Dan Doboș
scriitor, jurnalist, traducător
Răspunsul scurt este că prefer propria sufragerie pentru vizionarea filmelor. Nu cred că am fost la cinema de maim ult de șapte ori în ultimiii zece ani.
Nu-mi place la cinema fiindcă:
# sunt prea multe reclame;
# e mizerie și miroase urât;
# invariabil, în spatele meu se găsește câte o jună care să clefăie la cocoșei și soarbe cola. Pe urmă, i se face de mers la baie și te călărește într-un fel care ar putea fi stimulant dacă nu te-ar călca întâi pe bombeuri;
# oamenii fie au mai văzut filmul, fie au păreri despre el și nu ezită să-și verbalizeze zgomotos panseurile, idioate în cvasitotalitatea lor;
# proiecțiile sunt adeseori 3D, ceea ce pentru mine e un coșmar fiindcă eu oricum nu văd mare lucru nici 2D dacă sunt prea departe de ecran. Sunetul este mult prea tare și debalansat total între dialoguri și scenele de acțiune;
# e scump! Și nu mă refer aici doar la bilete ci și la drum, parcare, Big Mac-ul de după… Cu banii ăia cumpăr două cărți pe care le am toată viața.
Prin comparație, în sufragerie am un televizor cu diagonala de aproape doi metri și un soundbar decent, e liniște, pot da stop oricând vreau să merg la frigider ca să-mi mai pun o zghihară sau să-mi iau niște chiftele cu sos. E cât de cald vreau eu, pot sta îmbrăcat cum vreau, pot răspunde la telefon și tot așa…
E adevărat că filmele apar mai greu pe platformele de streaming, dar chiar și în această privință am observat că intervalul între lansarea la cinema și cea de pe streaming e din ce în ce mai mic.
Cadaru Eugen
scriitor, cinefil
Teoretic, aș prefera să le văd la cinema, dar, datorită nevoii de a mai economisi timp, precum și din comoditate probabil, în ultimii ani, de când cu platformele de streaming, cele mai multe, în proporție covârșitoare, le-am văzut de acasă. La asta mai contribuie probabil și opțiunea de a revedea un film despre care știu sigur că mi-a plăcut decât unul nou a cărui premiză poate că nu mă interesează prea mult. Și filme noi cu adevărat incitante pentru cineva care posibil să fi parcurs cam aproape tot ce se putea în materie de cinema, sunt destul de rare. Dar, Megalopolisul lui Copolla, care tocmai a intrat pe ecrane, sper să-l văd la cinema.
Anamaria Ionescu
scriitoare
Răspunsul simplu ar fi ambele. Dar nimic nu e atât de simplu.
Eu fac parte din generația care s-a născut înaintea internetului. Unde mai pui că mai aveam parte și de o dictatură comunistă în toată puterea cuvântului. Modalitățile de a te distra nu erau foarte numeroase, tocmai de aceea ne bucuram de ele din plin.
În copilăria mea dusul la cinematograf era un eveniment în sine. Mai ales că unica sursă cât de cât decentă de filme pe micul ecran pentru noi ăștia din sud era televiziunea bulgară cu al ei Studio X de sâmbătă seară. Am crescut cu filme românești și rusești (unele chiar bune) văzute la cinema Favorit, la mine în cartier. Din când în când mai scăpau și niște filme americane, dar se întâmpla rar. Și atunci ea coadă la bilete ca la portocale înainte de Crăciun. Recunosc, fugeam de filmele nord coreene ca încornoratul de tămâie. Avea și toleranța mea limitele ei. Oricum, eram copii, ne distram, râdeam ca proștii când din spatele sălii se auzea un „pup-o, băăă!”
Mai târziu ai mei au reușit să facă rost de un abonament la Cinematecă. Alternam: o săptămână teatru, o săptămână film. Era altceva. Ne îmbrăcam frumos, mergeam în centru. Filme vechi, dar bune. Cumva cenzura nu era atât de feroce în acest caz, așa că am avut parte de câteva producții cu adevărat interesante. Și m-am îndrăgostit de Alain Delon.
Precursoarele Netflix-ului pentru generația mea au fost filmele pe casate video. Alea venite în țară pe sub mână și dublate de inconfundabila Irina Margareta Nistor. Așa l-am cunoscut pe Bruce Lee. Cine avea video player era șmecher și aduna la el toți prietenii și toate rudele.
După revoluție paradigma s-a schimbat. Totul era la liber. Aveam filme mai noi în cinematografe, au apărut centrele de închiriat casete. Apoi ne-a lovit revoluția IT și, cumva, am pierdut ritmul. Am clipit de două ori și am trecut prin dvd player și blue ray până la streaminguri TV. Cinematografele au devenit parte integrantă a centrelor comerciale și vin la pachet cu floricele, nachos și, uneori cu ochelari pentru 3D.
Ultima oară când am fost la un cinematograf clasic a fost când i-am dus pe părinți la Tăcerea Mieilor. S-au jurat că nu aveau să mai meargă pe mâna mea la ales filmele.
Ca să-ți răspund la întrebare, nimic nu e mai cool decât un film văzut la cinema. Mai ales acum când sunt șanse ca scunul din sală să fie mai comod decât fotoliul tău de acasă. Și da, sunt vinovată, îmi plac floricele alea scumpe luate la pungă de hârtie. Dar de cele mai multe ori, comoditatea învinge. Canalele de streaming sunt la un buton de telecomandă distanță. În plus aici, în Barcelona, trebuie să mă asigur că găsesc un cinematograf care are proiecții cu sunetul original și subtitrare. Altfel o să-l auzi pe Tom Cruise vorbind o spanoilă desăvârșită. Sau și mai rău, catalană. Ăștia sunt maniaci cu dublajul.
Ultima oară când am fost la cinematograf a fost ca să vedem Avatar 2. Genul ăsta de pelicule nu au nici un fel de farmec văzute la televizor.
De curând prietenul meu a descoperit un cinematograf retro în Barcelona. Canapele de catifea la intrare, stil art deco, filme clasice pe afiș. Și se pare că lumea e în căutare de așa ceva, căci nu am reușit să cumpărăm bilete la fața locului. Era plin. Dar ne-am propus să mergem și noi să ne bucurăm de atmosferă. Abia aștept.
Bogdan Mihăilescu
cinefil, critic de film
În era digitală în care trăim, opțiunile de a viziona un film au devenit mai variate ca niciodată. Televizorul, laptopul sau telefonul sunt doar câteva dintre dispozitivele care ne permit să vizionăm filme oriunde și oricând. Cu toate acestea, pentru mine, experiența de a viziona un film la cinema rămâne net superioară celor oferite de televizoare și monitoare. Există câteva motive esențiale pentru care prefer să merg la cinema în loc să urmăresc filme acasă.
1. Experiența vizuală și auditivă superioară
Unul dintre cele mai evidente motive pentru care cinematograful este preferabil televizoarelor și monitoarelor este calitatea imaginii și sunetului. Cinematografele sunt dotate cu echipamente de ultimă generație, care asigură o claritate a imaginii deosebită, culori vii și un contrast impresionant. Proiectoarele din cinema sunt mult mai puternice decât orice televizor sau monitor, iar dimensiunea ecranului este incomparabil mai mare, ceea ce creează un impact vizual mult mai puternic. (ca să nu mai amintim de IMAX). De asemenea, sistemele audio surround din sălile de cinema sunt extrem de sofisticate, oferind o experiență auditivă imersivă, care te face să te simți cu adevărat parte din acțiune. Aceste caracteristici sunt greu de reprodus acasă, unde televizoarele sunt mult mai mici și sunetul este limitat de boxele interne. Desigur există variante home cinema dar care nu ating decât parțial calitățile descrise mai sus și care nu sunt accesibile financiar oricui.
2. Imersiunea într-o atmosferă colectivă
Când vizionezi un film la cinema, te afli într-un mediu special conceput pentru distracție și relaxare. Sala este întunecată, iar atenția ta este complet concentrată asupra filmului. Fără distrageri precum telefoanele mobile sau zgomotele din jur, poți să te imersezi complet în povestea filmului. Această atmosferă de imersiune, amplificată de prezența celorlalți spectatori, contribuie la intensificarea trăirii emoționale a filmului. Râsul sau plânsul colectiv, reacțiile spontane ale celorlalți spectatori, toate fac parte din magia cinematografului. Pe de altă parte, atunci când vizionez un film acasă, mă pot confrunta cu întreruperi din cauza mesageriilor, apelurilor telefonice sau altor activități care mă pot distrage de la film.
3. Experiența socială și cultura cinematografică
Un alt aspect care face ca vizionarea filmelor la cinema să fie o alegere mai bună decât la televizor sau pe monitor este legătura socială pe care o creează. Mergând la cinema, ai ocazia de a împărtăși un moment special cu prietenii sau familia, dar și de a întâlni alți oameni pasionați de aceleași filme ca și tine. (mai ales la festivaluri și retrospective unde mă întâlnesc cu mulți prieteni pasionați de cinema). Acest tip de socializare este greu de reprodus acasă, unde filmul devine o activitate individuală sau în cercuri foarte restrânse. De asemenea, cinematograful joacă un rol important în promovarea culturii cinematografice. Filmele de la cinema nu sunt doar o formă de divertisment, ci și un mod de a explora noi genuri, regizori și stiluri de filmare pe care nu le-ai descoperi poate în alte condiții.
4. Concentrarea pe film, fără distrageri
Unul dintre cele mai mari avantaje ale cinema-ului este faptul că experiența de vizionare este de obicei lipsită de distrageri. Într-o sală de cinema, există o regulă nescrisă că oamenii trebuie să fie tăcuți și să acorde întreaga lor atenție filmului. Acasă, în schimb, este foarte ușor să fii distras de telefoane, mesaje, apeluri sau chiar de alte activități casnice. (uneori cei de acasă nu urmăresc filmul și deci nu se supun regulii nescrise de mai sus). Aceste întreruperi pot reduce semnificativ din intensitatea și din impactul emotional al filmului. La cinema, te afli într-un spațiu dedicat în totalitate filmului, iar acest lucru te ajută să te concentrezi mai bine asupra poveștii și să te conectezi cu ea la un nivel mai profund.
5. Un ritual special și anticiparea filmului
Mersul la cinema nu este doar o simplă activitate de consum al unui film, ci un ritual în sine. De la alegerea filmului, la cumpărarea biletelor, alegerea locurilor și intrarea în sală, fiecare pas face parte dintr-o experiență care îți crește anticiparea și entuziasmul. De asemenea, atmosfera de la cinema este întotdeauna una de eveniment, un loc în care te simți ca și cum ai pătrunde într-o lume complet diferită. În contrast, vizionarea unui film acasă nu are aceeași încărcătură emoțională sau aceeași senzație de „serbare”, cum este la cinema.
Concluzie
Deși tehnologia modernă ne oferă multe modalități de a viziona filme acasă, experiența de la cinema rămâne, pentru mine, irecuperabil de superioară. Calitatea imaginii și sunetului, atmosfera imersivă, experiența socială și concentrarea totală asupra filmului sunt doar câteva dintre motivele pentru care aleg să vizionez filmele pe marele ecran. Cinema-ul nu este doar un loc de distracție, ci un spațiu în care filmul prinde viață și te transformă, într-un fel, în parte a sa. Prin urmare, chiar și în fața confortului și comodității de acasă, cinema-ul rămâne opțiunea mea preferată pentru vizionarea unui film.
Constantin D. Pavel
scriitor, dir. editura PAVCON
În general, acasă. Însă filmele importante le prefer la cinema, IMAX sau ultraIMAX, unde trăim cu totul altfel experiența respectivă.
George Sauciuc
scriitor, poet
Pentru mine vizionarea unui film este o experiență care poate fi profundă și captivantă, în funcție de film, iar mediul în care aleg să urmăresc un film influențează foarte mult calitatea acestei experiențe. În timp ce cinemaul poate oferi anumite avantaje, prefer să vizionez filmele acasă sau pe platforme online. Această alegere se datorează unor motive bine întemeiate, cum ar fi disconfortul resimțit în mulțimi, riscul de a pierde secvențe importante și posibilitatea de a fi deranjat de gălăgie. În primul rând, mulțimile din cinematografe pot fi copleșitoare și pot provoca o stare de disconfort. Pentru mulți oameni, prezența într-o sală plină poate genera anxietate sau stres, mai ales când locurile sunt limitate și mișcarea este restricționată. Alegând să vizionez un film acasă, într-un spațiu familiar și liniștit, mă pot concentra mult mai bine pe povestea filmului, fără a simți disconfort sau presiune. În propriul cămin, pot crea o atmosferă relaxantă și lipsită de factorii care distrag atenția, ceea ce amplifică plăcerea vizionării. Plus că nu sunt nevoit să renunț la anumite obiceiuri particulare, precum fumatul sau să desfac o bere când mi-e sete. Un alt avantaj al vizionării filmelor acasă, pentru mine, este controlul asupra conținutului. La cinema, dacă mi-am pierdut atenția sau am ratat o secvență esențială, nu pot da filmul înapoi pentru a revedea momentul respectiv. În schimb, acasă, pe o platformă online, am posibilitatea de a pune pauză, de a derula înapoi sau de a relua scenele importante fără dificultate. Această flexibilitate mă ajută să înțeleg mai bine filmul și să savurez detalii care ar putea trece neobservate într-o sală de cinema. Nu în ultimul rând, experiența unui film la cinema poate fi afectată de zgomotul produs de ceilalți spectatori. Gălăgia din sală — fie că este vorba despre sunetul telefoanelor mobile, șoapte sau discuții în timpul filmului — poate fi extrem de deranjantă și distrage atenția de la acțiune.
În concluzie, alegerea de a viziona filme acasă sau pe platforme online reprezintă pentru mine o experiență superioară vizionării la cinema. Spațiul confortabil și familiar, controlul asupra vizionării și lipsa distragerilor îmi permit să mă bucur de filme într-un mod mai relaxat și mai satisfăcător. Astfel, pot spune că vizionarea unui film în intimitatea propriei locuințe este nu doar o alegere practică, ci și una care îmi oferă o plăcere autentică.
Borislav Velimirovici
jurnalist, scriitor
Cred că cinematograful e o chestiune pe cale de dispariție. E un serviciu vetust, care supraviețuiește, ținut pe aparate, doar pentru că încă mai aduce venituri anumitor comercianți (distribuitori de filme, deținători de săli etc). Precum în bancul cu bunicul mort ținut în fereastră să mai încasăm o pensie. Cu toate că s-a mai încercat o revigorare a „serviciului” prin mall-uri, oferind experiențe audio-video „senzaționale” și „exclusive” – 3D, 4D, 6D, 8 D …. – este evident, cred pentru toata lumea, că zilele cinematografului, cel puțin în această formă, sunt numărate. Ultimul film pe care l-am văzut la cinematograf a fost Dune (cel nou), o experiență jalnică. Obișnuit cu confortul propriei canapele și calitatea oferită de tehnologia modernă, experiența din sala de la mall era ca o călătorie înapoi în timp. Așadar, prefer să vizionez filmele pe ecranul de acasă (a cărui specificații tehnice sunt din ce în ce mai bune, în orice caz mai bune decât cele din cinematograf). Generalizând, aș spune că felul în care consumăm a șaptea artă s-a schimbat drastic odată cu progresul tehnologic și lansare serviciilor specializate de furnizare a unor astfel de producții. Filmele de două, trei sau patru ore au lăsat loc serialelor care însumează mii de ore de producție (imposibil de urmărit într-o sala de cinematograf), ceea ce permite crearea unor lumi, acțiuni și personaje fără precedent în istoria artei. Aș mai adaugă că sunt mult mai multe avantaje decât dezavantaje pentru a viziona filmele de „acasă”. În afara faptului că le poți urmări când vrei și cât vrei, le poți lua cu tine pe laptop, tabletă sau chiar telefonul inteligent.
Mira Wolf
scriitoare, artistă grafică
Acasă. Ca o introvertită care se respectă, nu prea ies din bârlog. Prefer călătoriile cu mintea, din confortul patului meu, alături de un popcorn cinstit, niscaiva ceai, cronțănele și jeleuri. Sunt ceea ce se numește serial binger, adică o persoană care urmărește seriale în șir, fără să se teamă de numărul sezoanelor sau al episoadelor. De regulă, vizionez câte două-trei seriale în paralel, la care adaug, ocazional, câte un film bun. Recent, am terminat de văzut seriile From, Wayward Pines și Archive 81. Bunicele toate, From fiind preferatul de până acum.
Tot anul ăsta am făcut binge-watching la Jurassik Park, Hunger Games, Blade Runner, Planet of the Apes și Indiana Jones. Din nostalgie. Mai am pe listă bătrânul Man in Black.
Mersul la cinematograf l-am rezervat pentru ocazii speciale, cum ar fi aniversările, iar filmele vor fi alese pe sprânceană, pentru ca întreaga experiență să fie memorabilă. Până acum, am fost la Dune 2 și Alien (Romulus). Sper să mai merg la încă unul până se sfârșește anul. Între timp, sunt cu ochii pe următorul sezon din Silo.
