Nonsens • Bătrânețe • Lacrimi

NONSENS

Eu sunt o pădure bătrână
Și sunt un stejar găunos,
Căci simt cum încet cuțitul
Mi-ajunge la os.

Eu sunt o casă pustie
Și sunt un castel ruinat,
O frunză ce-și plânge durerea
Plutind pe un lac.

Eu sunt în tot și în toate
Și totul se află în mine,
Durere și lacrimi eu sunt
Și urlet de câine.

Eu sunt o noapte cu nori,
O noapte perfidă și rece
Și sunt un lup singuratic
Ce trece.

Eu sunt o relicvă pierdută
Și sunt un Sfinx regăsit,
Priviți pentru ultima dată
NIMIC…

BĂTRÂNEȚE

Eu nu te am decât pe tine,
Căci singur sunt pe lume.
Muriră tata și cu mama
Și rudele mai bune

Eu nu te am decât pe tine,
Zăcând pe masa goală,
Sub lampa spartă de metal
Și-n dreapta cu o coală

Eu nu te am decât pe tine,
Cu gloduri și scobit
Și-ai să rămâi aici cu mine,
Condei îmbătrânit.

LACRIMI

Lucește ca focul cuțitul
Ce-adânc îmi intră în piept
Și rana mă strânge în chingă
Și-n viață continui să cred.

M-agăț de-o fărâmă de brumă,
M-agăț cu dinții de vid
Și pipăi în noapte cuvântul
Ce-mi plânge pe buze șoptit.

Eu strâng în brațe destinul:
Rânjește cu dinții de câine.
Îl rog să-mi lase iubirea
Ce-adânc o-mplântă în mine.

El latră la mine și urlă.
Urlăm amândoi înfundat.
Când focul mi-l fură din piept
De-acuma s-a terminat…