Mi-au plăcut: tema, elementele de fundal, cadrul dramatic al povestirii, subiectul în sine. Pe de altă parte am găsit ușor obositoare aglomerarea de elemente specifice genului SF, de la telepatie până la extratereștrii din Orion, via manipulări temporale, misticism SS și așa mai departe.
N-am înțeles ce rol aveau hackerii albanezi, de ce hackeri în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și de ce albanezi, iar reveriile unuia dintre oamenii de știință cu femeia perfectă Irene au dus pasaje consistente ale povestirii înspre zona erotic-soft. Nu că ar fi dăunat cu ceva ochiului sau imaginației, însă ființa aceea părea pogorâtă direct din calendare mai mult sau mai puțin licențioase, cu anomaliile temporale cu tot.
Un text foarte scurt, aparținând mai degrabă genului flash-fiction, despre un mesaj al unei civilizații avansate către omenire. Am identificat o singură stridență, sintagma demolatorii paradigmei, care mi-a părut că a ridicat miza povestirii până la un nivel filosofic și criptic insuficient exploatat din pricina dimensiunii reduse a narațiunii.
În rest, autorul operează și apelează la elemente întâlnite, nu de puține ori, în scrierile de gen, cum este perspectiva ființelor biologice de a renunța la trupuri în vederea călătoriei interstelare. Finalul se înscrie, cuminte, în aceleași dileme ale prețului pe care omenirea îl are de plătit dacă își va dori, cu adevărat, să exploreze spațiul în contextul în care, sigur, tehnologia o va permite.
O povestire construită în jurul unui Bibliotecar ce se trezește într-o bună dimineață convocat la Primărie, unde edilul-șef îi transmite, sec, faptul că biblioteca municipală va fi desființată cu începere de a doua zi, iar cărțile, stocate deja pe suport digital, vor fi date la reciclat.
Textul are o sumedenie de puncte forte, dintre care amintesc:
Un text cu o scriitură limpede, complexă, cu un ritm narativ foarte bun și un fir care se dezvoltă pe două planuri, primul al rememorării într-un oraș american cu atmosferă toridă, posibil afectat de schimbările climatice, și un al doilea, al sfârșitului de an 1989, cu o serie de colegi ai României socialiste multilateral dezvoltată, care comentează un manual de bune practici ale lingușirii Liderului suprem, venit din fundul grădinii și al civilizației, și anume din Coreea de Nord. Peste acestea se suprapune o ședință de etică occidentală, tratată cu detașare și umor autohton.
Ce mi-a plăcut:
O povestire care are în prim-plan un scriitor ce așteaptă cu nerăbdare un colet de la o editură ce-i reeditează un volum. Interacțiunea cu fatidica Poștă Română conține doza clasică de absurd pe care orice român verde a avut ocazia să-l experimenteze în raport cu această venerabilă și legendară instituție a curieratului național.
Victor Martin duce însă explicația rătăcirii coletului mai departe, într-o serie de paradoxuri spațio-temporale constatate de doamnele de la ghișeu, de un cerșetor, de poliția venită să investigheze explozia ce rade apartamentul scriitorului, precum și de însăși personajul principal, multiplicat și divizat într-o serie de avataruri nedumerite.
Într-un moment în care Inteligența Artificială începe să influențeze tot mai mult producția culturală, iar…
Unele idei nu-și propun doar să descrie lumea, ci încearcă să o reducă la o…
Originea unui concept plurivalent precum cel al utopiei este greu de identificat și de demonstrat,…
Notă privind conținutul: agresiune sexuală, abuz, avort spontan traumatic, tratament psihiatric și sinucidere. Este anul…
Capitolul 3 Șaptișpe ore pân-la miez de noapte Taracanul deschise ochii. Lovi ecranele mașinii…
Capitolul 1 Douășunu de ore pân-la miez de noapte Temperaturile rupeau recordurile, ca de fiecare…