Amiază. Soare – de nu te poţi uita. Vânt – de mult i s-a uitat numele! Deşertul Nord-Balcanic. A Treia Oază Artificială Experimentală. Grădina de vară a flytelului Ströje. O…
Autor
Ana-Veronica Mircea
Ana-Veronica Mircea
M-am născut la mijloc — nu de codru des, ci de secol XX, mai exact cu şapte ani mai încoace de mijlocul în cauză, într-o zi când peste şapte văi, şapte munţi şi şapte ape se sărbătorea căderea Bastiliei, carevasăzică şi la mijloc de vară, dis-de-dimineaţă.
În adolescentă şi în primii ani ai tinereţii am scris poezii (pentru care n-am făcut nicio tentativă de publicare); mai scriu şi acum (cu rimă, versurile albe mi se par proză samavolnic scindată), am reînceput când m-am apucat de blogărit.
Am absolvit Institutul Politehnic (mecanică fină), pe care l-am preferat fiindcă inginerii primeau repartiţie în fabrici, iar fabricile sunt în oraşe, adică în locurile pe unde trece trenul, nu în cele de unde se aude trenul sau unde doar s-a auzit de tren. Şi fiindcă pentru admitere nu trebuia să dai examen la nicio materie bazată pe toceală.
Am scris prima povestire SF bună de publicat în 1992.
Am publicat 3 volume de proză scurtă SF (unde SF vine de la ficţiune speculativă), unul la Nemira în 2012 şi două la Pavcon, în 2018 şi respectiv 2019.
De tradus (beletristică, mai ales SF, din engleză) m-am apucat în 2005. De atunci şi până acum am tradus (pentru editurile RAO, Nemira, Curtea Veche, Millenium Books, Meteor Press, Voyager Premium Books, Leda, Casa Editorială Ponte, Trei, Litera, Paladin, Final Chapter, Univers) 94 de romane de una singură şi 5 în colaborare cu alţi traducători, plus povestiri, poezii şi articole presărate prin 21 de antologii. În 2023 am început să traduc şi din franceză.