Amiază. Soare – de nu te poţi uita. Vânt – de mult i s-a uitat numele!
Deşertul Nord-Balcanic. A Treia Oază Artificială Experimentală. Grădina de vară a flytelului Ströje. O duzină şi jumătate de mese (tip disc de antigravitaţie constantă) oploşite sub umbrele antiradiaţie, decolorate neuniform şi peticite cu plasturi adezivi made in North Australian Island.
O singură masă ocupată. Cu faţa spre uşă – Winnetou, clonă din generaţia XXXVII. Trecut de prima tinereţe, poartă un costum vetust, de apaş (adică el aşa speră). Bea apă-de-foc scoasă fraudulos din enclava Moscow şi îşi îndeasă în lulea (relicvă descoperită de un arheolog contemporan şi identificată drept „pipa păcii”) vrejuri fosilizate din Ex-Danube-Delta, decontaminate, măcinate şi ambalate de SC Cernavoda SRL.
Cu spatele spre uşă – alien Mhato, arcturusian get-beget, tipul clasic al reptilianului atletic, acreditat pe Terra ca detectiv de rang I al Federaţiei Galactice. Mestecă tutun nutritiv, hipervitaminizat (specialitatea casei) şi scuipă reziduurile toxice în podul labei stângi, unde le mărunţeşte, meticulos, cu ghearele de la dreapta.
Cu stânga spre uşă – alien Sholm, umanoid originar din Capella, exemplar reprezentativ pentru rasa sans-ear, mercenar din mamă-n fiu, proaspăt bodyguard la firma Ströje & Son. Nu mănâncă, nu bea, nu fumează; trage cu coada unui ochi spre uşă şi nu-şi scapă comesenii din ceilalţi doi.
ALIEN MHATO: A dracu’ plictiseală! (Scuipă.) Idioţii de la „Plasamente” au o gioarsă de computer virusat şi aia ne tot trimite pe unde a-nţărcat mutu’ iapa!
WINNETOU (scoate fum pe nara dreaptă): Pshaw! Iapă?! Fratele meu alien n-a auzit de extincţia cabalinelor?! Au dispărut în zilele clonelor din generaţia doi, după ce feţele-palide şi ochii-lungi au stârnit Războiul-Marilor-Ciuperci-Ucigaşe… (Soarbe din apa-de-foc şi plescăie de plăcere.) Dar îmi amintesc de mustangii din vremea originalului şi ţi-aş putea istorisi…
De afară se aude un pocnet sec.
NECUNOSCUTUL (de afară): Aaaaaa!
ALIEN SHOLM (sare trântind scaunul): Ha?!
Necunoscutul intră vijelios, provocând zbaterea uşilor batante, care depăşesc înălţimea unui stat de om-standard. E un banal homo-sapiens-sapiens, cu un ochi prună. Nu le dă atenţie celor trei. Intră în clădirea flytelului, a cărui faţadă, în stil neo-baroc, umple fundalul.
NECUNOSCUTUL (din flytel): Unde mă-sa e doftoru’ casii?
ALIEN SHOLM (ridicându-se): Răufăcătorul e afară!
ALIEN SHOLM (dând s-o ia spre uşă): E de datoria mea…!
WINNETOU (se saltă şi îi înşfacă pe ceilalţi doi de câte un braţ): Iuf! Fraţii mei alieni sunt greenhorni! N‑au experienţă! Să rămână la adăpost! Omul roşu îl pedepseşte pe omul rău! Howgh! (Iese pe uşile batante.)
Alienii îl urmăresc cu priviri invidioase (adică el aşa speră) şi se aşează, oftând.
De afară se aude un pocnet sec.
WINNETOU (de afară): Aaaaaa!
ALIEN SHOLM (sare trântind scaunul): Ha?!
Winnetou intră împleticindu-se. Palma dreaptă îi acoperă un ochi şi o parte din nas. Dintr-o nară i se prelinge, urmărind conturul buzei, un firicel de sânge.
ALIEN MATHO (ridicându-se): Răufăcătorul şi-a chemat moartea! (Iese înainte ca alien Sholm să încerce să-l oprească.)
Alien Sholm se aşează, oftând (adică alien Mhato aşa speră). Winnetou scutură pipa păcii şi îi îndeasă conţinutul în nara lui sângerândă.
De afară se aude un pocnet sec.
ALIEN MHATO (de afară): Aaaaaa!
ALIEN SHOLM (sare trântind scaunul): Ha?! (Porneşte spre uşă, zbierând): E de datoria mea!
În uşă dă nas în nas cu alien Mhato, care se clatină pe picioare şi are în frunte o rană urâtă. Cei doi evită impactul în ultima fracţiune de secundă.
Alien Sholm iese, petrecut de ceilalţi doi cu priviri admirative (adică el aşa speră). Alien Mhato se lasă să cadă pe scaun şi ratează un surâs când Winnetou îi face cu ochiul teafăr.
De afară se aude un pocnet sec.
ALIEN SHOLM (de afară): Haaaaaa?!
Alien Mhato şi Winnetou schimbă ocheade complice (adică asta încearcă).
Cu amândouă mâinile peste ochiul central, alien Sholm intră suduind în dialectul matern. Înaintează lovindu-se de mese. Îşi dibuie scaunul şi se aşează. Ochii valizi i se zgâiesc, cruciş, la mutrele ciudat de satisfăcute ale celorlalţi.
WINNETOU (mieros, turnând apă-de-foc în trei pahare bioasimilabile): Iuf! Şi fraţii mei alieni au călcat pe greblă?
2 comentarii
Vero draga, autobiografia ta sau scurta prezentare – mai bine zis, este… MORTALĂ! 😄 M-am amuzat teribil – ai un gust fin pentru umor și te-ai descris absolut superb. Mi-a plăcut tare mult stilul tău – natural, inteligent și savuros! Felicitări! 👏
Mulţumesc, dragă Carmen!