Pentru industria cărții din România, anul 2020 a fost, fără doar și poate, cel mai rău de până acum. Cel mai rău al tuturor timpurilor, am putea zice, fără a ne teme că greșim. Cu criza economică provocată de pandemie, bugetele multora dintre noi s-au micșorat simțitor, iar cartea, nefiind nicidecum un produs de bază, a fost aproape complet ștearsă de pe listele de cumpărături, unde și înainte stătea mai pe la coadă.
Dintre toate, cel mai mult au fost afectate cărțile scriitorilor români. Asupra acestora, nu doar scăderea puterii de cumpărare a publicului a acționat negativ, ci și (sau poate mai ales) lipsa evenimentelor cu public. Pentru scriitorii români, lansările și târgurile de carte – evenimente în cadrul cărora cititorii puteau lua acasă o carte semnată și amintirea câtorva cuvinte schimbate cu ei – erau motorul principal al vânzărilor. Ne place sau nu, se pare că suntem încă ființe sociale, dornice de socializare, pentru care lipsa interacțiunii are efecte dintre cele mai rele.
Creșterea vânzărilor online nu a putut nicidecum să suplinească pierderile pe care regulile distanțării fizice le-au provocat. Anul trecut am „ratat” evenimente importante, ocazii care de obicei reprezentau bule de aer pentru vânzarea de carte. Nu am avut parte de „Final frontier”, „Bookfest”, „East European Comic Con”, „Gaudeamus”. Iar multe dintre edituri și-au redus mult planurile editoriale, mai ales în categoria autorilor români. Unele au înghețat de tot asemenea apariții, sperând la vremuri mai bune, în curând. Altele au scos câte o carte, timid, mizând pe evenimente online, ca Gaudeamus-ul de anul trecut. Însă lipsa vibe-ului dat de reuniunile fizice s-a resimțit din plin.
Una peste alta, 2020 a fost un an groaznic de rău. Bine că s-a terminat!
Însă se pare că 2021 nu are de gând să aducă revenirea la normal pe care o așteptam cu toții. Tulpini noi, val nou, imunizare cu țârâita, loturi de vaccin blocate datorită unor suspiciuni… Și revenirea la normal încă mai așteaptă. Ba chiar uneori am impresia că mergem în sens invers, adâncindu-ne într-un anormal pe care-l detestăm.
Și industria de carte așteaptă și ea vremuri mai bune. Tot ce pot spera acum e ca anul acesta, măcar în toamnă, să avem parte de un târg de carte ca în vremurile bune. Un Gadeamus la Romexpo, în pavilionul central, dacă se poate, ca la edițiile adevărate, ar putea reanima o industrie care pare că are nevoie de terapie intensivă, dar așteaptă pe hol.
Mi-aș fi dorit ca, pentru comunitatea noastră, a iubitorilor de SF&F, acel eveniment să fi fost Final Frontier, dar iată că suntem la mijlocul lui martie și nu a răzbătut nicio veste. Dimpotrivă, se vorbește despre restricții tot mai severe în contextul agravării pandemiei. Deci putem să ne punem în cui speranțele că vom avea târg de carte SF&F anul acesta. Iar dacă primăvara va fi una stearpă, pentru la vară nu prea cred că avem ce așteptări să ne construim.
Dar poate că nu e totul pierdut. Poate că perioada mai lungă de uscat să crească apetitul cititorilor pentru carte, poate chiar pentru cartea românească, de ce nu? Iar un Gaudeamus fizic, la toamnă, ar putea deveni festinul mult-așteptat. Pentru cine nu va fi renunțat până atunci.
Dar până atunci?
Până atunci nu ne rămâne decât speranța? Nu chiar. Dacă vrem să și ajutăm un pic, ne dăm seama că avem posibilitatea de a cumpăra cărți românești, comandându-le online. Încă putem face acest lucru, încă avem ce. Dacă nu încercăm să susținem industria prin ce mijloace avem la dispoziție, mai târziu s-ar putea să nu mai avem ocazia de a o face.
3 comentarii
PENTRU A SUSTINE INDUSTRIA AUTORILOR ROMANI, TREBUIE SA AI SI UN FAVORIT. EU, RECUNOSC, NU CONSIDER CA LITERATURA/STIINTA SALVEAZA OMUL CI NUMAI HRISTOS IN ABORDAREA ORTODOXA.
Și de ce mai comentezi aici? Mergi pe ortodoxia.ro/info, etc. Sau ești doar un troll? Primești ceva +1 la mântuire pentru fiecare tâmpenie pe care o scrii?
Ca să-i dau satisfacție domnului Tavi, cel mai tare și pătimaș fan (eu îl știu de prin 2005 din Gazeta SF), public „Lista populațiilor după religie”:
Religie Adepți
Creștinism 2.1 miliarde
Islam 1.5 miliarde
Hinduism 900 milioane
Budism 394 milioane
Religii tradiționale chineze 376 milioane
Animism 300 milioane
Varianta scurtă și reprezentativă, din care se poate observa că scorul e strâns.
De asemenea putem observa o concentrare ideologică căci, iată, Cao Dai (în vietnameză Cao Đài) este o religie sincretică practicată îndeosebi în Vietnam. A fost fondată de un funcționar vietnamez sub administrația franceză pe nume Ngo van Chien în anul 1926 după un an după o revelație divină. Religia înglobează elemente din principalele religii monoteiste (creștinism și islamism) și elemente budiste, taoiste, hinduse și confucianiste.
Simbolul acestei religii este ochiul lui Dumnezeu încadrat de un triunghi. În cadrul ceremoniilor religioase se fac cântări interpretate de un cor de muzică tradițională vietnameză. Credincioșii acestei religii afirmă că au trăit revelații de la duhurile unor defuncți precum: Iisus, Mahomed, Lenin sau Shakespeare.
Deci chestiile sunt complicate… pentru unii.
Nu neg, că și pentru mine. Eu care mă număr printre cei 1,1 miliarde de oameni cu concepții seculariste, agnosticiste, sau ateiste.
Ca un agnostic ce mă aflu am privit Biblia ca o sursă de informații, o punte peste timp, ceea ce și-au dorit acei care au început a consemna evenimentele excepționale pe care le trăiau.
Religia e fabuloasă. Te scutește să gândești, îți contabilizează spaimele, te organizează, te dirijează, te compătimește, te folosește și te îngroapă.
Important e să fie marfă.
Încă 20 de ani de covid va tranșa și această chestiune.