Mă apropii neîncrezător de zidurile masive și tăcute.
Simt amenințarea plutind în aer, așa că înaintez încet, hotărît și atent. Brațele mele puternice m-au slujit cu nădejde pînă acum și sînt încredințat că o vor face și de-aci înainte.
Trupul încordat. Un pas. Încă un pas. Atenția la pîndă. Încă un pas.
Sînt pregătit cînd din înaltul zidurilor zboară spre mine o secure de silex cioplit. Mă feresc cu îndemînare. Securea mea e din bronz strălucitor, o arunc cu putere spre creneluri, unde stîrnește un urlet de fiară.
Grăbesc pasul.
O suliță de fier țîșnește dintre creneluri, oprindu-mi pentru o clipă înaintarea. Mă feresc din nou, arma vrăjmașă de-abia îmi atinge platoșa oțelită. Apuc de îndată o lance și lovitura de răspuns își nimerește fără greș ținta.
Merg tot înainte și umbra crenelurilor mă acoperă cu totul.
Din întunecimea unei ferestre înguste pornește zbîrnîind o săgeată. Se înfige în scutul ridicat la timp. La rîndul meu, încordez arcul și săgeata pătrunde între ziduri, stîrnind un vaiet ce se stinge curînd.
Calul meu înaintează acum la galop și în jurul nostru plouă cu săgeți, sulițe și torțe aprinse. Din cînd în cînd ripostez, și armele vrăjmașe se opresc o vreme.
Prima împușcătură pornită dintre ziduri nu mă surprinde cîtuși de puțin; tranșeele sînt pregătite din timp, nu am de făcut altceva decît să-mi sprijin arma de marginea gropii, să iau linia de ochire și să apăs liniștit pe trăgaci. Imediat, o mitralieră începe să tragă asupra mea din gaura neagră a unei ambrazuri. Desigur, gloanțele se dovedesc neputincioase în fața pereților de beton ai cazematei. Ripostez, mitraliera înghite benzile una după alta.
Înaintez tot mai greu, trebuie să fac eforturi crescînde pentru a rezista atacurilor. Totuși nu mă ating nici proiectilele de 76 mm, nici cele de 85 sau 122 mm. Replica bateriilor mele nu se lasă așteptată. Obuzele explodează în spatele zidurilor și nori groși de fum încep să se ridice printre creneluri. Încep apoi să curgă proiectilele de 155 mm, lovindu-se neputincioase de blindajul carului de luptă în care mă aflu. Șenilele rulează rapid iar turela se învîrtește întruna, aruncînd pe țeava lungă încărcături nimicitoare.
Înaintez din nou cu spor, loviturile mele seamănă prăpăd iar armele dușmanilor dindărătul crenelurilor nu mă pot atinge. Grenadele fuzante nici nu clintesc platoșa de oțel, jeturile de flăcări se pierd risipite, gazele de luptă nu răzbat prin filtrele multiple. Rachetele explodează în aer, detectate la timp de radar. Raza îngustă a laserului se oprește în scutul energetic al aerodinei ce alunecă sub ziduri, tăcută și iute.
Iar armele mele devin tot mai de temut, loviturile ce le dau își ating cu siguranță țintele de după zidurile zimțate, ridicînd flăcări și fum. Înaintez tot mai repede, tot mai repede.
Pînă dincolo de zare se înșiruie nesfîrșite, amenințătoare, crenelurile.
Povestire publicată în volumul „Avertisment pentru liniștea planetei”, editura Albatros, 1985, colecția Fantastic Club.
O antologie de literatură de anticipație românească alcătuită în redacție de Constantina Paligora, însoțită și de o Posfață a editorului.
