Georges e un băiețel, un indian Lakota care trăiește alături de tribul lui într-o rezervație din Dakota. O duce puțin mai bine decât semenii lui, pentru că e inteligent, vrea să devină doctor, și pentru asta face tot ce poate pentru a se integra în lumea cuceritorilor albi – îl slujește pe pastorul Clemente, administratorul rezervației, și încearcă să-l impresioneze învățând Biblia pe dinafară.
Planurile lui copilărești par să funcționeze – până când, într-o zi, un indian vopsit în culorile războiului, o indiancă cu fața ascunsă sub o eșarfă și un irlandez blond și iute la mânie întrerup picnicul romantic al pastorului.
Georges, devenit martor incomod, e urcat în șa în spatele indiencei care îl salvează de la moarte – urmează un periplu furios și ultraviolent în care băiatul învață cine e cu adevărat, își readuce la viață indianul din el și încearcă să-și ajute semenii să scape de lentul genocid plănuit de albi.
Un western atipic, realist și ultraviolent, poetic și sensibil, pentru realizarea căruia Neyef a studiat ani de zile adevărata istorie a indienilor Lakota, și în care a sublimat cumva propria lui poveste de familie, devenind un autor complet – e primul album în care e scenarist, desenator și colorist. Grafica e excelentă, decorurile sunt grandioase, personajele sunt extrem de expresive (și foarte bine caracterizate scenaristic, de asemenea) iar scenele de acțiune sunt dinamice și excelent montate, cu puncte de vedere surprinzătoare.
În ciuda subiectului “prăfuit”, Hoka Hey e o BD foarte modernă, cu un stil influențat de Mignola, Otomo și… gravurile din secolul 19, cu decupaje cinematografice care alternează epicul și detaliul minuscul dar esențial, și cu subiecte extrem de actuale (integrarea omului cu natura, eliminarea rasismului, înglobarea simbolurilor învinsului în cultura învingătorului etc.)
Una dintre cele mai bune BD citite de mine anul ăsta.
În 1629, Compania Neerlandeză a Indiilor de Est e cea mai puternică și mai bogată companie din lume. Atât de puternică încât reprezentantul ei la bordul navelor sale are mai multă putere decât căpitanul; atât de puternică încât teritoriile ei sunt mai mari decât țări întregi, iar puterea ei militară influențează imperii.
Pentru a “netezi” relațiile cu noul mare mogul al Indiei, compania trimite cea mai mare navă a ei, încărcată cu 300.000 de florini de aur (18 milioane de dolari în zilele noastre), cu echipaj complet și ticsită de pasageri (printre care femei și copii), într-o călătorie contra cronometru. Dacă adăugăm un căpitan bețiv, violent și afemeiat, un reprezentant al companiei arogant și care are deja un conflict vechi cu căpitanul, și un secund fără experiență, fiecare dintre cei trei având propriile lui interese și planuri, obținem rețeta perfectă pentru cea mai mare tragedie maritimă a epocii…
Xavier Dorison (Undertaker, Le Château des animaux, Long John Silver…) dezvăluie părțile întunecate ale secolului de aur al Olandei prin intermediul unor personaje impecabil construite și a unei intrigi în care jocurile de culise și tensiunea escaladează cu fiecare pagină, violența amenințând să erupă oricând. Va supraviețui vreunul dintre personajele principale? Vom afla abia în volumul următor…
Thimothée Montaigne (Le Troisième Testament, Le Prince de la Nuit…) semnează aici cel mai bun album al lui, un desen impecabil, extrem de detaliat, care redă cu precizie contrastele sociale și furtuna de emoții prin care trec personajele.
Singura problemă a albumului? E doar prima parte dintr-un diptic; va trebui să așteptăm încă un an pentru a ajunge la abominabilul sfârșit al acestei expediții blestemate. Ideal ar fi să rezistați impulsului de a căuta informații despre evenimentele reale care stau la baza poveștii; știu, un an e un timp de așteptare foarte lung…
Dacă excelenta antologie de anul trecut, “Go West Young Man”, vorbea despre cowboys, aceasta e despre indieni – Tiburce Oger semnează 16 povești foarte întunecate, desenate spectaculos de unii dintre cei mai buni artiști din industrie. Ordonate cronologic, poveștile alcătuiesc o adevărată istorie a amerindienilor.
Ăn sfârșit, introducerea și finalul, desenate de Paul Gastine, sunt despre White Wolf, marele șef de clan Chippewa, ajuns atracție de bâlci – și despre dispariția unei culturi.
Un album excelent desenat, cu planșe superbe, dar și plin de amărăciune; cum poate fi altfel povestea unui genocid, fie el și unul „ascuns”, întins pe trei sute de ani?
Într-un moment în care Inteligența Artificială începe să influențeze tot mai mult producția culturală, iar…
Unele idei nu-și propun doar să descrie lumea, ci încearcă să o reducă la o…
Originea unui concept plurivalent precum cel al utopiei este greu de identificat și de demonstrat,…
Notă privind conținutul: agresiune sexuală, abuz, avort spontan traumatic, tratament psihiatric și sinucidere. Este anul…
Capitolul 3 Șaptișpe ore pân-la miez de noapte Taracanul deschise ochii. Lovi ecranele mașinii…
Capitolul 1 Douășunu de ore pân-la miez de noapte Temperaturile rupeau recordurile, ca de fiecare…