1.
La vârsta de şaptezeci şi opt de ani, am descoperit că soţia mea mă înşeală de cincizeci şi patru de ani cu un tânăr. M-am dus pe podul Margareta şi m-am aruncat în apă, cu aceea săritură artistică grozavă, care pe vremuri mi-a adus titlul de campion al Clubului Sportiv din Budapesta. Am stabilit şi un record la scufundări, deoarece am stat sub apă două zile şi jumătate, învingându-l pe Kankovszky Artúr, care, la un meci de polo, rezistase doar două minute şi douăzeci de secunde.
2.
Sfântul Petru stătea în faţa unui aparat de proiecţie şi tocmai înfăşura filmul vieţii mele pe o rolă. Când am ajuns acolo, era fix la momentul când sărisem în Dunăre. Publicul, format dintr-o droaie de sfinţi şi de îngeri, râdea copios de felul cum dădusem din mâini. M-am înfuriat şi l-am smucit pe bătrân de braţ. Drept urmare, filmul s-a rupt.
– Boule! a strigat Petru. Acum cum scot pelicula din aparat? Va trebui să derulez totul de la capăt la început. Că bine o să arate! Întoarceţi-vă de unde aţi venit!
Şi a început să înfăşoare în sens invers filmul vieţii mele.
3.
În minutul următor am ţâşnit din Dunăre cu picioarele în sus şi am sărit pe Podul Margareta. Cu faţa către Buda, am mers acasă la Pesta, am urcat cu spatele înapoi la etajul trei, am închis uşa şi, când s-a deschis, m-am retras în antecameră şi m-am aşezat la loc pe divan.
4.
Am plecat pentru un minut. M-am retras în cameră şi am început să diger. Curând am terminat de mâncat prânzul, servitorul meu a adus farfuriile murdare mergând ca racul, m-am aşezat înapoi pe scaun şi, din burtă, am pus cu grijă macaroanele cu brânză de vaci pe farfurie, cu o furculiţă şi un cuţit. Am lipit bucăţelele de carne una de alta, ceea ce a fost foarte bine. După ce am scos cu lingura supa din gură, m-am ridicat şi m-am uitat la ceas. Era doişpe jumate, trebuia să fiu la birou până la amiază, am ieşit repede din cameră. Mucul de ţigară din gura mea a tot crescut, în cele din urmă l-am aprins şi l-am pus în buzunar.
5.
După zece ani, părul meu a început să se înnegrească, iar dinţii mi-au răsărit pe rând în gingii. Mi s-a luat pensia, am început să lucrez şi m-am aşezat din nou în birou, tastând la maşina de scris de la ultimul rând la primul, până când aş fi fost gata. Şefii mei s-au purtat foarte amabil cu mine, dar apoi nu m-au mai cunoscut şi, după douăzeci şi cinci de ani de muncă cinstită, m-au angajat pentru un salariu de trei sute de forinti, plus alocaţia pentru chiria locuinţei. Aşa am ajuns, dând în spate, în cea mai neagră mizerie, fără un loc de muncă, singur împreună cu soţia mea, care a devenit din ce în ce mai frumoasă şi m-a iubit din ce în ce mai mult.
6.
Dar pe atunci aveam deja douăzeci şi cinci de ani, am înapoiat-o pe soţia mea tatălui ei şi m-am îndrăgostit de ea. Într-o noapte dezmăţată, înflăcărată, s-a prăbuşit de trei ori la rând în braţele mele, a devenit a mea, iar eu am devenit din ce în ce mai timid, am luat-o de mână, dar ea şi-a retras-o, în sfârşit ne-am întâlnit şi m-am prezentat. Nu am mai revăzut-o niciodată după aceasta.
7.
Mi-am dobândit diploma de medic şi am început viaţa minunată şi veselă de student. Eram tânăr şi fericit, îmi plăcea să învăţ şi, prin urmare, ştiam mereu tot mai puţin. Cu toate acestea, nu mi-am savurat prea tare tinereţea (căci abuzasem de ea în prima mea viaţă) şi mi-am recăpătat curând toate puterile. Aveam optsprezece ani când am absolvit liceul, mustaţa mi s-a retras frumos, am încăput în haine şi m-am grăbit să uit. Odată, pe când aveam paisprezece ani, m-am vindecat de holeră, care ar fi putut fi mortală, dar infecţia m-a molipsit repejor şi am ajuns în afara oricărui pericol. De atunci, viaţa mea a continuat liniştită, am început să vorbesc peltic, apoi am uitat să articulez cuvinte şi, când am devenit suficient de micuţ, m-am târât înapoi în patru labe la leagăn, pentru a-i oferi doicii mele lapte. Ce s-a întâmplat apoi nu mai ştiu, îmi amintesc doar de un loc întunecat în care cineva m-a îndesat cu forţa.
8.
Când am ajuns din nou în faţa lui, Sfântul Petru tocmai terminase de înfăşurat filmul pe rolă şi, surâzând, şi-a ridicat ambele binecuvântătoare mâini.
– Tu, care ai trăit de două ori – mi-a spus el, cu speranţa că va delecta mulţimea pestriţă de sfinţi cu o parabolă înţeleaptă, – tu, care ai vieţuit de două ori şi, răsturnând toate lucrurile cu susul în jos, ai văzut în profunzime plenitudinea vieţii – spune-ne, aşadar, ce lecţie ai învăţat pe această cale, care i-a fost sortită unui muritor de rând s-o parcurgă o singură dată şi pe care tu ai străbătut-o de două ori, datorită harului infinit al Domnului.
Mi-am dus degetul arătător la nas şi, după o scurtă reflecţie, i-am răspuns Sfântului Petru astfel:
– Preasfinte părinte, toate lecţiile pe care le-am învăţat pot fi cuprinse într-o singură concluzie.
– Şi care ar fi aceasta?
– Faptul că poeziile lui Saşa Pană citite de-a-ndoaselea nu capătă mai mult sens ca atunci când sunt citite în sens normal.
––––––––-
Traducere de Györfi-Deák György
Titlul original: A tanulság
Sursă: https://hu.wikisource.org/
