Opt minute și douăzeci de secunde

Stai în tribună și asiști la umilirea echipei de fotbal american a liceului tău, când, brusc, realizezi că soarele s-a stins. Habar n-ai de unde știi asta. Doar știi că știi. Ești sigur de asta.

Și că mai ai la dispoziție opt minute.

În orele de știință ai învățat că razelor soarelui le ia un pic mai mult de opt minute pentru a ajunge la Pământ. Asta înseamnă că mai ai opt minute până va cădea întunericul. Întuneric urmat de o răcire înceată, dar constantă, a Pământului. Se va instala panica, pe măsură de oamenii își vor da seama că soarele a dispărut pentru totdeauna. Legile nu vor mai fi respectate, iar civilizația o va lua la vale.

Iar asta va dura cam șapte minute.

Privești în jurul tău, în tribune. Toată lumea e absorbită de meci. Ca și cum ar asista la Super Bowl. E un meci de vară târzie, iar sprâncenele tuturor sunt acoperite cu broboane de sudoare. Te întrebi ce-ar trebui să faci. Să merg acasă? Să mă duc la supermarket să cumpăr mâncare și lanterne? N-o să ajungi prea departe înainte să se instaleze bezna. Cu siguranță, nu până la supermarket. Ești blocat acolo, pe stadion, împreună cu toți ceilalți.

Încă șase minute.

De pe margine, majoretele fac tot ce le stă în puteri ca să-și susțină echipa. E doar a doua repriză, iar scorul e 7-35, așa că mai au încă mult de lucru. Căpitanul lor e Kate Collins. Ești îndrăgostit de ea încă din clasa a treia. E înaltă, frumoasă și o duce mintea. Vă cunoașteți bine, ați fost colegi de-a lungul timpului. Te respectă, spre deosebire de celelalte fete, care nici măcar nu s-ar uita la tine. Dar universul are legile lui, așa că-l are drept iubit pe un fundaș, Hank Bellows, despre care ești convins că reprezintă veriga lipsă.

Cinci minute.

Ridici privirea spre cer. Poate că greșești. N-ar fi prima dată. S-a întâmplat și la chimie, când ai adus o sticlă cu înălbitor și una cu amoniac, apoi le-ai amestecat înainte să te poată opri profesorul. Dar de data asta e altfel. Acum ești convins.

Patru minute.

Hank ratează o pasă. Te întrebi dacă oamenii ar putea supraviețui fără căldură sau lumină solară. S-ar produce un eveniment de proporțiile unei extincții. Nouăzeci și nouă la sută dintre oameni ar pieri. Ar scăpa – cel puțin pentru o vreme – cei obișnuiți cu tehnicile de supraviețuire sau cei care ar avea acces la spații interioare unde se pot cultiva plante. Cum ar fi serele hidroponice.

Trei minute.

Începe să se instaleze panica. Pierzi vremea. Ce-i de făcut? Ce-i de făcut? Te gândești să-ți suni părinții, să-i pui la curent. Dar n-ai face decât să-i alarmezi. Ma ales că încă încearcă să treacă peste incidentul tău de la pescărie.

Două minute.

Te uiți spre teren. Brusc, îți dai seama ce trebuie să faci. Într-o clipă, arunci cutia cu popcorn pe scaun și te apuci să-ți croiești drum prin tribune. Oamenii îți stau în cale, dar câte un cot plasat strategic în stomac te ajută să ajungi jos. Lumea te privește urât. Auzi și câteva înjurături. Dar n-ai vreme de scuze.

Un minut.

Sari de pe ultima treaptă a tribunelor și aterizezi pe iarbă. Jucătorii de fotbal american și personalul auxiliar se agită frenetic, prinși de fazele jocului.

Ajungi lângă majoretele care tocmai au luat o pauză, din cauza căldurii. O depistezi rapid pe Kate. Vede că te apropii și pe chip i se așterne o expresie mirată, surprinsă:

– Salut, Steve. Ce-i cu tine aici?

Nu-i răspunzi, ci o săruți. Ochii i se măresc de uimire. Cineva strigă; presupui că-i Hank. Continui s-o săruți pe Kate. Buzele îi sunt fierbinți. Pielea moale. Nu se ferește.

Mai bine de atât nici că se poate.

Niciun pic.

Cineva, în spatele tău, înjură. E vocea lui Hank.

Apoi, într-o clipă, totul se întunecă.

traducere Lucian-Dragoș Bogdan