastronomie?”, iar răspunsul a fost clar: „Te descurci”. Așa că în vara aceea m-am înscris la un curs de gastronomie și așa m-am trezit cu o diplomă de specialist în gastronomie – nu că aș ști pe unde este diploma aia acum – iar când a început anul școlar, eram doxă, am trecut cu copiii prin toate bucătăriile europene. Cea mai mare satisfacţie a fost când m-au sunat părinţii să îmi mulțumească pentru cum îi așteaptă copiii lor cu masa pusă, pentru că le spuneam elevilor să aplice acasă ceea ce au învăţat și să își surprindă părinţii. De obicei, băieții erau mai receptivi. Rețete… greu de dat, pentru că, de obicei, sunt fanul rețetelor minuturi, care nu mă țin foarte mult în bucătărie, și încropesc repede ceva cu ce am la îndemână. Sunt renumită printre cunoștințe cu salata mea de boeuf, secretul – na, că îl divulg – fiind în maioneză, care trebuie să fie foarte acră. De obicei, fiica și sora mea erau cele care se ocupau de fierberea și tocarea ingredientelor, eu făcând maioneza, după care spuneam: „mamă, ce salată bună am făcut”.

4. Dacă ai fi ajuns la șaibă, ce obiect crezi că ar fi putut ieși din mâinile tale?

Cu siguranță m-aș fi descurcat, pentru că atunci când fac ceva, îmi place să îmi dau silința și chiar îmi iese. Nu știu, jucării…

5. Care a fost sfatul legat de scris pe care, după ce l-ai primit, l-ai respectat cu sfințenie?

Să mă strădui să scriu fraze cât mai scurte, primul meu editor a muncit foarte mult la cartea „Cercurile mistice” unde aveam fraze de jumătate de pagină. De atunci, mă strădui să fiu mai… strânsă la exprimarea în scris, uneori îmi iese, alteori… nu.

6. Cartea pe care ai reciti-o fără să te plictisești niciodată este:

Fiul risipitor – Radu Tudoran.

7. Filmul pe care l-ai revedea fără să te plictisești niciodată este:

Operațiunea monstrul, o comedie românească din anul 1976 regizată de Manole Marcus și bazată pe scenariul lui Titus Popovici.

8. Două-trei vorbe despre cel mai recent volum:

Da, nu e chiar… volum, este o poveste care are 100 de pagini, dar care a apărut din dorința de a-i face o bucurie Carolinei Bianca Moroianu, care se plângea că toate poveștile despre Crăciun pe care le-a citit în ultimul timp nu au mulțumit-o.

9. Părerea Teodorei despre cel mai recent volum:

Sper că prietena noastră Carolina s-a declarat mulțumită de dar, pentru că povestea de Crăciun nu are cum să nu miște sufletele bune și calde. E despre firele văzute și nevăzute ce leagă familiile, despre inocență, responsabilitate, speranță și încredere. Numai bună de citit în perioada în care casele miros a cetină, a cozonac și vin fiert cu scorțișoară. Și când revine speranța în miracole.

Titlu: Când îngerul a venit de Crăciun
Autor: Nicoleta Tudor
Editura BookForge
ISBN: 978-606-985-797-7
Total Pages: 106
Book Language: Romanian
Available Book Formats: Soft cover
Publication Date: 2025-12-04

Descrierea editurii

În Ajunul Crăciunului, când fulgii dansează feeric în lumina felinarelor, un înger coboară în sânul unei familii greu încercate, pentru a aduce speranță și bucurie.

Prin ochii unui copil, lumea devine din nou plină de magie, iar miracolele se nasc din cele mai simple gesturi: o îmbrățișare, o rugăciune, o stea confecționată cu dragoste și un înger desenat pe un globuleț de sticlă.

„Când îngerul a venit de Crăciun” este o poveste despre bunătate, credință și puterea iubirii de a schimba totul. O carte care îi va face pe copii să creadă în magie, iar pe adulți să-și amintească de ea. O poveste care ne învață că adevăratul dar al Crăciunului este bucuria de a dărui.

Titlu: Fantomele trecutului
Autor: Nicoleta Tudor
Editura BookForge
Gen: Historical Fiction
ISBN: 978-606-985-672-7
Nr. pagini: 334
Tip copertă: Soft cover
Data publicării: 2025-03-04

Descrierea editurii

Alegerile modelează vieți. Istoria lasă cicatrici invizibile asupra sufletului uman.

Într-o poveste ce pendulează între trecutul încărcat de tragedii și prezentul marcat de vise tulburătoare, două generații de femei încearcă să dezlege misterele care le leagă de un trecut întunecat și de oameni pe care nu i-au cunoscut niciodată, dar care le marchează existența.

Valeria, o tânără bântuită de coșmaruri recurente, descoperă indicii ciudate care o conectează la evenimente tragice petrecute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Pe de altă parte, mama ei, Nadia, se confruntă cu propriile amintiri înfricoșătoare, în care un număr gravat pe piele și foamea devastatoare dintr-un lagăr par să fie mai mult decât simple vise.

Povestea se împletește cu destinele unei familii evreiești în România interbelică, amenințată de teroarea nazistă. Într-un cadru elegant și încărcat de suspans, Sara Feldman, o tânără inocentă, își începe drumul în viață, fără să știe că inocența îi va fi curmată de realitățile crude ale vremurilor. Întâlnirea ei cu un ofițer SS schimbă cursul poveștii, dezvăluind secrete întunecate despre iubire, trădare și sacrificiu.

Pe măsură ce adevărurile ascunse ies la lumină, “Fantomele Trecutului” explorează legătura profundă dintre memorie, suferință și curaj.