Prin urmare – și, credeți-mă, aici îmi sticlesc dinții de plăcere, iar unii dintre cei care ar putea ceti afacerea asta vor înțelege sigur de ce – ‘ai să ne aplecam și asupra unor “zei” în devenire. Adecătelea și cum ar veni, asupra celor care publică SF nowadays. Și, prin ricoșeu, ne aplecăm puțin și asupra pieței titlurilor SF din .ro.
Nicholas Binge. Până la Ascensiunea nu mi-a spus nimic numele, în sensu’ nu numai că nu aveam la activ fie şi un singur rând scris de individ, da’ nici măcar nu auzisem de el. Boy, was I in for a treat or what?
Mai mult decât atât, necunoscutu’ Nicholas Binge poate sta cu fruntea sus alături de alți autori care publică zilele astea, da’ care publică degeaba. (Într-adevăr, este o gălușcă greu de înghițit să-ți vezi unu’ sau unii dintre idolii adolescenței în ale SF-ului că scrie just to milk a cow, și aici mă uit la nimeni altu’ decât OS Card, cu a lui The last shadow, da’ asta e, înghiți cu greu și mergi mai departe, sau, mai bine zis, te întorci la capodoperele de acu’ 30-40 de ani și le mai citești o dată.) Iar în ce privește nume cu rezonanță ale noii generații de autori SF, pline de premii, de la Hugo, Nebula până la mai știu eu ce premiu obscur acordat de cine știe cine… well, distanta e imensă, cu amendamentu’ că e imensă în favoarea lu’ Binge.
Adecătelea, ca să nu fiu abscons și să spunem lucrurilor pe nume, titluri precum Autonom, Amintirea Imperiului, Sindicatul polițiștilor idiș, Umanii și altele asemenea don’t hold a candle against Ascensiunea. Care (încă) nu a luat niciun premiu, nici nu știu dacă va lua ever, da’ merită de jde ori mai mult decât cele menționate anterior. Sigur, e posibil să mă găsesc sub euforia lecturii (btw, am terminat-o în mai puțin de 8 ore, atât de bună e), e posibil și să fiu însetat dupa un SF bun, așa cum nu am mai văzut de ceva vreme p-acilea, prin .ro, însă dincolo de acest potențial subiectivism cred că pot spune cu mâna pe inimă că afacerea asta a lu’ Nicholas Binge e mai bună by far decât cele menționate anterior.
Și ajungem aici la un ultim punct pe care, chiar daca mă țin cu dinții să nu-l subliniez, nu poci să m-abţin. Cu excepția a două-trei edituri mici, care s-au axat în principal pe publicarea autorilor români de SF (și bine fac!), niciunu’ sau aproape niciunu’ dintre greii editurilor din .ro nu mai publică SF on a constant basis. Poveste lungă, nu mai intru în detalii, cert este însă că lipsa unor asemenea titluri pe piață este observabilă.
Asta face ca efortul celor de la RAO, care au tradus și au pus pe piață câteva titluri din acest gen literar, să fie lăudabil. Cu atât mai lăudabil cu cât, așa cum spuneam, operele publicate de ei chiar își merită lectura, banii, timpul, spre deosebire de altele. În consecință, vivat!, bre RAO, și la mai mare/la mai multe! Dacă o ții pe drumu’ ăsta, aș putea deveni fan. Editura fanion a genului m-a pierdut de mușteriu de mult timp.
O veste importantă pentru admiratorii universului creat de J.R.R. Tolkien vine din Grecia: în Corfu…
Crux Publishing va participa, în perioada 23–24 mai 2026, la PlayCon, cel mai nou festival…
Pe 31 mai 2026, de la ora 17:00, la Librăria Humanitas Lipscani din București, va…
Pe când aveam opt sau nouă ani părinții mi-au cumpărat primul pick-up. Țin minte și…
În biblioteci, timpul nu trece, ci se depune. Stratul cel mai recent este întotdeauna afânat,…