Atât în romane, cât și în proza scurtă, încerc să aduc întâmplări care să transmită cititorului un îndemn sau o morală – interviu cu Aurelia Chircu

Bună, Aurelia, și mulțumim pentru interviu!

Bună ziua și mulțumesc mult pentru invitație!

Spune-ne, mai întâi, ce lecturi au format-o pe autoarea Aurelia Chircu. Ce citeai în copilărie? Ce cărți ți-au deschis apetitul pentru scris? Ce gen de literatură preferi acum?

Trebuie să recunosc că lectura nu m-a atras din anii copilăriei. Când vedeam oameni citiind, mi se părea o ocupație bizară și mai târziu mi-am dat seama că motivul pentru care le respingeam era alegerea unor cărți prea grele pentru acea vârstă. Dar aveam să găsesc o carte, în biblioteca unei colege de școală, care avea să-mi schimbe percepția. Era vorba despre H.G.Well Omul invizibil. M-a atras titlul, iar povestea am citit-o și recitit-o nu-mi amintesc de câte ori. Această carte mi-a deschis pofta pentru citit, pentru genul science-fiction, mai ales pentru fantasy. După ea, am lecturat tot ce mi-a picat în mână, de la Jules Verne la Dumas, Druon, Feval, de Terrail și alți clasici francezi. Apoi, am trecut la literatura rusă și romanul meu preferat a devenit Crimă și pedeapsăde Dostoievski, care n-a putut fi detronată din topul cărților preferate nici măcar de mult adoratul Interviu cu un vampir al Annei Rice. Poveștile acestei scriitoare m-au impulsionat, ca și pe alți autori ai generației mele, să-și dorească să-și scrie propria poveste. În prezent, citesc mult historical romance și fantasy, de fapt nu mă dau în lături de la niciun gen literar, dacă subiectul cărții mă atrage.

Dar textele tale, cum ai vrea să fie citite? Ai dori să trezești ceva anume în cititorii tăi? Pe ce mizezi?

Atât în romane, cât și în proza scurtă, încerc să aduc întâmplări care să transmită cititorului un îndemn sau o morală. Dacă un cititor îmi spune că a urât un personaj, mă bucur chiar mai mult decât atunci când îmi zice că l-a îndrăgit pe altul, înseamnă că am putut să trezesc sentimente în sufletul lui, deci mi-am făcut datoria.

Hai să vorbim puțin despre Taina Marchizului, romanul tău de inspirație istorică. E vreo poveste în spatele faptelor descrise acolo? Dar povestea cărții, care este?

Sursa de inspirație a fost una dintre cărțile erotice de duzină, de aceea nici nu i-am reținut titlul, pe care am lecturat-o cu ani în urmă. Ca o paranteză, nu sunt o fană a genului, dar de curând am acceptat provocarea editurii Petale Scrise de a participa cu o povestire în noua ei antologie. Iar acea carte am citit-o fiindcă povestea despre o poliandrie, un mariaj în trei și sunt atrasă de orice lucru considerat tabu. Am căutat, deci, să aflu mai multe despre acest subiect, dar și despre carbonari, despre care aflasem întâmplător. Mereu mi-a plăcut istoria și, în prezent, partea de documentare istorică e preferată mea.

Povestea historical romance cu tente de magic realism urmărește alcătuirea menajului în trei, din soții Enrico și Roxana, marchizi de Rosanverno și contele Lucio Varesi, pe fundalul pregătirii unei revolte de proporții, pentru eliberarea Italiei de sub dominația napoleoniană. Am tratat relațiile toxice ce se pot naște între părinți și copii, bullingul, traumele copilăriei și efectele lor asupra adultului, condiția femeii într-o societatea aacelor vremuri, dar și felul erau privite relații intime și homosexualitatea. Mi-am dorit ca finalul romanului să vină cu o morală cam dură.

Și acum, pentru că suntem la o revistă de SF&F, vorbește-ne și despre Sâmbătă seara, în Cișmigiu, cel mai recent roman al tău. De ce, după două cărți publicate, ai simțit că e timpul să aduci acțiunea în țara noastră? Și de ce combinația de istorie recentă și fantastic?

Enciclopedia lui Romulus Vulcănescu Mitologie română a fost și va rămâne o mare sursă de inspirație pentru proza fantastică tradițională. De asemenea, proza fantastică a lui Caragiale, pe care am redescoperit-o și-o ador. De cealaltă parte, a stat nostalgia pentru târgurile de Crăciun de dinainte de pandemie, iar istoric, un articol citit întâmplător despre un incendiu care a avut loc în 1912, la Biserica Luterană. Combinația de istorie, real cu fantastic, supranatural mi s-a părut foarte interesantă și, într-adevăr, a surprins cititorii.

Și în acest roman abordez relațiile dintre părinți și copii, dar aici le prezint pe cele bune, sănătoase, prieteniile fiind cele toxice, de data aceasta. Am explorat iubirea simplă, adolescentină, dar și pe cea matură și atracția oamenilor spre rău, cât de departe ar merge pentru ce-și doresc în viață.

Pe viitor, la ce să ne așteptăm de la tine? La ce lucrezi acum?

Editura Petale scrise pregătește câteva surprize pentru cititori. Prima tocmai s-a lansat, este antologia erotică în care apar cu o povestire erotic/ historical romance despre Grădina regelui Ludovic al XIII-lea. În prezent, lucrez la un alt historical romance/ thriller, cu acțiunea în Spania, pe timpul reginei Isabella a II-a.

Mulțumim!