Star Wars cel rasist și impostura academică în Vest(timp de citire: 11 minute)

Imaginează-ți că te trezești într-o dimineață senină de primăvară, prin o mie nouă sute șaizeci și ceva. Afară e frumos, mai ales că stai în „Primăverii”. Ești absolvent de Ștefan Gheorghiu și de ceva vreme scrii la Scânteia și prin alte reviste de partid, pe unde-și fac veacul greii propagandei proletcultiste: Răutu, Chișinevschi, D.R. Popescu… în curând și Vadim. Nu duci lipsă de nimic, nimic esențial, desigur, și singurul gând cu care te trezești, care începe să-ți maseze creierul pe măsură ce-ți întinzi mădularele și caști alene – că nu trebuie să fii în fabrică de la ora 6 – este: „În cine lovim astăzi?”.

Bine, nu-i un gând cu care să-ți bați tu capul: țintele vin pe linie de partid. Dușmanul nu doarme niciodată, iar tu trebuie să fii mereu vigilent. Acum, dacă ești zelos din fire și descoperi pe cont propriu vreun dușman al poporului… dar nu știi pe cine are în spate, mai bine stai în banca ta și lovești în cine se lovește, și basta. Iar seara, după ce ai combătut aprig, după ce ai etichetat, denigrat, stigmatizat, înfierat (cu mânie proletară), te bați pe umăr cu uimitoare dexteritate și-ți spui: „Băi, ce intelectual rafinat sunt, cum le-o zic la toți dușmanii ăștia ai poporului, la elementele astea declasate, ce minte sclipitoare, ce intelect orbitor, ce vervă… sunt bun.”

Bine, tu știi că ai fost repetentul clasei, dar ești premiantul clasei muncitoare. Nu te-a dus capul prea mult, toți au făcut mișto de tine, ai strâns straturi abisale de frustrări, de aia te-ai și înscris în partid, că ăia dădeau vina pe toată lumea pentru prostia și nereușitele tale, numai pe tine nu. Da’ uite, s-a întors roata, și acum ăia care râdeau abia se descurcă, unii-s la canal, alții înfundă pușcăriile. Iar ție, ți-a pus Dumnezeul-care-a-murit mâna în cap. Eheeei, ce viață!

Acum imaginează-ți că ești profesor la Universitatea din Michigan, expert în „justiție rasială”… sau în „teoria echității și incluziunii”… sau în „diversitate instituțională”… și te trezești într-o zi senină de primăvară. Afară e frumos, nu duci lipsă de nimic, și singurul gând pe care-l ai când mijești ochii este: „În cine lovim astăzi?”

Nu-i chiar așa ușor precum ar crede unii – ești în anul de grație 2021, deci cam tot ce-a fost de atacat, etichetat, denigrat, stigmatizat, înfierat (cu mânie justițiar-identitară) a cam fost… Filme clasice, corporații, personalități istorice, instituții, toate valorile occidentale, tot trecutul colonialist, clasicii literaturii, Shakespeare, Twain… nu-i de loc ușor, ești deja o voce între alte zeci de mii de voci care urlă, zbiară, scriu cu CAPS-LOCK, fac tot posibilul să fie mai sonori și mai vizibili decât zecile de mii de justițiari care urlă și ei din toți rărunchii, asemenea copiilor care cerșesc atenție într-o creșă de mărimea Pentagonului. Grea misiune, tovarășe, ce-i de făcut? Ah, dar tu ai un atu. Ești profesor universitar!

Îl suni pe colegul tău de la „teoria echității și incluziunii” și pe colega ta de la „diversitate instituțională”, vă întâlniți la o cafea și faceți „brainstorming”. După ce treceți de câteva ori prin lista de usual suspects, cineva zice „Star Wars”… bine, dar de Star Wars s-au mai luat unii și alții, să nu uităm că în filmul original nu apare niciun actor de culoare… nu e suficient de proaspăt. Stați! Stați! zice colega de la biologie incluzivă pentru categorii vulnerabile (nu inventez aceste nomenclaturi): JEDI. Jedi? Ridică cei din jur o sprânceană. JEDI rostește ea triumfător, așteptând să vă prindeți, dar cum nu v-a dus niciodată capul în liceu și ați acumulat frustrări la adâncimi insondabile care vă parazitează funcțiile cognitive, nu se aprinde beculețul. Și oricum, parcă jedii erau totuși de treabă… „JEDI!” urlă colega, „este acronimul pentru comitetele universitare axate pe justiție socială, ați uitat? Justice, Equity, Diversity, Inclusion.” Are dreptate.

Un zâmbet cât un „Ahaaaa” încolțește pe buzele tuturor. Știți cu toții că acronimul n-a fost ales întâmplător de colegii voștri mai puțin woke, care gândeau că nobilul călugăr-cavaler, mânuitor al Forței, e o mascotă potrivită pentru lupta împotriva nedreptății. WRONG! Dacă ne punem puțin mintea la contribuție, vom descoperi că aparent nobilul Jedi e simbolul unui context socio-politic aflat „far-far-away” de valorile justiției, diversității, echității și incluziunii. Păi nu-i așa, tovarăși? Așa e. Ei, și cum nu se activează motoarele cafeinizate ale stigmatizării, cum nu se taie o pădure tropicală să dea consistență lemnului din limbile ce salivează rășinos peste foaia cu idei! Ce contează că nu te pricepi la SF? Oricum, nu despre SF e vorba, ci despre putere! Despre discriminare! Despre victime și agresori!

Și iată ce pot să producă cinci minți luminate, într-o dimineață de primăvară, la o cafea, cinci creiere intrate în fervoare ideologică, legânându-se într-o beție procustiană, spumegând la gură. (De-aici înainte urmează o traducere exactă, cu mici lacune, a textului publicat în revista intitulată Scientific American de cei cinci aparatcici care s-au înscăunat profesori pe la diverse universități americane și împart din lumina justiției noilor generații de studenți care au abandonat ariile de studii tradiționale, alea infestate de blestemata cultură și știință occidentală clasică, alea de trebuie să înveți mult și să te ducă puțin capul ca să absolvi, pentru a se concentra pe calea cea dreaptă, care e mereu stângă, frizând extremele, unde ajunge să știi să turui câteva poncife și să mânuiești câteva invective ca să-ți dai aere de intelectual anti-sistem pe toate rețelele de socializare. Deci, să dăm citire articolului intitulat științific, publicat într-o revistă intitulată academică, de către indivizi intitulați profesori universitari, plătiți cu peste o sută de mii de dolari pe an, într-un sistem care, după spusele lor, e corupt din pdv. moral, rasist și inechitabil până în măduva oaselor).

Doamnelor și domnilor, Star Wars văzut prin lentila celor mai luminate creiere ale stângii neomarxiste academice americane, subliniind că nimic din ce veți citi mai jos nu este o satiră, nu are dram de autoironie, e imun la penibil, iar dacă a fost gândit ca o glumă, dacă autorii pur și simplu s-au gândit, în opoziție cu scenariul imaginat de mine, să joace o farsă monumentală, contextul în care a fost publicat articolul înlătură orice posibilă interpretare în acest sens. Problema academică ridicată? Poate cavalerul Jedi să fie un simbol al luptei pentru dreptate socială sau nu. Răspunsul mai jos:

„Cavalerii Jedi nu sunt potriviți pentru a fi mascotele luptei pentru dreptate socială. Cu toate că în aparență sunt eroii din universul Star Wars, cavalerii Jedi nu reprezintă dreptatea socială. În fapt, sunt un ordin de călugări-polițiști intergalactici, predispuși la mesianism alb și la abordări toxic-masculine în rezolvarea conflictelor (dueluri violente cu săbii laser falice, manipularea persoanelor vulnerabile prin „trucuri mintale Jedi” etc.). Totodată, cavalerii Jedi fac parte dintr-un cult exclusivist, unde, pentru a deveni membru, trebuie să posezi aptitudini fizice și psihice excepționale (așa-numita Force-sensitivity). Mai rău, talentul de-a utiliza Forța în Star Wars nu are o explicație pur spirituală, ci și una able-istă și eugenică: aceste puteri supranaturale sunt de natură biologică și se transmit ereditar. Astfel, Forța devine o însușire dinastică a unor familii nobiliare (de pildă dinastia Skywalker), iar diferențele de Forță sunt determinate fizic. Drept urmare, „eroicii” cavaleri Jedi reprezintă o sumedenie de valori și presupoziții reacționare periculoase. Faptul că munca justițiară este uneori confundată cu cosplay-ul e deja un aspect neplăcut. Dar a ne prezenta inițiativele în veșmântul simbolic al cavalerilor Jedi e și mai rău. (…)

Moștenirea culturală a francizei Star Wars e problematică. Franciza a fost acuzată în repetate rânduri că a promovat injustiții precum sexismul, rasismul sau ableismul. Să luăm de pildă exemplul așa-zisului costum de sclavă al Leiei, prin care protagonista feminină este dezbrăcată și legată în lanțuri ca parte dintr-un fir narativ secundar orientalist. Se poate argumenta că Star Wars asociază alteritatea cu non-albismul, folosind adesea stereotipuri rasiale pentru a zugrăvi specii non-umane. Mai mult, aceste filme apelează de multe ori la leitmotive able-iste, cel mai clar în construcția personajului Darth Vader, unde dizabilitatea fizică a antagonistului este asociată cu dezumanizare robotică și imoralitate, înfățișând respirația artificială asistată tehnologic drept un indicator sinistru al primejdiei și pieirii. Mai rău, trupurile și vocile din Star Wars aparțin, cu câteva excepții, bărbaților albi. Și cu toate că filmele recente au urmărit să crească diversitatea de gen și de rasă, rămâne să ne întrebăm cât de semnificative sunt aceste schimbări în încercarea francizei de a se distanța de trecutul său problematic. (…) Pe deasupra, amprenta culturală a francizei poate fi regăsită și în istoria investițiilor și expansiunii forțelor militare americane, de la inițiativa de apărare strategică „Star Wars” din perioada Reagan până la Joint Enterprise Defense Infrastructure (un alt program „JEDI”). Adunate, controversele din jurul Star Wars fac ca „Jedi” să reprezinte, în cel mai bun caz, o alegere nepotrivită pentru desemnarea muncii justițiare, fiind o lamă cu două tăișuri (sau o sabie laser cu două tăișuri). În cel mai rău caz, termenul evocă însăși violența pe care munca justițiară își propună să o combată [vă rog citiți de mai multe ori ultima frază, dacă contradicția și ironia involuntară nu v-au zgâriat deja pe retină].”

Și articolul continua în nota asta cale de încă trei-patru mii de cuvinte, și poate fi citit aici: Why the Term ‘JEDI’ Is Problematic for Describing Programs That Promote Justice, Equity, Diversity and Inclusion, alături de numele și „specializările” celor cinci autori (imaginați-vă că a fost nevoie de un adevărat comitet să scrie inepția asta). Cum este el relevant? Astfel de luări de poziție calchiate parcă după manualele de propagandă proletcultistă din România anilor ’50-80 se pot întâlni astăzi pretutindeni în mediul online. Da, așa este, însă, pentru cine mai ține la noțiuni învechite precum cercetare științifică, academism, elită intelectuală, faptul că asemenea inepții își găsesc loc nu în presa aservită ideologic sau pe nu știu câte zeci de mii de conturi Twitter, Facebook ș.a., ci într-un „jurnal științific” girat de un corp „academic”… este îngrijorător. Faptul că autorii reprezintă, astăzi, elita (cuvânt pe care nu și l-ar atribui nici morți, declarativ cel puțin) și totodată norma la catedrele de științe umaniste în America sau Anglia e iarăși îngrijorător. Faptul că unele colegii universitare girează această impostură academică, acești farseuri și bufoni ideologici, atât de încorsetați în axiomele dogmei lor încât dioptriile ar fi prea mari și pentru caii pe care-i mână spre un deșert ideatic, este foarte îngrijorător. Pentru că, așa cum în Star Wars Imperiul Galactic ia ființă din bolnăvicioasa, ineficienta, impotenta democrație multi-planetară, tot astfel și în SUA și în sateliții săi culturali, o nouă formă de gândire totalitară, anti-democratică, dogmatică, revanșardă și procustiană ia naștere, la firul ierbii de data aceasta, și îndoctrinează noua elită „umanistă” a țării în tainele unei ideologii ce propagă ura și resentimentul împotriva tuturor celor care, din perspectiva sa, se fac vinovați de „inegalitățile sistemice” ce bântuie societatea. Iar ei, reprezentații acestei generații aflate în derivă valorică, se agață de această explicație hiper-simplificată pentru neputința lor nativă, pentru lipsa lor de talent, pentru sărăcia de idei și virtuți în care se scaldă. Și iată cum astfel, dintr-un model de dreptate, înțelepciune, calm, răbdare, determinare și dragoste de viață, cavalerul Jedi a ajuns să fie anti-modelul acestei ideologii. De ce?

Pentru că întrupează, de fapt, tot ceea ce adepții neomarxismului woke urăsc mai mult: elita… în cel mai nobil sens al acestui cuvânt.