Editura Junimea, din Iași, a lansat Colecția „Quanticipația”, care își propune să readucă în atenția cititorilor un filon cu rădăcini adânci și vechi în creativitatea ieșeană, acela al literaturii de anticipație și fantastice. În colecție se vor regăsi atât autori români, cât și prozatori contemporani ilustrativi pentru genul SF de pe toate meridianele.
Coordonatori: Emilian MARCU, Mihai PRICOP
Viitorul din noi de Ionică Lucian
Titlu: Viitorul din noi
Autor: Ionică Lucian
ISBN: 978-973-37-3018-7
An apariție: 2026
Format: A5
Număr de pagini: 134
Descrierea editurii
Specificul anticipaţiei lui Lucian Ionică constă în rafinata dispersie a elementului SF prin substanţa unui univers familiar. Înconjurată de discreţie, ideea specifică nu se pierde şi nici nu se diluează. Ea reuşeşte în schimb efectul – de natură estetică – al unei insolite „tulburări” a imaginii, care face ca titlul volumului Ziua confuză (1983) să ne apară ca foarte inspirat. Povestirile din această culegere îşi refuză deliberat spectaculosul şi, la fel, condiţia eroică a personajelor. Oamenii sunt surprinşi de regulă în ipostaza de figuri mărunte, şterse, deloc caricaturale totuşi. Condiţia modestă nu înseamnă automat şi vid psihologic, dar pretinde, spre a fi sugerată convingător, instrumente de fineţe. Autorul le posedă, dovedind un remarcabil talent de portretist al mediocrităţii confruntate cu sublimul. Generoasă, tema ţine de repertoriul comic mai curând decât de cel dramatic, fiindcă e deplasat să vorbeşti de nişte veritabile eşecuri acolo unde ştii de la început că personajele nu pot fi la înălţimea misiunilor excepţionale ce li se propun. (…) Performanţa urmărită de o asemenea proză, nicicând scapătă de sub un atent control al resurselor sale şi al efectelor, pare să fie o normalizare a anormalului.
Mircea OPRIŢĂ
Trecerea de la „ideea SF” la „ideea literară SF” se realizează prin legarea primei de un înţeles, de o semnificaţie, deci printr-un proces de semnificare. Dintr-o existenţă amorfă, neutră şi gratuită „ideea SF” devine o existenţă cu sens, trecând astfel în axiologic. Fără această semnificaţie „ideea SF” nu are drept de şedere în cetatea literaturii şi a esteticului, rămânând doar o simplă dorinţă ştiinţifică-tehnologică sau o bizarerie. Distincţia „idee SF” – „idee literară SF” se constituie şi într-un criteriu de valoare, ce permite identificarea structurală a subliteraturii SF, prin faptul că aceasta conţine doar „idei SF” nu şi „idei literare SF”. Dacă teoretic lucrurile par destul de simple, practic însă ele sunt ceva mai complicate, valoarea operaţională a criteriului axiologic depinzând de modul mai larg sau mai îngust în care este înţeleasă natura semnificaţiei ce trebuie să i se ataşeze „ideii SF”: de la învăţături exprimate pe un ton didactic, până la idei şi structuri de mare profunzime.
Lucian IONICĂ
Ultimul portal de Anatol Rurac
Titlu: Ultimul portal
Autor: Anatol Rurac
Editura Junimea
Descrierea editurii
Peste o clipă astrală, s-ar fi putut urmări, evident, dacă ar fi avut cine, o scenă cutremurătoare. Pe întinderea fără sfârşit a Pământului, acum, exprimând doar fiorii ce oglindesc o gheaţă imensă şi strălucitoare… merg în întâmpinare IISUS şi SATANA… Deceneus, venind din urmă încet, se pierde eclipsat de imaginea urmelor lui Iisus, care se umpleau cu stropi străvezii de apă, fapt ce anunţa că gheţarul cedează cu fiece pas…
Un lucru îi mai rămânea lui Deceneus să înţeleagă, ce se întâmpla cu adevărat în sufletul şi cugetul lui Satana…
Evanghelie după Satana, Ultimul Portal e o carte mistică, scrijelită în carne vie, despre sfârşitul Multiversului, calea unui nou început şi intrarea într-o eră nouă, în care Iisus şi Satana îşi vor da mâna, e o filosofie aparte care respiră marile repere ale unui univer-salism creştin, într-o interpretare profund personală, e parabola unui altfel de Noe, scindat între agathodemonie şi kakodemonie, responsabil de soarta întregii umanităţi, salvarea căreia ţine de credinţă. – Diana VRABIE
Nici vorbă de „violon d’Ingres” în cazul lui Anatol Rurac, artist plastic de primă mână din şcoala maestrului Mihai Grecu, trecând cu brio proba scrisului odată cu apariţia trilogiei Dublu57 (LVII) – roman-fapt distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova. La câţiva ani după ce şi-a dat Cartea Neamului (nevoii, ca să-l cităm pe Eminescu, pe urmele căruia trebuie să fi călcat în anii de studenţie la Universitatea din Cernăuţi), iată-l revenind în forţă cu un roman al Apocalipsei, Ultimul Portal, ce „ridică însumarea” unor viziuni care mai de care mai coşmareşti („Din această clipă, îşi dădu frâu liber imaginaţiei…”), încondeindu-le în ceea ce s-ar putea numi „geometrie înaltă şi sfântă” a unui roman de idei – tocmai în ideea că „Toate sunt lumină din lumină” (Nikola Tesla). Aşadar, o scriere mistică fără rest, la cea mai înaltă ficţiune, aruncând lumină asupra zonelor tenebroase ale fiinţei. – Emilian GALAICU-PĂUN
Începutul eternității de Lazăr George
Titlu: Începutul eternității
Autor: Lazăr George
Colecția: Quanticipaţia
ISBN: 978-973-37-3008-8
An apariție: 2026
Format: 13 x 21 cm
Număr de pagini: 216
Descrierea editurii
Totul începe cu ceva şi se termină cu ceva. Lesne de priceput. Mai greu de acceptat. Aşa şi cu Începutul Eternităţii, ideea începe cu memento mori şi se termină cu carpe diem. Dar ca să fii sigur că te bucuri de viaţă şi că vei intra în eternitate, e necesar să ai o infinitate de bani… De ce nu?… Cine merită, are mormântul pe o cometă. Dar se poate şi mai şi. Întotdeauna, ca şi în politică, se poate şi mai şi!… O Eternitate în Infinit. „Nu sunteţi condiţionaţi să daţi de extratereştri într-o perioadă finită de timp, pentru că aveţi la dispoziţie practic toată Eternitatea.” – aceasta este speranţa Pompelor Funebre SF.
Dar surprize apar întotdeauna, iar G. L. se pricepe la asta…
Carpe diem, sub orice formă ai fi!… Sau carpe aeternitate, carpe infinitum.
Lucian MERIŞCA
În proza La bicicletă găsim o posibilă explicaţie a pandemiei de COVID 19 şi a factorului ei declanşator, care se întâmplă să fie de pe meleagurile noastre.
În Ultimul Haloween cu Faraday putem citi despre ce s-ar putea întâmpla cu lumea noastră atunci când tot mai numeroasele radiaţii electromagnetice – din radiouri, telefoane, comunicaţii, telecomenzi – încep să-şi facă de cap pe cont propriu.
Drepturile nenăscuţilor propune o dezbatere pe muchie de cuţit: au sau nu drepturi aceştia, la fel ca oricare altă fiinţă omenească?
Ziua Victoriei este despre o lume dominată de ruşi, văzută prin ochii unui adolescent ucrainean care vrea să-l ucidă pe Ţarul ce-şi spune Preşedinte. Piramida din Carpaţi dezvăluie locul unde se află unul dintre punctele care ţin lumea noastră în viaţă. Începutul Eternităţii ne arată cum se va desfăşura cea mai extravagantă înmormântare de lux în viitorul apropiat. Ecuaţiile nu mint niciodată – proza lămureşte cum ne putem întâlni, matematic, în viaţa viitoare…
Este o culegere cu un ritm ameţitor, în care imaginaţia autorului trasează cu uşurinţă lumi noi şi explorează teme nemaiîntâlnite în literatura fantastică şi ştiinţifico-fantastică. Am asemuit lectura acestei culegeri cu un carusel în care, o dată ce am urcat, pur şi simplu nu m-am mai putut opri până când nu am citit ultima pagină.
Cătălin MORARU
Stranii povestiri huțule, vol. I de Balabasciuc Casian
Titlu: Stranii povestiri huțule, vol. I
Autor: Balabasciuc Casian
Colecția: Quanticipaţia
ISBN: 978-973-37-3007-1
An apariție: 2026
Format: 13 x 21 cm
Număr de pagini: 290
Descrierea editurii
Volumul pe care îl ţineţi în mână are atmosferă, are constanţă, are stil – totul devine clasic şi interesant sub pana lui Casian Balabasciuc. Om enciclopedic şi om al pădurii, un guru sau un baci al huţulilor, el este în primul rând un om. Un om care nu zâmbeşte, dar care nu are duşmani, nu poate să aibă duşmani, pentru că are dreptate. Cu baltag, cu cal şi cu mustaţă, CB este acelaşi cu omul cu aparatul de fotografiat sau cu pana scriitorului în mână. Acelaşi cu activistul pentru păzirea pădurilor, dar şi a moştenirii bucovinene, huţule în particular. Metaforele pline de savoare, trimiterile şi descrierile locale, se îngemănează cu subiectele încărcate de ceea ce eu denumesc “horror ortodox” – spre deosebire de acela gotic, catolic, anglican sau protestant, care ne este străin, chiar dacă Bram Stoker şi-a găsit celebritatea scriind despre meleagurile noastre. O reţetă clasică dar nu numai. Şi Casian nu greşeşte niciodată, pentru că este el însuşi un clasic al unor tărâmuri clasice: locurile sale de baştină, moldoviţene.
Lucian MERIŞCA
Erau gospodari înstăriţi, cu vite, fâneţe şi pădure . Alai mare a pornit călare, cu mirii în frunte, către biserică, iar pistoalele nu mai conteneau să bubuie pe sub bolţile pădurii până ce nunta s-a apropiat binişor de curtea bisericii, însoțită de muzica veselă a tarafului ce întrunea o cobză, o vioară și o tobă. Şi au venit mulţi oaspeţi de peste munte, de la Breaza, de la Suliţa, dar şi din Ciumârna, din Ruşi pe Boul, că petrecere de pomină a fost. Nuntașii s-au tras după slujbă către casa mirelui unde a început petrecere mare, cu glume de tot felul, hohote de râs și cu poftă de joc și de băutură, de au trebuit sărmanii lăutari să cânte aproape fără oprire de cu seară până a doua zi pe la prânz, când nuntașii și-au amintit că începuse o nouă săptămână de lucru, iar pe acasă așteptau vitele să fie îngrijite. Dar mai înainte a trebuit să se facă învelirea miresei, când druștele i-au scos coronița de pe cap și au dat-o druștei mari, ca să-i pună Anastasiei pe umeri tulpan de gospodină şi femeie măritată. Tot atunci lui Onufrie i se luă floarea de mire, pe care o primi Ivancic, vătăjelul conducător. Şi a scris părintele şi în cronica bisericii despre însoţirea Anastasiei cu Onufrie, la vreme de pace, între două războaie.
Stranii povestiri huțule, vol. II de Balabasciuc Casian
Titlu: Stranii povestiri huțule, vol. I
Autor: Balabasciuc Casian
Colecția: Quanticipaţia
ISBN: 978-973-37-3007-2
An apariție: 2026
Format: 13 x 21 cm
Număr de pagini: 216
Descrierea editurii
Personajul principal, în toate povestirile de aici, pare să fie liniştea, cu două înţelesuri, a pădurii. Volumul de istorisiri la marginea ţării, la marginea fantasticului şi a timpului – va fi o noutate pentru amatorii de călătorii în Imaginar. Găsim şi mister şi horror, dar şi religie, metafizici practice cum le zic eu, şi încântătoare notaţii etnice şi de geografie locală. Dar şi silvicultură, cinegetică, chiar gastronomie rurală – sunt multe de învăţat din cartea enciclopedicului bard care este Casian Balabasciuc, fiu al şefului Căilor Ferate Înguste Moldoviţene, pe care l-am cunoscut mai demult…
Lucian MERIŞCA
Odată ce se îngălbenesc la față fagii, pe potecile îngropate în tăcere încep să se audă tropote de bocanci, de cizme sau, foarte rar, târșâit de opinci, semn că legea naturii a dat dezlegare la vânătoare prin legile omenești. Cu mulți ani în urmă pădurile erau atât de bătrâne, de întinse și de adânci, încât chiar și ecoul se rătăcea în inima lor. Azi statisticile încearcă să convingă că mai sunt cel puțin aceleași suprafețe de pădure. Fără să mă încumet la interminabile polemici voi spune că așa o fi, dar mi se pare că le lipsește senectutea și odată scăzând numărul bătrânilor arbori, parcă se văd mai deși vânătorii. Foarte complexă este tagma vânătorească și pe cât de diversă din punct de vedere ocupațional, pe atât de ciudată din punct de vedere al mentalităților. Un vechi proverb românesc ar sintetiza totul: „la așa cap, așa căciulă”! Simpaticii vânători, chiar dacă nu toți recunosc, au o sumedenie de superstiții, care mai de care mai gogonate, ca și poveștile de gen. Numai că pragmatismul purtătorilor de tolbe, traiste sau rucsacuri le-a grupat în două categorii: cu noroc și fără noroc. Desigur, cu noroc este când vânatul sau orice altceva cade în plasă. Așadar, dacă la plecarea la vânătoare îți scapă cartușul din mână, vei ști că îți va ieși cel puțin un urecheat în bătaia armei. Vei avea reușită dacă îți taie calea un coșar, un bețiv sau o fetișcană. Dacă te întâlnești însă cu un popă, cu o venerabilă doamnă sau cu o nuntă, vânătoarea va fi cu ghinion.
Casian Gh. BALABASCIUC (n. 7 mai 1957, Moldoviţa jud. Suceava) este inginer silvic și Ghid de turism atestat din anul 2010.
Absolvent al Facultăţii de silvicultură şi exploatări forestiere Braşov 1983.
A publicat în reviste precum România pitorească, Bucovina forestieră, Vânătorul şi pescarul român, Artemis, Pagini bucovinene (debut 1984), debut în Luceafărul la 1 martie 1986 (cu pseudonimul Călin Baciu).
A debutat la TVR ca autor al scenetei umoristice „Pe peron” – 1984. A colaborat cu TVR în realizarea unor filme de promovare a imaginii Bucovinei în emisiunile „Dincolo de hartă”, „Exclusiv în România”, „Necunoscuţii de lângă noi”, „Descriptio Moldaviae”, precum și la realizarea filmelor „Huţulca”, realizat cu Radikal Film; „Dimitri’s time travel” cu ARD TV Germany, despre viața unei familii de huțani după revoluție.
Colaborator al TVR 2 şi TVR Iaşi la realizarea unor filme dedicate etniei huţule.
Volume publicate (selectiv): Slujbaşi la Împăratul, 1996; Steluţe de Crăciun, 1998; Stranii povestiri huţule, 2006; Tainele din Smidovatic, 2009; Văzute şi nevăzute din Bucovina, 2012; Doi paşi prin rai, 2013; Scorbura cu poveşti, 2016; Drumuri de țară – poezii, 2019; La povești cu Petrea Moroșan – povestiri, 2022.
Premiul Asociaţiei Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism din România – 2009; Premiul naţional „Ion Creangă” la concursul de poveşti ediţia 1999, Iași; Premiul revistei Dacia literară şi al societăţii culturale „Junimea 90”, 2013; Premiul „Crucea de argint a Sfântului Ştefan cel Mare” – Societatea culturală Ştefan cel Mare – Bucovina, 2007.
Lucian IONICĂ (n. 1952, Timişoara), scriitor, jurnalist, a fost conferenţiar la Universitatea de Vest din Timişoara, unde a predat jurnalism de televiziune, film documentar şi comunicare audio-vizuală. Doctorat în Filosofie, cu tema Valenţele epistemologice ale imaginii vizuale, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca (1999). Redactor-şef/ producător general şi, ulterior, director al Studioului TVR Timişoara. Autor al volumelor de proză Ziua confuză (1983), Ţarcu (1989), Dincolo de albastrul cerului (2022) şi al lucrărilor de specialitate Imaginea vizuală (2000), Dicţionar explicativ de televiziune, englez-român (2005), Introducere în industria şi producţia de televiziune (2009), Documentar şi adevăr (2013). A coordonat volumele I şi III ale lucrării Enciclopedia Revoluţiei din Timişoara (2014, 2016). Prezent cu proză şi lucrări de specialitate în mai multe volume colective şi antologii. Autor de filme documentare, reportaje TV şi expoziţii de fotografie artistică. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al European Journalist Association – the communication network.
George LAZĂR s-a născut la 3 februarie 1963 în Vatra-Dornei, judeţul Suceava. A absolvit Facultatea de Electrotehnică, Secţia Automatizări şi Calculatoare, din cadrul Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi“ din Iaşi în 1987. Este directorul cotidianului Monitorul de Botoşani din 1995.
A debutat în antologia Cosmos XXI. Un univers al păcii (1987). A publicat în studenţie povestiri SF în Argonaut, Opinia Studenţească, Cronica, Magazin, Sci-Fi Magazin, Argonaut – supliment literar al revistei Convorbiri Literare. În perioada 2007 – 2008 a editat Sci-Fi Magazin, revistă lunară de SF, iar în 2009 Almanahul Sci-Fi Magazin. Este prezent cu proză în antologiile Cosmos XXI. Întâmplări dintr-un univers al păcii (1987), Quasar 001 (2001), Alte Ţărmuri (2007), Pangaia (2010), Steampunk. A doua revoluţie (2011), Venus (2011), Dincolo de noapte – 12 Feţe ale goticului (2012).
Romane publicate: America One (2007), Îngerul păzitor (2009), Guardian Angel (2010), Panglica Timpului (2018), Vindecătorul Universal (2021, republicat în 2024). A publicat culegerile de povestiri: Ziditorii de Biserici (2016) şi Apocalipsa după Darwin (2021). Este prezent cu povestiri, schiţe şi nuvele în culegerea CSF a editurii Pavcon, unde a iniţiat şi culegerea Ziua Victoriei, dedicată ajutorării refugiaţilor ucraineni.
Anatol RURAC (n. 1957, s. Stănileşti, istoricul judeţ Hotin) a absolvit Universitatea de Stat din Cernăuţi. Director-fondator al şcolii de Arte Plastice, oraşul Nouă-Suliţă, regiunea Cernăuţi – 1981-1983; Scenograf la teatrele din Republica Moldova şi România – 1985-1995; Membru al Uniunii Oamenilor de Teatru din Republica Moldova din 1989, al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova din 1993 şi al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova din 2021; Preşedinte-fondator al Comitetului naţional AIAP Republica Moldova din 2003; Membru al Consiliului de Conducere a Confederaţiei Internaţionale a Artiştilor Plastici între 1996-2009. În perioada 1993-1996 a fost vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova, iar între 1996-2009 a fost Preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova. Este prezent în reviste, dicţionare şi antologii de artă plastică din Republica Moldova şi din străinătate. Deţine mai multe premii: Premiul Mare la Concursul Naţional de Scenografie, Chişinău – 1985; Premiul I pentru Scenografie, Chişinău – 1988; Premiul Ministerului Culturii şi Cultelor din România, Expoziţia-Concurs Saloanele Moldovei, ediţia XI, în domeniul Picturii – 2001; Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din RM în domeniul Picturii – 2002; Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din RM în domeniul Foto/Video/Obiect – 2005; Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din R. Moldova pentru pictură – 2007; Premiul Uniunii Artiştilor Plastici din România, Expoziţia-Concurs Saloanele Moldovei, ediţia XXIII, în domeniul Picturii – 2013; Expoziţii personale reprezentative: Dusseldorf – 1996; Chişinău – 2007; Bacău – 2008; Moscova 2009; Viena – 2012; Viena – 2013; Praga – 2017; Praga – 2018; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, pentru romanul (trilogie) DUBLU 57 (LVLII) – 2021.
