În piramida albă dorm oameni vechi de zile
Cu amintiri-cochilii și vise de titan
O mie de povești captive-n sarcofage,
Și fiecare noapte e lungă cât un an.

În peșteri sacre dorm memorii calcinate
Un lac de sticlă țipă cu luciu selenar,
Visează geologic strămoși cu părul roșu
Și două luni străine pe cerul gri răsar.

În templele de sare altarele sunt stinse
Deșertul e stăpân, și mările secate
Orașele pustii adorm pe sub nisipuri
În piramida albă, memorii îngropate.

Strămoși iubiți de soare, acum doar plânse umbre
În nave de metal, ofrande arse-n pripă,
O rasă cu păr roșu, ce-a încercat să zboare
Trei mii de ani trecuți, ce au părut o clipă.

Share
Published by
Mira Wolf

Recent Posts

Zile speciale

21:45, te gândești, 21:45... Limbile ceasului se mișcă foarte încet, învăluite în lungi spirale luminoase…

3 zile ago

Un hobby la care ne pricepem?

Într-un fel sau altul, lucrurile se leagă. Sau așa mi se pare mie, ca să…

4 zile ago

Breach, ca o călătorie cu tramvaiul 7, cu 5-ul și 3-ul

Breach (2020) pornește de la un concept familiar: omenirea este decimată de o plagă, iar…

4 zile ago

Oglinda

Poarta Se trezi în sunetul alarmei de la ceas. „Iar e 06:00...”, își zise în…

4 zile ago

Saudade

Întreaga noapte nu închisese un ochi, măcinat de singurătate pe același refren (Si bô 'squecê…

4 zile ago

Levké

Dedicată apărătorilor Insulei Șerpilor, deveniți un simbol al eroismului și curajului în fața agresiunii rusești…

4 zile ago