L’âge d’eau (Benjamin Flao) – Futuropolis 2022-2025
Prima parte (2022)
Apele se ridică, inexorabil, iar bătrâna Jeanne și fiul ei uriaș, mut și blând se tot retrag spre interiorul Franței, odată cu marea. Liberi, asemenea celorlalți locuitori ai locuințelor lacustre, ei preferă sălbăticia și cruzimea naturii și resping autoritatea brutală a orașelor. Înfricoșați, orășenii acceptă dictatura sanitară în schimbul siguranței temporare. În curând, cele două tabere se vor ciocni. Cine va câștiga? Poate povestitorul, un poet-șaman metamorfozat în câine albastru care gândește în versuri albe scrise pe peisaje stelare. Poate oamenii apelor, veniți de departe, din Moldova plutașilor care mânau turmele de bușteni în jos pe rău, precum ciobanii își mânau oile. Poate rezistența, ecologiști radicali care saboteaza dictatura tehnologică izolată în spatele digurilor de beton, ca în spatele zidurilor unei închisori.
L’âge d’eau (Benjamin Flao)
“L’âge d’eau T1 – La constellation du chien” e o fabulă SF despre mecanismele supraviețuirii, despre costurile ei și despre micile bucurii care fac viața suportabilă – în natură sau între zidurile de beton ale orașelor.
Benjamin Flao (Kililana Song, Mauvais garçons…) pictează un album superb, capturând din tușe de culoare întunericul și lumina unei lumi post-apocaliptice surprinzător de nostalgică. Și totuși, are sens – apa poate fi moarte, dar apa e, înainte de orice, viață. Ceva mă face să cred că volumul al doilea va sta, deci, sub semnul renașterii…
Un album grozav. Pagini frumoase, cuvinte frumoase și o călătorie fascinantă în căutarea umanității de mâine – și de totdeauna.
Partea a doua (2025)
Al doilea volum răspunde tuturor întrebărilor și deschide toate ferestrele, aerisind povestea și scăldând-o în soare. Sub degetele fermecate ale lui Benjamin Flao, această fabulă modernă despre sfârșitul lumii se transformă într-un poem epic închinat omului și capacității sale de adaptare.
L’âge d’eau (Benjamin Flao)
Mi-era puțin teamă ca Flao să nu schimbe cursul bărcii sale de hârtie, cedând curenților deprimanți care ne înconjoară – pe internet, la televizor, la radio, în presă – dar n-a fost cazul, iar distopia ecologică capătă un final optimist.
O călătorie magică, un vis în acuarele și tuș, plin de poezie și speranță. Excelent.
