Isaac Asimov

Deși februarie este făuraru’ calendarului vechi, ai zice că ianuarie/gerar este cel care s-a pus pe făurit autori de science-fiction, din moment ce aș putea să înșir aici câteva dintre cele mai grele nume ale zonei ăsteia literare. Probabil numele cu cea mai puternică rezonanţă este al lu’ Asimov.

Impactul lui asupra genului, pe care nu cred că greșesc prea mult dacă îl numesc semnificativ, nu poate fi subliniat îndeajuns. O întreagă serie de autori se revendică sau au fost influențați de operele asimoviene (one GP Ermin comes to mind), dar putem discuta și despre instituții ale lumii science-fiction care îi poartă numele, iar aici mă gândesc la Asimov’s Science Fiction Magazine, locaș unde și-au văzut publicate creațiile autori precum UK LeGuin, John Brunner sau Gregory Benford (și el născut în aceeași lună a lu’ gerar. Ba mai mult chiar, este unu’ dintre cei care au primit undă verde de la Patrimoniul Asimov în a scrie pe temă).

Evident, atunci când îi menționezi unui cititor de SF numele lu’ Asimov, seria Fundației apare instantaneu pe buze. Pe bună dreptate, este una dintre seriile cele mai cunoscute ale genului, fiind întrecută în popularitate doar de seria Dune (dacă nu cumva sunt subiectiv rău atunci când spun chestia asta, yours truly fiind mai întâi fan Herbert, și-abia după fan Asimov). În niciun caz nu voi încerca să sumarizez, cu puteri firave și în doar câteva rânduri, ceea ce înseamnă Fundația. Ar fi imposibil, iluzoriu și chiar rizibil să o fac. Voi sublinia însă altceva.

Asimov-profetul: truth be told, nu este primul autor care a scris despre roboți. Cele mai timpurii încercări pe temă provin din… antichitate, de la același Lucian din Samosatta. Asimov este însă primul care a scris în mod aplecat despre robotul conștient de sine, despre inteligența artificială care, într-un fel sau altul (deși el nu prea a descris procesul în sine, ci a sărit direct la rezultatu’ final) ajunge la conștiență și, astfel, la umanizare. Well, zilele astea mai toți cei care citim aceste rânduri ne distrăm, dacă nu ne-am distrat deja, cu dialogurile pe care le avem cu Chatbot GPT, care Chatbot reprezintă nimic altceva decât încă un pas pe drumul către inteligența artificială deplină.

Asimov-legiuitorul: cele trei legi fundamentale ale roboticii nu sunt cunoscute doar în lumea SF, au depășit de mult granițele acesteia. Adecătelea, yours truly este avocat, și sunt deja câțiva ani buni de când am participat la o conferință, ținută de o renumită profesoară în drepturile omului venită tocmai din Franța, în care s-a discutat despre relația din ce în ce mai strânsă dintre om și inteligența artificială as we know it la acest moment. Doamna profesoară este de părere (cu argumente destul de sustenabile) că nu se poate vorbi despre drepturi ale roboților. Yours truly este de părere că nu se poate vorbi despre drepturi ale roboților încă. De altfel, disputa amicală pe care am avut-o cu distinsa profesoară s-a învârtit în jurul acestui subiect, fiind astfel atinse și cele trei legi fundamentale ale roboticii enunțate de Asimov, precum și eventualul lor impact într-o lume a viitorului nu prea îndepărtat în care inteligența artificială va ajunge să fie pe deplin conștientă. Ce este drept, Asimov a avut el însuși o viziune sumbră a acestui viitor, mai exact a viitorului roboților conștienți de sine, întrucât într-una dintre nuveletele scrise în anii săi târzii de creație, Elvex, profetul lumii roboților și unul dintre cei care au ajuns la deplină conștiință de sine a fost… împușcat de examinatorul uman. Având în vedere comportamentul lu’ Sapiens cu semenul lui, mi-aș întoarce în acest context privirea către Asimov-profetul, deoarece nu pare deloc science-fiction ca într-un astfel de scenariu, omul să nu îngăduie existența unui competitor atât de puternic precum inteligența artificială. (Cu titlu de sidenote, și viziunea lu’ yours truly asupra viitorului este la fel de sumbră, doar că eu mi-am pus banii pe inteligența artificială. Rămâne de văzut cine va avea ultimul cuvânt de spus.)

Sigur, opera asimoviană nu se oprește la seria Fundației, dimpotrivă, există şi alte serii (cum ar fi cea a roboţilor), inextricabil legate de aceasta și care se explică unele prin altele. Sunt și titluri de sine stătătoare care, la rândul lor, reprezintă imperative în lectură pentru cititorul avizat de science-fiction. Nu în ultimul rând, trebuie avută în vedere și masiva sa operă de popularizare a științei, la urma urmei faima lu’ Asimov a fost clădită pe acest din urmă edificiu.

Totuși, după cum menționam mai către început… spui Asimov, spui Fundația.