Dacă planurile de plată în rate
trebuiau să fie cu adevărat eficiente,
viețile clienților trebuiau prelungite!
Carrin și-a dat seama că starea sa de spirit de acum își avea originea în sinuciderea lui Miller de săptămâna trecută. Dar această constatare nu l-a ajutat să scape de teama vagă, fără formă, care îi stăruia în minte. Era absurd. Sinuciderea lui Miller nu-l privea pe el.
Dar de ce s-ar fi sinucis acel bărbat gras și jovial? Miller avea toate motivele să trăiască: soție, copii, un loc de muncă bun și toate minunățiile luxoase ale epocii. De ce o făcuse?
— Bună dimineața, dragule, îi spuse soția lui Carrin, în timp ce el se așeza la masa de mic dejun.
— Bună dimineața, scumpo. Bună dimineața, Billy.
Fiul său mormăi ceva.
Pur și simplu nu puteai ști niciodată ce-i frământa pe oameni, își spuse Carrin, apoi își comandă micul dejun. Masa a fost pregătită și servită elegant de noul Robot de gătit Avignon Electric.
Starea lui de spirit persistă, spre marea lui enervare, pentru că voia să fie în cea mai bună formă în dimineața asta. Avea zi liberă, iar reprezentantul financiar de la Avignon Electric urma să vină. Era o zi importantă.
Plecă spre ușă împreună cu fiul său.
— Să ai o zi frumoasă, Billy.
Băiatul dădu din cap, își mută cărțile dintr-o mână în alta și porni spre școală fără să-i răspundă. Carrin se întrebă dacă și pe el îl frământa ceva. Speră că nu. Un singur îngrijorat în familie era destul.
— Ne vedem mai târziu, dragă.
Își sărută soția, care pleca la cumpărături.
În orice caz, își spuse el, privindu-și soția cum coboară pe alee, cel puțin ea e fericită. Se întrebă cât avea să cheltuie la magazinul Avignon Electric.
Verificându-și ceasul, văzu că mai avea o jumătate de oră până la sosirea reprezentantului financiar de la Avignon Electric. Cel mai bun mod de a scăpa de o stare proastă era să o îneci, își spuse, și se îndreptă spre duș.
*
Camera de duș era o minunăție strălucitoare din plastic, iar luxul pur al acesteia îi mai alină puțin mintea lui Carrin. Își aruncă hainele în Mașină automată de călcat și presat Kleen Avignon Electric și ajustă jetul dușului cu un nivel peste „revigorant”. Apa, cu cinci grade peste temperatura pielii, îi lovea corpul subțire și palid. Minunat! Apoi, un masaj relaxant cu Prosopul Automat Avignon Electric.
Splendid, își spuse, în timp ce prosopul se întindea și îi frământa mușchii firavi. Și trebuia să fie splendid, își reaminti. Prosopul automat Avignon Electric cu accesoriu de bărbierit îl costase trei sute treisprezece dolari, plus taxe.
Dar merita fiecare bănuț, concluzionă, în timp ce Bărbierul Avignon Electric ieși dintr-un colț și îi îndepărtă fără efort barba abia ivită. Până la urmă, ce rost avea viața, dacă nu puteai să te bucuri de luxuri?
Pielea îi furnică atunci când opri Prosopul automat Avignon Electric. Ar fi trebuit să se simtă minunat, dar nu era așa. Sinuciderea lui Miller continua să-l bântuie, ruinându-i liniștea zilei libere.
Oare mai era ceva care îl deranja? Cu siguranță, nu avea nimic de reproșat casei. Actele erau pregătite pentru omul de la finanțe.
— Am uitat ceva? întrebă cu voce tare.
— Reprezentantul financiar de la Avignon Electric va sosi în cincisprezece minute, îi șopti Ajutorul inteligent pentru baie Avignon Electric.
— Știu asta. Altceva?
Ajutorul inteligent pentru baie recită o listă nesfârșită de detalii memorate: udarea gazonului, verificarea Propulsorului, cumpărarea cotletelor de miel pentru luni și alte lucruri pe care încă nu găsise timp să le facă.
— Bine, ajunge.
Se lăsă îmbrăcat de Îmbrăcătorul automat Avignon Electric, care îi așeză cu măiestrie o selecție nouă de țesături peste trupul osos. Un strop de parfum masculin, în trend, îl desăvârși, apoi ieși în living, strecurându-se printre aparatele aliniate de-a lungul pereților.
O inspecție rapidă a panourilor de control de pe perete îl asigură că totul era în ordine. Vasele de la micul dejun fuseseră igienizate și puse la loc, casa fusese curățată, lustruită, hainele soției fuseseră aranjate, iar rachetele model ale fiului său fuseseră puse înapoi în dulap.
Încetează să-ți mai faci griji, ipohondrule, își spuse furios.
Ușa anunță:
— Domnul Pathis de la Avignon Finance este aici.
Carrin era pe punctul de a-i spune ușii să se deschidă, când observă Barmanul Robot.
Dumnezeule, cum de nu se gândise la asta?!
Barmanul Robot fusese fabricat de Castile Motors. Îl cumpărase într-un moment de slăbiciune. Avignon Finance nu avea să privească asta cu ochi buni, mai ales că vindeau propria lor marcă.
*
Împinse barmanul automat în bucătărie și îi spuse ușii să se deschidă.
— O zi minunată vă doresc, domnule, spuse domnul Pathis.
Pathis era un bărbat înalt și impunător, îmbrăcat într-un costum conservator din stofă englezească. Ochii săi aveau riduri fine la colțuri, semnul unui om care râde des. Zâmbi larg și îi strânse mâna lui Carrin, aruncând o privire prin livingul aglomerat.
— O locuință superbă, domnule. Superbă! De fapt, cred că nu încalc deloc codul companiei dacă vă spun că interiorul dumneavoastră este cel mai frumos din această zonă.
Carrin simți un val brusc de mândrie la auzul acestor cuvinte, gândindu-se la rândurile de case identice, de pe această stradă, de pe următoarea și de pe cea de după.
— Acum, totul funcționează corespunzător? întrebă domnul Pathis, așezându-și servieta pe un scaun. Totul în regulă?
— O, da! răspunse Carrin entuziast. Avignon Electric nu dă niciodată greș.
— Telefonul merge bine? Păstrează toate înregistrările timp de șaptesprezece ore?
— Absolut! răspunse Carrin. Nu avusese ocazia să-l încerce, dar era, fără îndoială, o piesă de mobilier splendidă.
— Holo proiectorul Avignon Electric funcționează? Vă plac programele?
— Recepție absolut perfectă. Se uitase la un program luna trecută și fusese uimitor de realist.
— Dar bucătăria? Robotul de gătit e în regulă? Robotul rețetar încă produce capodopere?
— Fantastic. Pur și simplu fantastic.
Domnul Pathis continuă să întrebe despre frigider, aspirator, mașină, elicopter, piscina subterană și cele sute de alte obiecte pe care Carrin le cumpărase de la Avignon Electric.
— Totul e grozav, spuse Carrin, puțin necinstit, având în vedere că nici măcar nu despachetase toate produsele. Pur și simplu minunat.
— Mă bucur nespus, spuse domnul Pathis, lăsându-se pe spate cu un oftat de ușurare. Nu aveți idee cât de mult ne străduim să ne mulțumim clienții. Dacă un produs nu e în regulă, îl returnați fără întrebări. Noi credem în satisfacerea clientului.
— Apreciez foarte mult acest lucru, domnule Pathis.
*
Carrin spera ca omul de la Avignon Electric să nu ceară să vadă bucătăria. Își imagina Barmanul Robot Castile Motors acolo, ca un porc cu țepi la un concurs de câini.
— Sunt mândru să spun că majoritatea locuitorilor din acest cartier cumpără de la noi, spunea domnul Pathis. Suntem o firmă solidă.
— Domnul Miller a fost clientul dumneavoastră? întrebă Carrin.
— Tipul care s-a sinucis? Pathis își încreți pentru o clipă fruntea. Da, de fapt, a fost. M-a uluit, domnule, absolut uluit! Adică, doar luna trecută omul a cumpărat de la mine un Propulsor nou-nouț, capabil să atingă trei sute cincizeci de mile pe oră pe linie dreaptă. Era fericit ca un copil cu el, și apoi să facă o asemenea prostie! Desigur, Propulsorul i-a mai mărit puțin datoria.
— Bineînțeles.
— Dar ce conta? Avea fiecare lux posibil. Și totuși, s-a spânzurat.
— S-a spânzurat?
— Da, spuse Pathis, încruntându-se din nou. Toate facilitățile moderne în casă, și el s-a spânzurat cu o bucată de frânghie. Probabil era dezechilibrat de mult timp.
Încruntarea îi dispăru repede de pe chip, fiind înlocuită de obișnuitul zâmbet larg.
— Dar să lăsăm asta! Hai să vorbim despre dumneavoastră.
Zâmbetul i se lărgi și mai mult în timp ce Pathis își deschise servieta.
— Acum, contul dumneavoastră. Ne datorați două sute trei mii de dolari și douăzeci și nouă de cenți, conform ultimei achiziții. Corect?
— Corect, confirmă Carrin, amintindu-și suma din propriile acte. Iată rata mea lunară.
Îi întinse lui Pathis un plic, pe care acesta îl verifică rapid și îl băgă în buzunar.
— Excelent. Acum, știți bine, domnule Carrin, că nu veți trăi suficient cât să ne plătiți întreaga sumă de două sute de mii, nu-i așa?
— Nu, nu cred că voi reuși, spuse Carrin sobru.
Avea doar treizeci și nouă de ani, cu o sută de ani de viață în față, mulțumită minunilor științei medicale. Dar cu un salariu de trei mii pe an, tot nu ar fi putut plăti totul și, în același timp, să-și întrețină familia.
— Desigur, nu vrem să vă privăm de necesități, care sunt oricum protejate pe deplin de legile pe care noi am ajutat să le formulăm și să le adoptăm. Ca să nu mai vorbim de produsele extraordinare care vor apărea anul viitor! Lucruri pe care nu ați vrea să le ratați, domnule!
Carrin dădu din cap. Desigur că voia produse noi.
— Ei bine, atunci să facem aranjamentul obișnuit. Dacă veți semna drepturile asupra câștigurilor fiului dumneavoastră pentru primii treizeci de ani ai vieții sale adulte, putem aranja fără probleme un nou credit pentru dumneavoastră.
*
Domnul Pathis scoase repede actele din servietă și le întinse în fața lui Carrin.
— Dacă doriți să semnați chiar aici, domnule.
— Ei bine, spuse Carrin, nu sunt sigur. Aș vrea să-i ofer băiatului un start în viață, nu să-l împovărez cu—
— Dar, dragul meu domn, interveni Pathis, asta este și pentru fiul dumneavoastră. Locuiește aici, nu? Are dreptul să se bucure de lux, de minunile științei.
— Sigur, spuse Carrin. Doar că…
— Domnule, astăzi omul de rând trăiește ca un rege! Acum o sută de ani, cel mai bogat om din lume nu putea cumpăra ceea ce orice cetățean obișnuit posedă în prezent. Nu trebuie să o priviți ca pe o datorie. E o investiție!
— Asta e adevărat, spuse Carrin nesigur.
Se gândi la fiul său, la modelele de rachete, la hărțile stelare, la planșele lui. Oare era corect? se întrebă.
— Ce s-a întâmplat? întrebă Pathis, jovial.
— Ei bine, mă întrebam doar, spuse Carrin. Să cedez veniturile fiului meu… Nu credeți că mă afund prea tare?
— Prea tare? Domnul meu! Pathis izbucni în râs. Îl cunoașteți pe Mellon, de la capătul străzii? Ei bine, să nu spuneți că v-am zis eu, dar și-a ipotecat deja veniturile nepoților pentru întreaga lor speranță de viață! Și nici măcar nu are jumătate din bunurile pe care și-a propus să le dețină! O să găsim o soluție și pentru el. Serviciul pentru client este misiunea noastră, și o cunoaștem bine!
Carrin ezită vizibil.
— Și, după ce plecați, domnule, toate acestea vor fi ale fiului dumneavoastră.
Asta era adevărat, își spuse Carrin. Fiul său va avea toate minunățiile care umpleau casa. Și, la urma urmei, erau doar treizeci de ani dintr-o speranță de viață de o sută cincizeci.
Semnă cu un gest hotărât.
— Excelent! spuse Pathis. Apropo, aveți un Operator-șef Avignon Electric în casă?
Nu avea. Pathis îi explică faptul că Operatorul-șef Avignon Electric era noul produs al anului, o realizare extraordinară a ingineriei moderne. Fusese proiectat să preia complet toate funcțiile de curățenie și gătit, fără ca proprietarul să miște un deget.
— În loc să vă plimbați toată ziua apăsând pe o jumătate de duzină de butoane, cu un Operator-șef Avignon Electric trebuie să apăsați doar unul singur! O inovație remarcabilă!
Cum costa doar cinci sute treizeci și cinci de dolari, Carrin semnă pentru unul, adăugându-l la datoria fiului său.
Ce-i corect, e corect, își spuse, conducându-l pe Pathis spre ușă. Casa asta va fi, într-o zi, a lui Billy. A lui și a soției lui. Cu siguranță vor dori ca totul să fie la zi.
Doar un singur buton, se gândi. Asta chiar o să economisească timp!
*
După ce Pathis plecă, Carrin se lăsă pe spate într-un fotoliu reglabil și pornit solido-ul. Răsuci Comutatorul rapid și descoperi că nu era nimic interesant de urmărit. Înclină fotoliul pe spate și ațipi.
Dar gândul acela care îi dădea târcoale nu-l lăsa în pace.
— Bună, dragule!
Se trezi și își dădu seama că soția lui se întorsese acasă. Îi dădu un sărut pe ureche.
— Uite.
Cumpărase un Neglijeu seducător Avignon Electric. Carrin fu plăcut surprins că asta era tot ce cumpărase. De obicei, Leela se întorcea din oraș încărcată de cumpărături.
— E minunat, spuse el.
Ea se aplecă pentru un sărut, apoi chicoti, un obicei pe care, știa el, îl preluase de la cea mai recentă vedetă solido. Își dorea să nu fi făcut asta.
— Mă duc să dăsenez cina, spuse ea și plecă spre bucătărie.
Carrin zâmbi, gândindu-se că în curând va putea dăsena mesele fără să mai fie nevoie să se ridice din living. Se lăsă din nou pe spate în fotoliu, când fiul său intră în cameră.
— Cum îți merge, fiule? întrebă el vesel.
— Bine, răspunse Billy fără tragere de inimă.
— Ce s-a întâmplat, băiete?
Billy își fixă privirea în podea, fără să răspundă.
— Hai, spune-i tatei ce te frământă.
Billy se așeză pe o cutie de ambalaj și își propti bărbia în mâini. Îl privi gânditor pe tatăl său.
— Tată, aș putea deveni Maestru Reparator dacă aș vrea?
Carrin zâmbi la întrebare. Billy oscila între dorința de a fi Maestru Reparator și pilot de rachetă. Maeștrii Reparatori erau o elită. Rolul lor era să repare mașinile automate de reparații. Aceste mașini puteau repara aproape orice, dar nu puteai avea o mașină care să repare o mașină care repara o altă mașină. Aici interveneau Maeștrii Reparatori.
Dar era un domeniu extrem de competitiv, iar doar câțiva dintre cei mai străluciți reușeau să obțină diploma. Și, deși băiatul era isteț, nu părea să aibă înclinație pentru inginerie.
— E posibil, fiule. Orice e posibil.
— Dar pentru mine e posibil?
— Nu știu, răspunse Carrin cât de sincer putu.
— Ei bine, oricum nu vreau să fiu Maestru Reparator, spuse băiatul, înțelegând că răspunsul era „nu”. Vreau să fiu pilot spațial.
— Pilot spațial, Billy? interveni Leela, intrând în cameră. Dar nu mai există așa ceva.
— Ba da! protestă Billy. La școală ni s-a spus că guvernul vrea să trimită oameni pe Marte.
— Asta tot spun de o sută de ani, replică Carrin. Și încă nu au făcut-o.
— De data asta o vor face.
— Și de ce ai vrea să mergi pe Marte? întrebă Leela, făcându-i cu ochiul lui Carrin. Nu sunt fete frumoase pe Marte.
— Nu mă interesează fetele. Vreau doar să merg pe Marte.
— Nu ți-ar plăcea acolo, dragule, spuse Leela. E un loc urât și bătrân, fără aer.
— Are ceva aer! Și vreau să merg acolo, insistă băiatul, posac. Nu-mi place aici.
— Cum adică? întrebă Carrin, ridicându-se brusc. Îți lipsește ceva? Ai nevoie de ceva?
— Nu, domnule. Am tot ce-mi trebuie.
Ori de câte ori fiul său i se adresa cu „domnule”, Carrin știa că ceva nu era în regulă.
— Uite, fiule, când eram de vârsta ta, și eu voiam să merg pe Marte. Voiam să fac lucruri romantice. Chiar voiam să fiu Maestru Reparator.
— Atunci de ce n-ai făcut-o?
— Ei bine, am crescut. Am realizat că sunt lucruri mai importante. Mai întâi a trebuit să plătesc datoria pe care mi-a lăsat-o tatăl meu, și apoi am cunoscut-o pe mama ta…
Leela chicoti.
— … și am vrut o casă a mea. O să fie la fel și pentru tine. O să-ți plătești datoria și o să te căsătorești, ca noi toți ceilalți.
*
Billy rămase tăcut o vreme, apoi își dădu părul înapoi, negru și drept, la fel ca al tatălui său, și își umezi buzele.
— Cum de am datorii, domnule?
Carrin îi explică răbdător. Despre lucrurile de care o familie avea nevoie pentru un trai civilizat și despre costurile acestora. Cum trebuiau plătite. Cum era obișnuit ca un fiu să preia o parte din datoria părinților săi, odată ce ajungea la vârsta maturității.
Tăcerea băiatului îl irită. Parcă îl mustra. După toți acești ani în care muncise ca un sclav pentru a-i oferi puiului de nerecunoscător fiecare lux posibil!
— Fiule, spuse el aspru, ați studiat istoria la școală? Bun. Atunci știi cum era înainte. Războaie. Ți-ar plăcea să fii aruncat în aer într-un război?
Băiatul nu răspunse.
— Sau cum ar fi să-ți rupi spinarea muncind opt ore pe zi, făcând o treabă pe care ar trebui să o facă o mașină? Sau să fii mereu flămând? Sau să îngheți de frig, cu ploaia bătând peste tine și fără un loc unde să dormi?
Se opri așteptând un răspuns, dar cum acesta nu veni, continuă.
— Trăiești în cea mai norocoasă epocă pe care a cunoscut-o omenirea vreodată. Ești înconjurat de fiecare minune a artei și științei. Cea mai bună muzică, cele mai mari cărți și opere de artă, toate la îndemâna ta. Tot ce trebuie să faci este să apeși pe un buton.
Schimbă tonul într-unul mai blând.
— Ei, la ce te gândești?
— Mă întrebam doar cum aș putea să ajung pe Marte, spuse băiatul. Cu datoria, adică. Nu cred că aș putea scăpa de ea.
— Bineînțeles că nu.
— Doar dacă m-aș strecura clandestin pe o rachetă.
— Dar n-ai face asta.
— Nu, desigur că nu, spuse băiatul, dar tonul său nu avea convingere.
— O să rămâi aici și o să te căsătorești cu o fată foarte drăguță, îi spuse Leela.
— Sigur că da, spuse Billy. Sigur.
Apoi, brusc, zâmbi.
— Nu am vorbit serios despre chestia cu Marte. Chiar n-am vorbit.
— Mă bucur să aud asta, răspunse Leela.
— Pur și simplu uită că am menționat-o, spuse Billy, cu un zâmbet rigid. Se ridică și fugi sus, pe scări.
— Probabil s-a dus să se joace cu rachetele lui, spuse Leela. E un mic drăcușor.
*
Familia Carrin luă cina în liniște, apoi veni timpul ca domnul Carrin să plece la muncă. Luna aceasta era în tura de noapte. Își sărută soția de rămas-bun, se urcă în Propulsor și demară în trombă spre fabrică. Porțile automate îl recunoscură și se deschiseră. Parcă și intră.
Strunguri automate, prese automate, totul era automat. Fabrica era imensă și luminată, iar mașinile zumzăiau încet, ocupate cu munca lor, pe care o făceau fără greșeală.
Carrin se îndreptă spre capătul liniei de asamblare a mașinilor de spălat automate, pentru a-i lua locul omului de acolo.
— Totul în regulă? întrebă.
— Sigur, răspunse omul. N-am avut nici măcar una defectă anul ăsta. Modelele noi au voci integrate. Nu mai luminează ca cele vechi.
Carrin se așeză pe locul lăsat liber și așteptă să vină prima mașină de spălat. Munca lui era de o simplitate absolută. Doar stătea acolo, iar mașinile treceau pe lângă el. Apăsa un buton pe ele și verifica dacă erau în regulă. Întotdeauna erau. După ce treceau de el, mașinile mergeau direct spre secția de ambalare.
Prima alunecă pe lungul rând de role. Carrin apăsă butonul de pornire de pe lateral.
— Pregătită pentru spălare, anunță mașina de spălat.
Carrin apăsă butonul de eliberare și o lăsă să treacă.
Fiul lui… Se gândi la el. Oare va crește și își va accepta responsabilitățile? Se va maturiza și își va găsi locul în societate? Carrin se îndoia. Băiatul era un rebel înnăscut. Dacă cineva avea să ajungă vreodată pe Marte, acela era fiul său.
Dar gândul nu-l tulbură prea tare.
— Pregătită pentru spălare. O altă mașină trecu pe lângă el.
Carrin își aminti ceva despre Miller. Omul jovial vorbise întotdeauna despre planete, făcuse mereu glume despre cum ar pleca într-o zi să trăiască în sălbăticie. Dar nu o făcuse. Se sinucisese.
— Pregătită pentru spălare.
Carrin avea opt ore în față și își desfăcu cureaua, pregătindu-se pentru ele. Opt ore de apăsat pe butoane și ascultat o mașină anunțându-și disponibilitatea.
— Pregătită pentru spălare.
Apăsă butonul de eliberare.
— Pregătită pentru spălare.
Mintea lui Carrin începu să rătăcească, ceea ce oricum nu afecta munca lui, care nu necesita prea multă atenție.
Și-ar fi dorit să fi făcut ce visase când era copil.
Ar fi fost minunat să fie pilot de rachetă, să apese un buton și să plece pe Marte.
ROBERT SHECKLEY
Povestire preluată de pe site-ul Project Gutenberg.
Titlul original: Cost of Living
Autor: Robert Sheckley
Traducător: Victor Popa
Notă
Acest text electronic a fost transcris din revista Galaxy Science Fiction, decembrie 1952. Cercetările nu au relevat nicio dovadă că drepturile de autor asupra acestei publicații au fost reînnoite în Statele Unite. Greșelile minore de ortografie și tipografie au fost corectate fără mențiune.
This eBook is for the use of anyone anywhere in the United States and most other parts of the world at no cost and with almost no restrictions whatsoever. You may copy it, give it away or re-use it under the terms of the Project Gutenberg License included with this eBook or online at www.gutenberg.org. If you are not located in the United States, you will have to check the laws of the country where you are located before using this eBook.
Acest eBook este pus la dispoziția oricui, oriunde în Statele Unite și în majoritatea celorlalte părți ale lumii, gratuit și cu aproape nicio restricție. Îl puteți copia, distribui sau reutiliza conform termenilor Licenței Project Gutenberg, inclusă în acest eBook sau disponibilă online la www.gutenberg.org. Dacă nu vă aflați în Statele Unite, trebuie să verificați legislația din țara în care vă aflați înainte de a utiliza acest eBook.
