Proiectul Hail Mary (2026)

Proiectul Hail Mary este unul dintre acele filme rare care reușesc să fie, simultan, spectacol SF, comedie subtilă, dramă existențială și o poveste de prietenie absolut improbabilă. Regizat de Phil Lord și Christopher Miller și avându-l pe Ryan Gosling într-un rol care îi valorifică perfect vulnerabilitatea ca personaj, filmul este o surpriză caldă într-un gen adesea rece. Filmul îl urmărește pe Ryland Grace, un profesor de științe care se trezește singur pe o navă spațială, fără memorie, la ani-lumină de Pământ. Pe măsură ce fragmentele i se întorc, descoperă că face parte dintr-o misiune disperată: oprirea unei microorganisme — Astrofagii — care devorează energia Soarelui, amenință să înghețe planeta și creează o linie luminoasă spre Venus (așa au fost și depistați, prin „linia Petrova”).

Deși premisa este apocaliptică, filmul nu cade în clișeul solemn al SF-ului „serios”. Lord și Miller păstrează tonul accesibil, uman, cu umor bine dozat și momente de tandrețe neașteptată. Criticii au remarcat exact asta: este un film care inspiră și emoționează fără să devină siropos. Ryan Gosling joacă un om obișnuit, aruncat într-o situație extraordinară. Nu este eroul clasic, ci un profesor care improvizează, greșește, se teme, dar continuă. Este un rol care îi pune în valoare naturalețea și umorul sec. Titlul romanului și al filmului ar putea fi tradus prin „Bucură-te, Marie!”, dar este, de fapt, denumirea unei pase foarte norocoase din baseball. Providențială!

Nu dau spoilere, dar relația dintre Grace și Rocky, „eridianul” din cartea lui Andy Weir, pe care se bazează scenariul, este centrul emoțional al filmului. Este o poveste despre comunicare, încredere și sacrificiu — și funcționează impecabil. Filmul alternează inteligent secvențe de supraviețuire în spațiu, flashback-uri despre pregătirea misiunii, momente de comedie surprinzătoare și revelații științifice care nu te pierd, dar nici nu te infantilizează.

Phil Lord și Christopher Miller, cunoscuți pentru Spider-Verse și The Lego Movie, aduc aceeași energie: vizualuri spectaculoase, ritm alert, umor inteligent, emoție autentică. Chiar și personajul Eva Stratt devine mai uman în film. În cartea lui Weir, un hard science fiction de bună calitate, ea este mai scorțoasă. Cinematografia lui Greig Fraser (Dune, The Batman) dă filmului o textură elegantă, iar muzica lui Daniel Pemberton amplifică atât momentele intime, cât și pe cele grandioase. Deși este SF, filmul este surprinzător de cald. Criticii au remarcat că publicul a râs des și a aplaudat la final, cel puțin la reprezentațiile din Occident — semn că filmul reușește să fie și distractiv, și emoționant. Proiectul Hail Mary este un SF rar: inteligent, accesibil, emoționant și profund uman. Nu este perfect — are momente în care ritmul încetinește, iar unele explicații științifice sunt simplificate —, dar funcționează ca un tot coerent și cald. Dacă ți-a plăcut The Martian, aici vei găsi ceva mai mult: nu doar supraviețuire, ci și o prietenie cosmică memorabilă.