Semne bune anul n-are

Pentru industria cărții din România, anul 2020 a fost, fără doar și poate, cel mai rău de până acum. Cel mai rău al tuturor timpurilor, am putea zice, fără a ne teme că greșim. Cu criza economică provocată de pandemie, bugetele multora dintre noi s-au micșorat simțitor, iar cartea, nefiind nicidecum un produs de bază, a fost aproape complet ștearsă de pe listele de cumpărături, unde și înainte stătea mai pe la coadă.

Dintre toate, cel mai mult au fost afectate cărțile scriitorilor români. Asupra acestora, nu doar scăderea puterii de cumpărare a publicului a acționat negativ, ci și (sau poate mai ales) lipsa evenimentelor cu public. Pentru scriitorii români, lansările și târgurile de carte – evenimente în cadrul cărora cititorii puteau lua acasă o carte semnată și amintirea câtorva cuvinte schimbate cu ei – erau motorul principal al vânzărilor. Ne place sau nu, se pare că suntem încă ființe sociale, dornice de socializare, pentru care lipsa interacțiunii are efecte dintre cele mai rele.

Creșterea vânzărilor online nu a putut nicidecum să suplinească pierderile pe care regulile distanțării fizice le-au provocat. Anul trecut am „ratat” evenimente importante, ocazii care de obicei reprezentau bule de aer pentru vânzarea de carte. Nu am avut parte de „Final frontier”, „Bookfest”, „East European Comic Con”, „Gaudeamus”. Iar multe dintre edituri și-au redus mult planurile editoriale, mai ales în categoria autorilor români. Unele au înghețat de tot asemenea apariții, sperând la vremuri mai bune, în curând. Altele au scos câte o carte, timid, mizând pe evenimente online, ca Gaudeamus-ul de anul trecut. Însă lipsa vibe-ului dat de reuniunile fizice s-a resimțit din plin.

Una peste alta, 2020 a fost un an groaznic de rău. Bine că s-a terminat!

Însă se pare că 2021 nu are de gând să aducă revenirea la normal pe care o așteptam cu toții. Tulpini noi, val nou, imunizare cu țârâita, loturi de vaccin blocate datorită unor suspiciuni… Și revenirea la normal încă mai așteaptă. Ba chiar uneori am impresia că mergem în sens invers, adâncindu-ne într-un anormal pe care-l detestăm.

Și industria de carte așteaptă și ea vremuri mai bune. Tot ce pot spera acum e ca anul acesta, măcar în toamnă, să avem parte de un târg de carte ca în vremurile bune. Un Gadeamus la Romexpo, în pavilionul central, dacă se poate, ca la edițiile adevărate, ar putea reanima o industrie care pare că are nevoie de terapie intensivă, dar așteaptă pe hol.

Mi-aș fi dorit ca, pentru comunitatea noastră, a iubitorilor de SF&F, acel eveniment să fi fost Final Frontier, dar iată că suntem la mijlocul lui martie și nu a răzbătut nicio veste. Dimpotrivă, se vorbește despre restricții tot mai severe în contextul agravării pandemiei. Deci putem să ne punem în cui speranțele că vom avea târg de carte SF&F anul acesta. Iar dacă primăvara va fi una stearpă, pentru la vară nu prea cred că avem ce așteptări să ne construim.

Dar poate că nu e totul pierdut. Poate că perioada mai lungă de uscat să crească apetitul cititorilor pentru carte, poate chiar pentru cartea românească, de ce nu? Iar un Gaudeamus fizic, la toamnă, ar putea deveni festinul mult-așteptat. Pentru cine nu va fi renunțat până atunci.

Dar până atunci?

Până atunci nu ne rămâne decât speranța? Nu chiar. Dacă vrem să și ajutăm un pic, ne dăm seama că avem posibilitatea de a cumpăra cărți românești, comandându-le online. Încă putem face acest lucru, încă avem ce. Dacă nu încercăm să susținem industria prin ce mijloace avem la dispoziție, mai târziu s-ar putea să nu mai avem ocazia de a o face.