În piramida albă dorm oameni vechi de zile
Cu amintiri-cochilii și vise de titan
O mie de povești captive-n sarcofage,
Și fiecare noapte e lungă cât un an.
În peșteri sacre dorm memorii calcinate
Un lac de sticlă țipă cu luciu selenar,
Visează geologic strămoși cu părul roșu
Și două luni străine pe cerul gri răsar.
În templele de sare altarele sunt stinse
Deșertul e stăpân, și mările secate
Orașele pustii adorm pe sub nisipuri
În piramida albă, memorii îngropate.
Strămoși iubiți de soare, acum doar plânse umbre
În nave de metal, ofrande arse-n pripă,
O rasă cu păr roșu, ce-a încercat să zboare
Trei mii de ani trecuți, ce au părut o clipă.
