Mașinile electrice ale lui Thomas Edison & Henry Ford(timp de citire: 3 minute)

Pentru inventatorul Thomas Edison, la începuturile anilor 1990, mașinile electrice păreau a fi viitorul transportului.

Deși mai degrabă cunoscut pentru invenții precum becul și filmele, Edison a proiectat și trei mașini electrice folosind bateriile de stocare Edison din nichel-fier. În imagine este văzut stând lângă un model care a plecat din New York în septembrie 1910, cu scop promoțional, pentru un „tur ideal” de 1.000 de mile, încărcându-se pe drum și terminând turul cu ascensiunea Muntelui Washington din New Hampshire.

Până când bateria creată de Edison (o baterie îmbunătățită față de cele anterioare cu plumb-acid să reziste mai mult timp și să fie mai ușoară) a fost gata pentru această călătorie, mașinile electrice erau deja folosite pe drumuri de mai bine de 15 ani. În 1899 și 1900, în Statele Unite s-au vândut mai multe mașini electrice decât orice alt tip de vehicul. În 1903, Londra se lăuda cu mai multe mașini electrice decât vehicule cu motoare cu ardere internă.

„Până acum, problema a fost construirea unei baterii ușoare de stocare care să funcționeze pe distanțe lungi, fără a trebui reîncărcată.”

Prima perioadă de glorie a mașinilor electrice a fost totuși scurtă; bateria lui Edison a apărut când creștea în popularitate și Modelul T al lui Ford, care era și mai accesibil. Chiar și așa, Edison și Henry Ford însuși au plănuit să creeze o mașină electrică low-cost până în 1914. În ianuarie al aceluiași an, Ford a declarat pentru reporterii din New York: „Până acum, problema a fost construirea unei baterii ușoare de stocare care să funcționeze pe distanțe lungi, fără a trebui reîncărcată.” Conform spuselor lui Ford, perechea și-a imaginat o mașină de 450 de kg, care să conțină 180 de kg de echipament pentru baterii, la prețul de 600 de dolari. „Cum se compară asta cu mașinile electrice mari, grele și scumpe?”

Designul de bază al sistemului de propulsie al unui vehicul electric, cu acumulatorul său reîncărcabil care alimentează un motor electric, oferă avantaje de eficiență față de motorul cu ardere internă. Potrivit Departamentului de Energie al SUA, motoarele electrice pot converti 75% din energia chimică creată de baterii pentru a propulsa vehiculul înainte (o parte de energie se pierde sub formă de căldură), în timp ce motoarele cu ardere internă convertesc numai 20% din energie în scopul mișcării vehiculului. Tesla Motors, producătorul modelului electric Tesla Roadster și al viitorului sedan electric Model S, susține că Roadster-ul său are o eficiență de conducere de 88%.

Proiectul Ford-Edison a eșuat în cele din urmă, parțial din cauza problemelor legate de baterie. Conform unei istorii a mașinilor electrice publicată de ‘Institution of Electrical Engineers and the Society of Automotive Engineers’, ultima mașină electrică americană nou construită în timpul erei lui Edison a fost un model din 1921, numit ‘Automatic’, capabil să parcurgă 25 mile pe oră și 60 de mile după o singură încărcare. Automatic s-a vândut cu 1.200 de dolari – un preț mai mare de patru ori decât un Model T la acel moment.

Repostat de la Wired.

Traducere de Andreea Tănasie