‘opa! Bre boieri dvs., când mama naibii a trecut un an?! Parcă mai ieri m-am apucat să îndrug una-alta despre “zeii” care-mi populează biblioteca. Și nu numa’ că n-am simțit trecerea timpului, da’ mi se pare că nici n-am apucat să zic prea multe. La urma urmei, partea SF din biblioteca lu’ yours truly este foarte consistentă, iar când mă gândesc de cât timp aș – sau am? – avea nevoie să-i fac de râs pe toți de-acolo m-apucă groaza.
Gérard Klein
Mai mult decât atât, de ceva vreme mă bântuie un gând. As in, toate bune și frumoase, îi scoatem la ‘naintare pe maeștrii SF-ului, da’ despre SF-ul local când spunem una-alta? Sigur, un oarecare impediment ar fi că autorii din .ro par să nu fie “zeii” literaturii SF la nivelul global pe care l-am avut în vedere la momentu’ când am dat titlu’ rubricii… da’ pe de altă parte, există și zei locali, nu numa’ d-ăștia care să cuprindă lumea toată. În fine, food for thought pentru următoarele ocazii.
Omagiu’ acestei luni de mai merge către Gérard Klein (care, unde mai pui, este un zeu în viață!). Am, printre cunoștințele întâlnite pe căile virtuale ale vieții, câțiva indivizi care sunt de părere că musiu Klein este cel mai cel autor de SF. Evident, opinia mea diferă (#dune4ever!), însă nu ăsta este aspectul pe care doream să-l subliniez aici, ci faptu’ că unii dintre noi, cu suficiente lecturi în domeniu’, au ajuns să-l considere pe franțuz ca fiind cel puțin unu’ dintre scriitorii de marcă ai genului.
Gândindu-mă (după momentu’ în care onor Daniel Timariu m-a tras de mânecă cu privire la nou’ episod) la ce-aș putea spune nu numa’ despre cel pe care-l fac de râs acum, ci și despre cei de dinaintea lui, ori despre cei care-i vor urma, mi-a tunat ideea că un soi de etalon ar fi număru’ de exemplare în care autoru’ respectiv se găsește la mine în bibliotecă. Nu este cel mai bun, evident, din moment de Herbert este doar în vreo 11 exemplare, în vreme ce PF Hamilton (zeu la randu’ lui, da’ de mai mică importanță în comparație cu Herbert) stă mult mai bine la capitolu’ ăsta. În fine… ce voiam să spun este că G. Klein stă destul de ghini, cu un număr de 6 volume.
Evident, titlu’ care vine întotdeauna primu’ în minte când vorbești despre franțuz este Seniorii războiului. Unu’ dintre primele apărute pe vremea vechii Nemira (binecuvântată fie memoria ei!), și acest fapt spunând câte ceva despre valoarea operei respective. Ca în orice SF bun dincolo de gradele de comparație, și aici găsim un amestec de istorie, știință, cultură, tehnologie și, evident, puțină religie (ingredientu’ care, cel puțin in my books, dă întotdeauna savoare unei lecturi, mai ales dacă vorbim despre science-fiction). Acu’ și între noi fie vorba, trebuie să mă pun pe recitit la modu’ serios, deoarece se pare că multe dintre detaliile care-au făcut deliciul primei lecturi îmi scapă (am fost nevoit să scot cartea din bibliotecă și să o răsfoiesc puțin, pentru a-mi aduce aminte una-alta). Well, vine ea și pensia aia…
Al doilea titlu semnificativ al lu’ Klein mi se pare a fi Virușii nu vorbesc. (Dacă-mi permiteți o paralelă, atunci când spun GRR Martin, primu’ titlu care-mi vine în minte nu este A Song of Ice and Fire/Urzeala tronurilor, ci Regii nisipurilor, nuvela SF care, în opinia lu’ yours truly, bate orice a scris până la acest moment individu’. Well, la fel și în cazu’ franțuzului, Virușii nu vorbesc este second only to Seniorii războiului.) Teza povestioarei mi s-a părut fabuloasă și nu lipsită de un dram de speculație menită să te facă să te întrebi: auzi, da’ dacă o fi așa? Adică, noi toți știm că omu’ fie a fost creat, fie a evoluat din maimuță. Da’ dacă niciuna dintre versiuni nu este veridică? Dacă virușii, conștienți fiind de nevoia pe care o aveau, anume cea de a “parazita” o gazdă, au fost cei care au dat naștere omului? Cu atât mai mult cu cât teza vehiculată de autor este cea a progresului, pe măsură ce “creația” devine mai bine echipată în lupta cu virușii, la fel și aceștia din urmă fac salturi în propria lor evoluție. Food for thought, again…
LMA, bre! Nu cred să mai citesc ceva scris la anii senectuții, da’ zic sar’mâna pentru cele de până acum!
