Seriale și filme SFF #5

Lost in Space

Lost in Space este povestea unor coloniști spațiali care în urma unui accident eșuează pe o planetă necunoscută. Un serial cu nume omonim a mai fost realizat în anul 1965, având la bază romanul The Swiss Family Robinson, scris de Johann David Wyss și publicat în 1812. În roman familia Robinson pleacă să colonizeze Autralia, dar, datorită unei furtuni, eșuează pe o insulă din Indiile de Est (arhipeagurile Indonezia și Filipinez). acolo ei vor trăi rupți de restul civilizației timp de zece ani. După acest roman au fost făcute benzi desenate, seriale (opt, inclusiv anime, ultimul, actualul serial Lost in Space), filme (șapte în total, ultimul în 2002) și piese de teatru. În 1986 în cadrul celebrului serial de desene The Jetsons va fi produs episodul: The Swiss Family Jetson. Despre această familie a scris inclusiv Jules Verne în romanul A doua patrie (familia se numește aici Zermatt).

Așadar un roman celebru care a generat foarte multe reinterpretări, continuări și adaptări printre care și serialul Lost in Space.

Succesul, chiar dacă unul nu foarte mare, a convins casele de producție, printre care și Legendary Television, să continue realizeze al doilea sezon și să-lk anunțe pe al treilea în 2021.  Un serial din zona Space Opera sau Space Travel (Interstellar Travel) subgenuri din science fiction, ce aduce în prim plan tot ceea ce iubesc fanii sf-ului: nave spațiale, planete exotice și ostile, evenimente neașteptate, extratereștrii, conflicte spațiale.

Totuși serialul este mai complex decât ar părea simplul rezumat făcut de mine anterior.

Carbon Modificat

Al doilea serial pentru care am pregătit o prezentare este Carbon Modificat, produs de Netflix și ajuns anul acesta la al doilea sezon. Bazat pe romanul cyberpunk a lui Richard K. Morgan (tradus în românește și publicat la editura Paladin), serialul încearcă să răspundă la două întrebări, ambele fiind mult folosite în literatura science fiction, fantasy și, în general, în imaginarul fantastic al umanității.

Prima întrebare, sau problemă ridicată, este legată de nemurire. Este posibilă nemurire și dacă da cu ce costuri vine ea? A doua întrebare, poate mai pragmatică, se referă la întâlnirea cu o altă specie inteligentă, în acest caz fiind într-un decor sf evident că întrebarea se referă la o civilizație extraterestră. La fel, ca într-un fel de oglindă magică, problema ridicată este de fapt un îndemn la introspecție. Cum

Primul sezon al serialului a produs senzație, al doilea sezon a stârnit unele polemici, printre care una deloc de neglijat: nu cumva serialul se autoplagiează?

Bazat pe romanul cu același nume, de Richard K. Morgan, Carbon modificat combină ideile excelente din roman cu efecte vizuale, dintre care multe amintesc de universul Blade Runner. Clădiri înalte, jocuri de lumini violente, o depreciere vizibilă a societății, dar și a omului. Într-un viitor îndepărtat, tehnologia permite salvarea conștiinței proprii într-un „cortical stack” ce poate fi apoi descărcată într-un trup nou. Desigur, acest lux este accesibil în principal celor bogați, care devin astfel nemuritori. Spre deosebire de roman, serialul ridică unele probleme de înțelegere. Personajele sunt de multe ori neclare, dialogurile neajutând nici ele prea mult, ceea ce face ca acțiunea să fie încâlcită, necesitând o atenție sporită.

Dincolo de aceste mici neclarități scenaristice și de regie, serialul aduce în prim plan câteva idei specifice science-fictionului, pe care le combină într-o metanarațiune: postumanitatea, ca privilegiu a celor bogați, inteligența artificială și întâlnirea cu alte ființe inteligente, extratereștrii.

Pentru postumanitate autorii au ales un cadru ideatic medieval, pe structura tehnologică de un futurism copleșitor. În acest viitor tehnologia revoluționară nu mai ajunge la toți oamenii, prin ieftinirea producerii în serie, ci rămâne doar la îndemâna celor bogați, respectiv a celor foarte bogați și privilegiați, singurii care se pot bucura de „nemurire”. E o viziune pesimistă și neclară, pentru că tehnologia este aparent accesibilă unor contrabandiști.

Inteligența artificială este introdusă într-un mod umoristic, pentru ca pe măsură ce episoadele se succed să avem o viziune tot mai largă asupra ei și mai tragică. Aceste inteligențe își consumă viața imitând în virtualitate societatea umană. Ideea asta este de două ori tragică. Pe de o parte pentru că este greu de crezut că niște entități, să le zic așa, inteligente rămân blocate în copierea unei structuri sociale învechite, iar pe de alta pentru că ne arată chiar limitele gândirii umane, incapabile să creeze cu adevărat ceva nou. Ne autoreplicăm în neștire, dacă nu prin urmași biologici, atunci prin clone virtuale. Și o dată cu ele replicăm toate tarele societății noastre.

Tare care se văd cu adevărat atunci când dăm piept în piept cu străinii. Știm asta din viața de zi cu zi, când unii dintre noi suntem incapabili să trecem peste diferențele inerente de cultură, culoare sau sex, pentru a înțelege și primi alături de noi pe alți… oameni. Cum va fi când ceilalți, străinii, nici măcar nu sunt umani? Ei bine, clasic, în viziunea colonială, trecem direct la exterminare.

Un serial care ridică numeroase semne de întrebare și pune pe la loc de cinste îndoiala. Ceea ce este atât de uman.