În toamna anului 1969 – la doar câteva luni după prima aselenizare! – ia fiinţă, la Casa de cultură a Studenţilor din Timişoara, cenaclul de literatură ştiinţifico-fantastică „H.G. Wells”.i
La scurt timp (mai 1971), legendara Colecţie „Povestiri ştiinţifico-fantastice” dedică un întreg număr al său autorilor timişoreni. În textul său introductiv,
Adrian Rogoz menţiona, între multe alte sfaturi adresate grupării aflate la începuturile sale: „…cenaclul sf va putea să editeze un fanzin sau, după cum intenţionează cei din Timişoara, să tipărească un volum cu cele mai bune producţii ale lor”.ii
Acel volum a apărut în anul următor (1972)iii, dar drumul spre lumina tiparului nu a fost lipsit de oprelişti! Cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la apariţia primului „Paradox”, Doru Treta rememora cu haz, în paginile revistei, câteva episoade din epopeea acelei publicaţii.iv
În luna noiembrie a aceluiaşi an (1972) apare şi primul număr al revistei Cenaclului, fanzinul „Paradox”v!
Odiseea acestui prim număr şi „cursa” pentru prioritatea în domeniu a fost relatată de mai multe ori şi nu o vom relua acum.vi Sintetizând: primul fanzin (fie el şapirografiatvii în 99 de exemplare) a fost „Solaris”; al doilea (tipărit în mai bine de 5.000 de exemplare) a fost „Paradox”. Frustrarea de a fi sosit „pe locul doi” a persistat ani mulţi, chiar decenii, în rândurile fanilor timişoreni. La toate întrunirile noastre, la întâlnirile cenaclurilor, ne refeream mereu la „Paradox” ca fiind „primul fanzin tipărit în România” (accentuând cuvântul tipărit în prezentările orale sau scriindu-l cu aldine, în textele printate!)… Cu timpul, însă, ne-am dat seama că avem multe alte lucruri cu care ne putem lăuda. De pildă, faptul că, după 50 de ani, „Paradox”-ul încă apare!
Ajunşi în acest punct, să facem o paranteză!
Prima ordonare, descriere şi „numerotare” a fanzinelor timişorene a fost publicată de către Marcel Luca, în „Biblioteca nova” [nr. 1], aprilie 1983. A fost continuată de Dorin Davideanu, în „Biblioteca nova” [nr. 2], din 1986. În fine, Viorel Marineasa realizează o „retrospectivă” a revistei, în „Paradox” [nr. 14], din 1989.viii
Lucrând, în momentul de faţă, la alcătuirea unei „integrale” a publicaţiilor cenaclului „H.G. Wells” (în beneficiul site-ului Asociaţiei Wells-Timişoara şi al revistei „Galaxia 42”), al cărei centru de greutate va fi, desigur, fanzinul/revista „Paradox”, ne-am pus problema de a împărţi cronologia publicaţiei în mai multe „serii” şi, apoi, de a le delimita. Treaba nu ar fi fost foarte dificilă, dar am observat că ar rezulta, în felul acesta, vreo şase astfel de „serii”, unele din ele fiind constituite din doar 3-4 numere! În aceeaşi idee, constatăm că, pe durata apariţiei sale, vreme de 45 de ani, „Paradox”-ul a dat dovadă de o remarcabilă unitate şi continuitate, în ce priveşte conţinutul şi prezentarea. (Observăm că revistele din ultimii ani folosesc, din nou, frontispiciul creat de Sergiu Nicola pentru fanzinul din 1978!) De asemenea, dacă până în anul 1989 nu era permisă numerotarea publicaţiei, diferitele ediţii identificându-se prin anul apariţiei, notat pe prima pagină, revistele realizate începând cu anul 1990 sunt numerotate „în continuare”, ţinând cont şi de cele „dinainte” sau, altfel spus, respectând numerotarea propusă de Marcel Luca, menţionată mai sus. Aşadar, ar fi mai potrivit, poate, să vorbim despre o unică „serie”, care primeşte, în diferite perioade, unele caracteristici aparte.
Din punct de vedere practic, vom împărţi această unică serie în două perioade: înainte şi după 1989/1990.
„Paradox”-urile dinainte de 1989 (inclusiv) au apărut sub egida Casei de Cultură a Studenţilor din Timişoara (care găzduia şi întâlnirile cenaclului „H.G. Wells”), în diverse „formule”.
Paradox [nr. 1], datat noiembrie 1972, poartă, pe pagina de titlu, antetul: Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti / Centrul Universitar Timişoara / Casa de cultură a Studenţilor. Titlul este PARADOX / fanzin al Cenaclului de literatură ştiinţifico-fantastică „H.G. WELLS”. Revista a fost tipărită „oficial” în 5.000 de exemplare, dar, cu nişte vodcă, tirajul a fost suplimentat cu încă 2.000 de exemplare (aşa mergeau uneori lucrurile, dacă ştiai câtă vodcă şi cui să o duci). Din nefericire, nu au putut fi puse în vânzare decât în judeţul Timiş, pentru că nu s-a obţinut aprobarea pentru difuzare naţională…ix
Fapt divers: După cum am precizat, nu era permisă numerotarea apariţiilor. Dar, într-o primă fază, au fost tipărite câteva exemplare ale copertei (nu chiar puţine, totuşi!), cu grafica negru pe fond alb, la maşinile Andruckx. Pe acestea, exista cifra „1”, în hubloul navei de pe copertă! Ulterior, această cifră a fost haşurată, dar poate fi observată încă pe coperta finală, „dacă ştii unde să te uiţi”!
Cât despre miile de exemplare tipărite şi nedifuzate, acestea au rămas ani în şir în cabinetul metodiştilor, într-un dulăpior, şi au fost dăruite cu generozitate noilor membri ai cenaclului (şi, în general, oricui le-ar fi dorit!), iar copertele au fost (re)folosite pentru a „îmbrăca” următoarele numere şi suplimente ale revistei, multiplicate, cum se va vedea, în mult mai puţine exemplare.
Astfel, apare un „Paradox – supliment” (mai 1973), şapirografiat. Tot cam atunci, în aceleaşi condiţii, apare şi „Paradox” nr. 2 (singurul din „epocă” ce poartă numărul pe pagina de titlu), datat martie 1974, are acelaşi antet şi acelaşi subtitlu. A fost şapirografiat în 99 de exemplare…
Începând cu nr. 3, la iniţiativa lui Viorel Marineasa (referentul Casei studenţilor care „se ocupa” de cenaclul „H.G. Wells”), se găseşte o formulă de succes pentru a înlesni, din punct de vedere administrativ, apariţia revistei. Până atunci, lupta cu „organele” trebuia dusă pentru fiecare număr în parte. Denumirea de fanzin deranja şi ea! Acum, fanzinul devine, formal, supliment al revistei „Forum studenţesc”, revistă a C.U.A.S.C. din Centrul Universitar Timişoara. Revista despre care vorbim avea apariţia asigurată din punct de vedere al „aprobărilor”, tirajul era de cca. 10.000 de exemplare, chiar dacă majoritatea se distribuiau în căminele din Complexul studenţesc. Din punct de vedere practic, cenaclul „H.G. Wells” realiza, integral, una din cele zece apariţii anuale ale „Forum”-ului. Fără imixtiuni din partea redacţiei „Forum”, ba chiar beneficiind de ajutorul acesteia, dacă era cazul; fără probleme cu „aprobările”, cu „cota de hârtie” ş.a.m.d. A existat o colaborare excelentă cu redactorii-şefi Gheorghe Crişan şi, apoi, Radu Ciobotea; Ioan Băcălete şi Marcel Sămânţă ne-au ajutat cu tehnoredactarea; Dan Pampu, secretar de redacţie la „Forum”, era şi membru al „H.G. Wells”! Formula a funcţionat din 1978 până în 1989, cu mici variaţiuni, cum vom vedea în continuare.
De altfel, încă din 1977 cenaclul „H.G. Wells” începuse o colaborare fructuoasă cu „Forum studenţesc”, alimentând cu texte o rubrică cvasipermanentă de science fiction.
Paradox nr. 3 este un număr „de tranziţie”: păstrează formatul A4 al numerelor 1 şi 2 şi coperta cartonată, pe fond roşu. Antetul rămâne acelaşi, dar titlul este PARADOX / Supliment „Forum studenţesc”, revistă a U.A.S.C. din C.U. Timişoara, editat în colaborare cu Cenaclul de literatură ştiinţifico-fantastică „H.G. Wells” al Casei de cultură a studenţilor.
Începând cu nr. 4 (repetăm, revistele nu erau numerotate) şi continuând până la nr. 14, „Paradox” preia formatul „Forum”-ului (adică A3), având 8-12-16-24 pagini şi, în general, apariţie anuală. Frontispiciul revistei (creat de Sergiu Nicola) ocupa, de obicei, cam 2/3 din prima pagină şi reprezenta iniţialele SF, „scrise” cu bandă perforată, folosită de computerele din epocă. De jur împrejur, pe un „inel”, textul: Supliment „Forum studenţesc”, editat în colaborare cu Cenaclul de literatură ştiinţifico-fantastică „H.G. Wells” al Casei de cultură a studenţilor din Centrul universitar Timişoara. În „colţul” din dreapta-jos se afla denumirea revistei şi anul apariţiei (de pildă, PARADOX ’80). Anul apariţiei şi culoarea copertei serveau ca elemente de identificare şi suplineau, aşadar, lipsa numerotării!
Apariţiile perioadei au fost:
Nr. 4 – Paradox ’80, negru/portocaliu, 24 pagini.
Nr. 5 – Paradox ’80, negru/albastru, 8 pagini. În 1980 au apărut 2 numere.
Nr. 6 – Paradox ’81, alb pe portocaliu, 16 + 4 pagini. În mijlocul fanzinului era un poster (format A2) creat de Sergiu Nicola.
Nr. 7 – Paradox ’81, 3 sigle, variante grena şi vernil, 8 pagini. În 1981 au apărut 2 numere.
Nr. 8 – Paradox ’82, alb/indigo, 16 pagini.
Nr. 9 – Paradox ’83, alb/portocaliu, cu „inelul” negru, 16 pagini.
În 1984, fanzinul nu a apărut.
Nr. 10 – Paradox ’85, 4 sigle, portocaliu, 16 pagini. Începând cu nr. 10 (din 1985), intervine o mică „şicană”: „Paradox” nu mai este supliment „Forum studenţesc”, ci, pur şi simplu, un număr (sau o parte dintr-un număr) al „Forum studenţesc”! A se vedea şi numerotarea „ciudată” a paginilor revistei: pe pagina 1 scrie Forum studenţesc – 9, iar pe pagina 16, Forum studenţesc – 24! Explicaţia: „Paradox” făcea parte dintr-un număr dublu, de 32 de pagini, al „Forum”-ului. Practic, nu a însemnat absolut nicio schimbare pentru „Paradox” în ce priveşte realizarea sa, conţinutul sau relaţia cu revista-gazdă. Mai mult, anul următor, în febra tipăririi revistei, nu am găsit „zincul” (matriţa) din anul precedent şi l-am folosit pe cel vechi, cu Supliment „Forum studenţesc”. Nimeni nu a observat şi nici nu s-a obosit să verifice!
Nr. 11 – Paradox ’86, alb/violet, 12 pagini. Paginile sunt numerotate Forum studenţesc, I-XII.
Nr. 12 – Paradox ’87, albastru, 12 pagini. La nr. 12, 13 şi 14, pentru a compensa, cât de cât, numărul de numai 12 pagini, am folosit un frontispiciu mai mic, păstrând, totuşi, sigla SF din bandă perforată şi anul apariţiei – ’87, ’88, ’89.
Nr. 13 – Paradox ’88, albastru, 12 pagini.
Nr. 14 – Paradox ’89, magenta, 12 pagini. Ultimul număr apărut înainte de Revoluţie.xi
Ca o notă personală, adaug că „lecţiile” de tehnoredactare primite atunci mi-au fost de mare folos în viaţă, atunci când, la mijlocul anilor ’90, am abandonat ingineria în favoarea meseriei de tehnoredactor (iniţial, la… Editura Marineasa!), pe care, apoi, am practicat-o vreme de 30 de ani!
Tot forumiştii au fost cei care ne-au dezvăluit câteva din „secretele” bunei colaborări cu tipografii, ale corecturii pe şpalt etc. În vocabularul nostru au intrat termeni ca linotip, Andruck, Ludlow, calandru, zaţ, şif, şi multe altele. Mai presus de toate, am primit (patru-cinci dintre noi) legitimaţii de acces în tipografie! A fost un moment aproape magic acela când am intrat prima oară (cu un vag sentiment de vinovăţie!) în clădirea I.P. „Banat” de pe Calea Aradului… Alt moment de neuitat a fost când, într-o noapte (se apropiau zorile), am văzut ieşind din rotativă cel dintâi exemplar al suplimentului nostru!
Facem, aici, încă o paranteză, pentru a menţiona unele… produse tipografice (să le zicem aşa!), botezate cu îngăduinţă de Marcel Luca, în prima sa cronologie, „suplimente”. Era vorba de textele selectate pentru a reprezenta cenaclul la concursurile literare din cadrul Consfătuirilor naţionale anuale (viitoarele Romcon). Acele texte se multiplicau prin şapirografiere şi se „ambalau” în coperte recuperate de la primul număr al revistei (care, vă reamintim, rămăsese în mare măsură nedifuzat!). Erau destinate, în principal, membrilor juriului, dar şi şefilor de cenacluri, ca şi unor fani veritabili, care le colecţionau. Subsemnatul deţin un asemenea exemplar din anul 1977, primit de la Marcel Luca şi purtând o notă a sa pe spatele coperteixii…
O altă categorie de tipărituri, pe care tot Marcel Luca le-a gratulat, generos, cu titlul de „suplimente”, au fost aşa-numitele „foi”. Denumirea trimite cu gândul la termenul de foaie volantă, dar şi la numele de foaie folosit (cu nuanţă arhaică, dar şi cu afecţiune) pentru ziar, gazetă. Aceste foi erau mici publicaţii şapirografiate, având, de regulă, formatul A5 şi 16 pagini; apăreau cu diverse prilejuri (consfătuiri, întâlniri ale cenaclurilor, festivaluri…) şi cuprindeau, alături de câteva informaţii (programul manifestării respective, lista participanţilor), glume, scurte texte hazlii, caricaturi. Se realizau de către cenacliştii-gazdă, în seara/noaptea primei zile, într-o şedinţă de brainstorming, şi se difuzau a doua zi, spre deliciul participanţilor!xiii
Am ajuns la… jumătatea drumului!
După 1990, am vrut şi noi, cei de la H.G. Wells, să avem revista noastră… privată. Şi am înfiinţat Întreprinderea mică „Paradox”, devenită ulterior „Paradox” s.r.l. Ideea era ca toţi cenacliştii să facă parte din colectivul de redacţie. Dar s-a pus problema unei contribuţii băneşti (obligatorie pentru constituirea juridică a firmei). Unii nu au dorit sau nu şi-au permis „să se bage”. Alţii au considerat că e prea mult să sacrifice o oră-două, săptămânal, în şedinţele de redacţie (căci niciunul dintre noi nu era dispus să renunţe la serviciul pe care-l avea pentru a se dedica revistei!). Câţiva au vrut să aibă o revistă proprie, alta decât „Paradox”, tentaţi de propunerile unor edituri… În fine, vreo doi au procedat nu tocmai corect faţă de noi, colegii lor, şi le-am cerut să plece (e drept că atunci, după revoluţie, eram cu toţii tare intransigenţi!)… În cele din urmă, am rămas numai cinci: Duşan Baiski, Lucian Ionică (redactor-şef), Marcel Luca, Tudor Beşuan şi subsesmnatul. Aşa au apărut nr. 1 (=15)xiv din „seria nouă” în august 1990 şi nr. 2 (=16) în trim. I /1991. Formatul este 16,5 x 23,5 cm, 48 pagini, cu ilustraţii.
Au existat, apoi, greutăţi obiective: era vremea „prăbuşirii” tirajelor (nr. 16 a avut 30.000 de exemplare, iar revistele din 1994 – doar 5.000!), iar reţelele de distribuire a presei funcţionau haotic şi dispăreau de la o zi la alta…
În fine, am mai făcut o încercare de a reveni în joc, realizând două numere ale revistei spre a fi lansate cu ocazia Eurocon 94, găzduit de Timişoara în perioada 26-29 mai. Din păcate, ca nivel calitativ al printului, au fost o nereuşită gravă, care chiar ne-a atras comentarii ironice din partea celor de la „Jurnalul SF”…
Aşadar, au fost nr. 1/1994 şi 2/1994 (= nr. 17 şi 18); format A5, 48 pagini; 5.000 ex.
Ne-am revenit de-abia în 1997, când am relansat Paradoxul, de astă dată în colectivul reunit al cenaclului. Am revenit la vechiul format A4 şi la frontispiciul realizat de Sergiu Nicola pentru nr. 3, în 1978! Apare sub egida Casei studenţilor, afirmându-se, iarăşi, ca „supliment Forum studenţesc”!
Numărul 19, din noiembrie 1997, este o ediţie retrospectivă şi antologică, cu cele mai remarcabile proze ale cenacliştilor (48 de pagini), adunate la 25 de ani de la debutul revistei.xv
Urmează nr. 20 în 1998 (32 pagini A4) şi nr. 21 în 1999 (48 pagini A4).
Apoi… o lungă întrerupere (publicistică), până în 2012!
Între timp cenaclul a funcţionat, ba chiar a existat o încercare de a realiza o ediţie electronică a revistei – finalizată prin 4 ediţii în anii 2003-2004.
O nouă „deşteptare” a sunat în anul 2012. „Paradox” este acum revistă de science-fiction a Asociaţiei Wells-Timişoara! La a 40-a aniversare a publicaţiei, am strâns rândurile, ne-am mobilizat şi am reuşit să… renaştem iar!xvi Profitând de acest „start lansat”, am plusat cu alte două apariţii în 2013 şi cu un număr dublu în 2014!
Avem, aşadar:
„Paradox” nr. 22 (octombrie 2012) – 40 pagini
„Paradox” nr. 23 (aprilie 2013) – 40 pagini
„Paradox” nr. 24 (septembrie 2013) – 40 pagini
„Paradox” nr. 25-26 (noiembrie 2014) – 72 pagini
Recidivăm cu două apariţii în 2017, apoi avem un număr aniversar în 2022 (50 de ani ai cenaclului „H.G. Wells”):
„Paradox” nr. 27 (august 2017) – 56 pagini
„Paradox” nr. 28 (noiembrie 2017) – 56 pagini
„Paradox” nr. 29 (noiembrie 2022) – 68 pagini
În fine, în anii din urmă am izbutit două numere duble!
„Paradox” nr. 30-31 (noiembrie 2024) – 88 pagini
„Paradox” nr. 32-33 (noiembrie 2014) – 100 pagini
Poate că am parcurs prea „în viteză” ultimii ani şi apariţiile recente ale revistei noastre. Dar poate că, peste ani, de la distanţa care se va fi creat, vom privi cu detaşare şi vom putea analiza, în detaliu, şi această „vârstă” a fanzinului. „Paradox” merge înainte!
P.S. – Recitind rândurile de mai sus, îmi dau seama că m-am axat foarte mult pe aspectele „tehnice”: anii apariţiilor, numărul de pagini etc. şi am neglijat conţinutul revistelor! Aşa că precizez (măcar acum!): „Paradox” a fost dintotdeauna şi a rămas mereu revista cenaclului „H.G. Wells” şi a cuprins realizările membrilor acestuia şi ale colaboratorilor – proză, critică/eseu, grafică. Chiar şi o simplă enumerare a lor ar ocupa mult loc, ca să nu mai spun că am risca să omitem, pe nedrept, nume importante!
În al doilea rând merită să menţionăm că după ce, de mai multe ori, „Paradox” a dobândit titlul de „cel mai bun fanzin / cea mai bună revistă” la Consfătuirile naţionale, în anul 1987 este distins cu „premiul pentru fanzin” de către Societatea Europeană de Science-Fiction, cu prilejul Eurocon-ului de la Montpellier.
Eurocon-ul de la Montpellier
Foto de la câteva lansări ale „Paradoxului”.
27 octombrie 2012. Cenaclul „H.G. Wells” (acum, într-o nouă prezentare: Asociaţia „Wells-Timişoara”) sărbătoreşte 40 de ani de apariţie a fanzinului său, „Paradox”. Întâlnirea festivă are loc în legendara „Sală 7” de la Casa de Cultură a Studenţilor.
28 septembrie 2013: la Librăria Cărturești (Iulius Mall), sub genericul Paradoxuri autumnale, este lansat nr. 24 al revistei „Paradox”, realizată de Asociaţia „Wells-Timişoara”
Lansare Paradox nr. 28 la librăria „Cartea de nisip”
Lansarea numărului aniversar al revistei Paradox (19 noiembrie 2022), la Secţia de Artă „Deliu Petroiu” a Bibliotecii Judeţene Timiş. Foto de grup (de la stânga): Laurenţiu Demetrovici, Daniel Haiduc, Lucian Ionică, Romulus Popovici, Kabai Zoltán, Gheorghe Crişan, Sergiu Nicola, Traian Abruda, Cristian Vicol, Petronela Marineasa, Laurenţiu Nistorescu, Viorel Marineasa, Andra – fiica lui Traian Urdea, Dorin Davideanu, Antuza Genescu, Traian Urdea, Daniel Timariu, Cristian Koncz
Foto de grup cu prilejul lansării revistei Paradox, nr. 30-31 (de la stânga, pe rândul de sus): Cătălina Fometici, Alexandru Maniu, Sergiu Nicola, Dorin Davideanu, Traian Urdea, Antuza Genescu, Laurenţiu Demetrovici, Cecilia Strâmbeanu, Lucian-Vasile Szabo; (pe rândul de jos) Petronela şi Viorel Marineasa, Lucian Ionică, Laurenţiu Nistorescu, Daniel Haiduc, Alexandru Bărboi – localul „Zaytoun”, 28 septembrie 2024.
