Cum arată extratereștrii(timp de citire: 9 minute)

De-a lungul timpului, omenirea a fost fascinată sau terifiată de extratereștri. S-au făcut filme cu și despre ei, s-au scris cărți și au fost create tot felul de alte obiecte de artă în care aceștia apar, în fiecare dintre ele autorul dând frâu liber imaginației în crearea lor.

Acum vreo trei ani am citit un articol despre o lucrare a unui student la doctorat, Alberto Caballero, care încearcă să ofere o estimare a apetitului civilizațiilor extraterestre ostile de a ataca o planetă. Studiul s-a bazat pe o extrapolare a probabilității ca noi, civilizația umană, să atacăm sau să invadăm o exoplanetă (sursa: https://www.space.com/malicious-alien-civilizations-odds). Autorul a numărat țările care au lansat un atac asupra altei națiuni între 1915 și 2022 – 51 din 195 – apoi a dat fiecăreia din cele 51 o pondere în funcție de numărul de acte de agresiune comise (SUA a ocupat locul întâi, cu 14 invazii, respectiv 38%). De aici, Caballero a calculat probabilitatea fiecărei țări de a lansa o invazie și, în funcție de numărul total de națiuni de pe Pământ, a obținut probabilitatea umană actuală de invazie a unei civilizații extraterestre.

Pe baza modelului său, procentul ca noi să invadăm o altă planetă este de 0,028%. Ținând cont de faptul că încă nu stăpânim călătoria interstelară, acest scor este poate chiar prea mare. Dacă se menține nivelul de avans tehnologic al omenirii, Caballero a calculat momentul în care omenirea ar fi capabilă de zbor către alte stele, folosind scara Kardashev, 295 de ani, moment în care vom fi o civilizație de tip 1 (292 ani rămași).

Pentru a afla numărul estimativ al civilizațiilor extraterestre din galaxia noastră, Caballero a utilizat un studiu făcut de SETI (Search for Extraterrestrial Intelligence) bazat pe ecuația lui Drake (https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-3-642-27437-4_1). Conform acelui material există 15785 de civilizații în Calea Lactee.

Concluzia finală la care doream să ajung pe baza articolului lui Caballero este că în Calea Lactee există patru civilizații de care trebuie să ne ferim, deoarece ar dori să ne cucerească. Asemenea extratereștri sunt, de obicei, reprezentați în așa fel încât să fie terifianți, cu guri pline de dinți, priviri ucigătoare, forță și abilități dincolo de înțelegerea și capacitatea umană.

În schimb, rasele de extratereștri care doar doresc să ne cunoască, eventual să coopereze cu noi, sunt reprezentate mai apropiat de ceea ce este omul. Acestea sunt, de cele mai multe ori, ființe bipede, cu față, ochi, nas, gură urechi și mâini, având mici diferențe față de noi.

Conform DEX, extraterestrul este o ființă care se află în afara globului terestru. Mi se pare incompletă definiția, deoarece oamenii care ajung în spațiu rămân tot oameni. Eu consider că termenul ar trebui folosit pentru ființele care-și au originea în afara planetei noastre. Ar însemna asta că un om născut în spațiu este extraterestru? Răspunsul meu este nu, deoarece omul își are originea pe Pământ, iar dacă ulterior migrează pe alte planete va rămâne tot om, dar asta este o dezbatere mai mult filozofică, decât științifică.

Fiecare ființă se dezvoltă în așa fel încât să-și asigure supraviețuirea. Pentru aceasta își antrenează simțuri și își „crește” trăsături care să-i asigure adaptabilitatea la mediu. Acest mod de a privi lucrurile este valabil pe Pământ și, cel mai probabil, ar fi valabil pe orice altă planetă. Sunt patru fundamente ale instinctului de supraviețuire:

• Detectarea pericolelor – orice ființă trebuie să fie capabilă să identifice amenințările (prădători, condiții de mediu periculoase);
• Obținerea hranei – simțuri optimizate pentru a găsi, captura sau cultiva resursele necesare supraviețuirii;
• Odihna și regenerarea – orice organism are nevoie de un mecanism de refacere, fie că este somn, hibernare sau altă formă de repaus;
• Adaptabilitatea – evoluția permite formelor de viață să-și optimizeze trăsăturile pentru a supraviețui într-un mediu specific.

Dacă e să ne uităm la noi, ca specie, vedem că am evoluat prin dezvoltarea anumitor simțuri, dintre care văzul și auzul au avut un rol foarte important, dar și gustul, mirosul sau simțul tactil au fost utile în multe situații. Pornind de aici, vedem necesitatea să avem capacitatea de a vedea lucrurile, adică ochi, și de a auzi zgomotele, adică urechi. Pentru miros folosim nasul, papilele gustative pentru gust și pielea pentru a atinge lucrurile. Orice ființă care se dezvoltă similar cu felul în care am evoluat noi, va avea elemente similare, chiar dacă acestea vor fi diferite. Toate mamiferele au ochi, dar există diferențe între ele. La fel și cu urechile și nasul.

Un alt aspect important de luat în calcul este elementul chimic de bază al speciei. Noi avem carbonul la bază și trăim într-un mediu bogat în azot și oxigen. Dacă e să ne gândim la ființe care au la bază un alt element chimic, ar trebui să analizăm proprietățile sale și să deducem cum acesta i-ar influența biologia și adaptarea la mediu. Cu ajutorul chatgpt am explorat cinci variante de extratereștri, pornind de la elementul care stă la bază.

Ființele bazate pe siliciu (alternativa cea mai viabilă) ar trebui să trăiască într-o atmosferă bogată în dioxid de siliciu, la temperaturi ridicate. Un loc potrivit l-ar putea reprezenta planetele vulcanice. Aceștia ar avea o structură solidă, asemănătoare cristalelor sau mineralelor, și pielea dură, ca un exoschelet de cuarț sau rocă. S-ar hidrata cu lichide cu bază diferită, cum ar fi metanul lichid, și ar avea un metabolism foarte lent, datorită proceselor chimice ale siliciului, comparativ cu carbonul. O asemenea creatură ar putea să reziste la radiații puternice. Ar putea avea o formă rigidă, posibil segmentată, cu o suprafață care reflectă lumina, ca un cristal translucid sau metalic. Poate chiar să aibă un metabolism bazat pe reacții cu dioxid de siliciu în loc de oxigen.

Extraterestru care are la bază siliciu (generat cu chatgpt)

Extratereștrii care au la bază amoniacul în loc de apă vor proveni de pe planete reci, unde apa îngheață, dar amoniacul rămâne lichid. Acestea vor avea membrane celulare adaptate la amoniac. Sistemul metabolic diferit ar putea fi bazat pe reacții de azot, în loc de oxigen. Pielea lor trebuie să fie rezistentă la frig extrem, poate cu un strat de izolator biochimic. Aceste ființe ar putea avea o culoare albăstruie sau purpuri, datorită chimiei amoniacului, iar corpul ar putea fi flexibil, adaptat la temperaturi scăzute.

Extraterestru care are la bază amoniacul (generat cu chatgpt)

Ființele care au la bază sulful ar putea proveni de pe planete cu oceane de acid sulfuric. Acestea ar avea un organism rezistent la aciditate ridicată, pentru a respira ar putea folosi hidrogen sulfurat în loc de oxigen și ar trebui să aibă ochii protejați de lumină puternică. Acești extratereștri probabil că au pielea galbenă sau portocalie, cu o textură adaptată la temperaturi ridicate și medii toxice. 

Extraterestru care are la bază sulf (generat cu chatgpt)

Extratereștrii care ar avea ca bază un metal, de exemplu fier sau titan ar proveni de pe o planetă cu atmosferă subțire, unde magnetismul și câmpurile electrice joacă un rol esențial. Asemenea ființe ar avea o structură biologică parțial metalică, ca o combinație între țesuturi organice și conductori de energie, s-ar putea „hrăni” cu electricitate sau cu reacții chimice care implică oxizi de metal și e posibil să aibă un metabolism bazat pe transfer de electroni, nu pe reacții chimice tradiționale. Extratereștrii pe bază de metal ar putea avea o piele reflectorizantă sau chiar un schelet extern metalizat, poate cu capacitatea de a-și modifica forma prin procese electrochimice.

Extraterestru care are la bază metal (generat cu chatgpt)

În ultimul rând aș vrea să menționez extratereștrii care au la bază plasma. Aceștia ar proveni dintr-un mediu extrem de energetic, cum ar fi atmosfera superioară a unei planete gazoase gigantice unde există câmpuri electrice puternice, în apropierea stelelor sau în interiorul nebuloaselor bogate în plasmă și radiații intense sau pe planete fierbinți, unde temperaturile extreme mențin gazele ionizate în stare de plasmă. Asemenea ființe nu ar avea corp fizic solid, fiind o aglomerare de plasmă, menținută într-o anumită formă prin câmpuri electromagnetice proprii, deci ar avea o structură instabilă, dar controlată. În loc de organe solide, ar avea zone cu densitate variabilă de plasmă, unde energia este acumulată și folosită – organe energetice. În loc să emită sunete, aceste ființe ar putea transmite unde electromagnetice direct altora, comunicând prin pulsuri de lumină sau modificări ale câmpurilor magnetice. Hrana unei asemenea creaturi ar fi absorbția de energie: fulgere planetare sau descărcări electrice, radiațiile stelelor sau interacțiuni magnetice. Metabolismul lor ar fi bazat pe conversia energiei electromagnetice, nu pe reacții chimice. În loc să producă dioxid de carbon sau alte produse metabolice, ar putea emite pulsuri de radiație sau particule ionizate. Dacă își menține fluxul de energie constant, o astfel de ființă ar putea fi aproape nemuritoare. În plus, ar putea traversa anumite materiale solide, iar tehnologia utilizată nu s-ar baza pe fizica mecanică obișnuită, ci pe manipularea directă a radiațiilor, energiei și materiei la nivel subatomic. Ar avea o formă dinamică și luminoasă, fără ochi sau gură, ar avea culoare variabilă și ar putea genera extensii temporare de plasmă sub formă de membre sau tentacule de lumină.

Extraterestru care are la bază plasmă (generat cu chatgpt)

Ca și concluzie, în funcție de elementul de bază și mediul în care trăiesc, ființele extraterestre ar arăta foarte diferit de oameni, chiar dacă există elemente comune. Ființele bazate pe siliciu ar putea semăna cu creaturi cristaline, cele din medii reci ar avea corpuri moi și flexibile, iar cele metalice ar putea fi aproape biomecanice. Dintre toate cele de mai sus, pentru mine cele mai fascinante și greu de înțeles ar fi cele bazate pe plasmă.

Probabil putem găsi exemple asemănătoare cu cele de mai sus chiar și pe Pământ. Biologia extremofilă studiază organismele care pot supraviețui în condiții extreme: temperatură foarte ridicată sau foarte scăzută, fără hrană și apă, prea dulci, prea sărate sau prea acide, în radiații ridicate și altele. Prin studiul acestor bacterii putem să ajungem să simulăm felul în care extratereștrii ar putea evolua.

Voi cum vă imaginați extratereștrii?