De mult timp băleam așteptam să apară Resident Evil Village, un titlu nou după o iarnă și o primăvară extrem de seacă în ce privește recolta de jocuri video. Ei bine, de la momentul în care a fost lansat, până în momentul în care am pus gheara pe joc a trecut destul de mult timp, aproape trei luni. Good things come to those who wait, cum ar spune un citat anost inserat pe lângă vreun selfie pe Facebook, pentru că din 7 mai până acum jocul a fost optimizat și ră-stră-optimizat pentru a extrage până la ultimul FPS din el. M-am jucat și cred că ori ochii mi-au jucat feste, toleranți fiind după ani de zile în care m-am jucat pe un laptop (la 114p și la FPS-uri negative), ori jocul ăsta chiar se mișcă bine.
Dacă întâmplător ești pasionat de jocurile vechi (mă refer la cele mai vechi, cele aproape antice) din seria RE sau de jocuri survival horror (Soma, Amnesia și altele extrem de populare pe vremea când eram tânăr fecior), Resident Evil Village nu te lasă la fel de vulnerabil în fața monștrilor. Sigur, sunt extrem de periculoși și majoritatea îți dau KO dintr-o singură lovită, dar hei, măcar acum ai un pistol, o pușcă pentru snipers, câteva shotgun-uri, un lansator de rachete, un revolver mega OP și lista poate continua. Dacă te aștepți la un DOOM mai puțin turbat după descrierea asta, află că te înșeli. DOOM e fast-paced, ai animații super mișto, de ți-e mai mare dragul să măcelărești hoardele de demoni ce vor la rândul lor să-ți facă felul. REV e mai încetuț, e până la urmă un joc horror, vrea să creeze o atmosferă, să te sperie, bla bla bla. Sincer, atunci când ai o armă în mână singurele lucruri care te mai pot speria sunt jump scare-urile, care(după umila mea părere) sunt extrem de cringe. Probabil că cei de la Capcom sunt de acord cu această judecată de valoare, fiindcă secvențele acestea apar extrem de rar și sunt introduse în joc aproape ironic. Kudos for that.
Pe lângă treburile acestea ce țin de game mechanics, trebuie să te avertizez să nu te aștepți la AI-ul jocului să facă minuni. E puțin deconcertant să te fugărească Lady Dimitrescu (AKA tall vampire lady 🤤) și brusc să se oprească în mijlocul holului și să se holbeze neputincioasă la tine pentru că ai intrat într-un safe room (în care mai e și un nene obez care-ți cumpără diversele artefacte pe care le găsești și îți vinde înapoi poțiuni, arme și muniție. Cred că prin această cale se pierde un foarte important aspect al oricărui joc horror, și anume faptul că te simți lipsit de apărare în fața unui univers plin de monștri și de tot soiul de orori. Ok, e distractiv să poți lupta cu ei, dar pierzi din atmosferă și din frica pe care o puteai savura dacă nu aveai arme. Cred că rantul acesta (sau unul extrem de similar) a fost făcut și de alții care au jucat episoadele anterioare din seria Resident Evil.
În fine, fără să vă dau multe spoilers, probabil că partea cea mai bine conturată din joc este castelul familiei Dimitrescu (da, cu -escu la sfârșit pentru că acțiunea jocului se petrece în România), aceasta fiind și singurul prezent în trailere, teasers și alte materiale de marketing apărute înainte de lansarea jocului. Nu știu dacă are rost să spun prea mult despre Alcina Dimitrescu și ficele ei, mai degrabă vă invit să le vedeți singuri în trailerul de la final sau la unul dintre miile de videouri cu memeuri de pe Youtube.
Am zis că jocul se petrece în România, dar probabil că la fel de bine se putea ca acțiunea să fie plasată în Bulgaria, Norvegia, Guam sau Tuvalu. Culmea savorii locale din joc (literally) este faptul că poți să gătești anumite mâncăruri „locale”, care îți oferă buff-uri permanente. Cât oi fi eu de român, de gurmand și de amândouă, tot n-am auzit de sarmale de pește. Dar hei, măcar poți să bagi o porție sănătoasă de mici în timp ce ești fugărit de țărani zombificați, infectați de ceva chestie obscură, modificată genetic: Cadou (din japoneză, Kadu, și desigur, din română). Apoi, unul dintre boșii din joc se numește Uriaș Stăjer. Cool.
Cred că jocul merită încercat, măcar pentru povestea destul de mișto (despre care am încercat pe cât se poate în această cronică să nu v-o dau în vileag) și pentru Lady Dimitrescu (care nu o să vă spun ce pățește, dar fiind că e vorba de Resident Evil, vă puteți da seama singuri…)
