Primul meu contact cu opera lui Ted Chiang a avut loc în 1993. Evenimentul a fost posibil din cauză că numărul 506 al revistei Anticipația conținea Turnul Babilonului și Rapsodia mea. Îmi amintesc că mi-a plăcut ideea, dar n-am fost atras de stil. Ulterior, citind volumul Stories of Your Life and Others (apărut în 2002 și tradus de Nemira în 2011 ca Împărțirea la zero, apoi reeditat în 2017 ca Povestea vieții tale), mi-am confirmat prima impresie: Ted Chiang are idei interesante, ridică probleme cu miez, dar stilul său e fad raportat la preferințele mele literare.
Părinții lui au emigrat inițial în Taiwan în timpul Războiului Civil Chinez, apoi în Statele Unite. Acolo, în 1967, în Port Jefferson, New York, s-a născut Ted Chiang (pe numele său chinezesc Chiang Feng-nan). În 1989, a reușit să-și vândă prima povestire. Este vorba despre Turnul Babilonului, care a apărut în revista Omni.
Nuveleta, care a câștigat în 1991 premiul Nebula, pornește de la premisa că universul ar fi organizat conform modelului geocentric prezent în cosmologia babiloniană: o succesiune de sfere celeste ce înconjoară Pământul. Legenda Turnului Babel este redată în acest context, cu oamenii încercând să sape în bolta cerească pentru a-l descoperi pe Iahve.
Tot pe o premisă fantezistă se bazează și nuveleta Iadul e acolo unde nu există Dumnezeu, câștigătoare a premiului Hugo în 2002. Ea prezintă o lume unde existența Raiului, Iadului, sufletelor, minunile și vizitele îngerilor constituie realitatea, iar oamenii chiar își pot modifica viața de acum sau cea de după în funcție de credință, de interacțiunea cu ființele supranaturale.
La fel, în Șaptezeci și două de litere apar golemii, a căror producere devine posibilă prin folosirea în difetite combinații a literelor ebraice.
Alte texte din volumul său de debut, Stories of Your Life and Others, tratează diferite ipoteze interesante: regenerarea neuronilor distruși, cu consecințele de rigoare asupra inteligenței (Înțelegere), descoperirea că aritmetica ar fi incorectă, ceea ce ar însemna că structura ce stă la baza progresului e una arbitrară (Împărțirea la zero), inhibarea capacității de a-i judeca pe ceilalți (Să-ți placă ceea ce vezi: un documentar), înțelegerea unui viitor post-uman (Evoluția științei umane).
Din punctul meu de vedere, cea mai interesantă rămâne Povestea vieții tale, recompensată cu premiul Theodore Sturgeon în 1999 și Nebula în 2000. Ideea propusă este cea a comunicării cu o specie extraterestră al cărei limbaj scris este atât de complex, încât îndepărtarea oricărui element schimbă înțelesul întregii fraze. Mai precis, trebuie să cunoști foarte clar începutul și finalul a ceea ce vrei să exprimi ‒ o interesantă folosire a teoremei lui Fermat în contextul unui timp minim. Practic, înțelegerea acelui limbaj scris presupune schimbarea percepției asupra timpului, căutând să împace ipoteza unui univers determinist cu cea a liberului arbitru. Ted Chiang încearcă să potențeze efectul ideii printr-o tratare aparte a textului ‒ pe care am apreciat-o drept interesantă, dar efectul ei mi s-a părut diminuat de stilul neatractiv (pentru mine) al autorului.
Ideea a fost superb transpusă de Eric Heisserer și Denis Villeneuve în filmul Arrival (2016), reușind să surprindă misterul povestirii și să-l transforme într-o realizare de excepție.
Per total, volumul de debut al lui Ted Chiang este unul ce merită citit de orice iubitor de SF. Nu seduce prin stil, dar impresionează prin idei, prin perspectivele propuse, prin modul cum aduce în discuție problemele morale ridicate de realizările științifice sau perspectivele unor lumi ce au la bază alte sisteme decât cele familiare ‒ lucru valabil și în povestirile din a doua sa carte, Exhalation: Stories (2019).
