Introducere
În 2002 Zerjal et al. au identificat în urma unui studiu populațional, efectuat pe markeri STR ai cromozomului Y, în regiunea Asiei, o linie genetică paternă cu o frecvență de ~8% în populația masculină pentru regiunea studiată, respectiv ~0,5% în populația masculină a întregii planete. Aceste procente reprezintă echivalentul a ~16 milioane de bărbați, sau altfel spus 1 bărbat din 200 este descendentul acestei linii. Din punct de vedere populațional, frecvența de regăsire a acestei linii genetice este considerată ca fiind foarte mare și deci nu poate fi rodul selecției naturale.
Moștenirea genetică mongolă
Linia genetică descrisă de Zerjal et al. a fost integrată în contextul populațional regional de Katoh et al. în 2004 și mai apoi completată de Xue et al. în 2005 și este compusă dintr-un cluster (vezi glosar) ce se detașează clar de restul populaților, format dintr-un haplotip central dominant și linii derivate radial din acesta.
Persoanele ce au făcut subiectul studiului populațional, membrii ai acestei linii, au avut la origine un singur bărbat sau un grup restrâns de bărbați. Prin calcularea TMRCA (Time to Most Recent Common Ancestor), ce ține cont de rata mutațională a markerilor STR analizați, raportată la mărimea unei generații umane (20-30 ani), se poate stabili în anumite intervale de certitudine, timpul scurs de la existența acestui ancestor până în momentul realizării studiului populațional. În cazul de față o generație umană a fost considerată ca fiind de 30 de ani, obținându-se un interval de 700–1300 ani cu o certitudine de 95%. Cu alte cuvinte fondatorul acestei linii genetice paternale a trăit undeva în jurul anului 1000 d.Hr. Corelând această informație cu distribuția geografică a frecvențelor alelice (o arie compusă din Kazakstanul, sudul Rusiei, Mongolia, nordul Chinei, nordul Afganistanului, Turkmenistanul și Uzbekistanul de azi) și datele istorice conexe, a reieșit faptul că tiparul observat la nivel genetic corespundea direcțiilor de extindere ale Imperiului Mongol. Dar o populație de mărimea Imperiului Mongol, era imposibil să dețină un singur haplotip, motiv pentru care haplotipul amintit mai sus a fost atribuit ipotetic unei singure linii genetice marcante, respectiv unui singur om, iar acesta în contextul descris, nu putea fi altul decât Ginghis Han – „omul care a cucerit o jumătate de lume”.
Ginghis Han
Pe numele său adevărat „Temujin”, Ginghis Han s-a născut între anii 1155 și 1167, nu departe de capitala actuală a Mongoliei – Ulaanbaatar, lângă muntele Burhan Haldun și râurile Onon și Kherlen, fiind cel mai mare dintre copii lui Yesugei Baghatur – căpetenia tribului Borjigin, un trib nomad minor din stepa mongolă. Când Temujin avea 9 ani, tatăl său a fost omorât prin otrăvire de către membrii unui trib tătar învecinat, cunoscut ca dușman declarat al tribului/familiei Borjigin. Temujin a fost nevoit să preia sarcinile tatălui său, însă fiind doar un copil, autoritatea dobândită prin succesiune nu a fost recunoscută de către membrii tribului care au părăsit familia Borjigin, luând o mare parte din bunurile acesteia. Temujin a reușit să-și susțină familia mai mulți ani de pe urma vânatului obținut alături de frații săi, iar în urma unei dispute legate de împărțirea prăzii îl ucide pe unul dintre aceștia.
În 1182 a fost prins și înjugat de către Ta’yichiut, unul dintre foștii aliați ai tribului Borjigin. A fost mai apoi ajutat să evadeze de către un simpatizant ce avea să devină mai apoi unul dintre generalii săi. Temujin a atras atenția căpeteniei tribului Merkit în clipa în care și-a luat soția de drept – Börte Ujin, promisă în urma unei căsătorii aranjate cu tribul Onggirat, pe vremea în care tatăl său trăia. În timpul unei ambuscade, merkiţii au răpit-o pe Börte, răzbunând astfel fapta tatălui care răpise la rândul său pe Hoelun – mama lui Temujin. Temujin a reușit în final să-și recupereze soția apelând la ajutorul prietenului său din copilărie, Jamuka. În urma înfrângerii tribului merkit faima și puterea lui Temujin a crescut, iar unii din oamenii lui Jamuka l-au urmat. Alianța celor doi, cu toate intrigile ce au decurs din ea, a reprezentat începutul expansiunii și a impunerii lui Temujin pe scena politică mondială ca lider al mongolilor – Ginghis Han (trad. din mongola – „Hanul Puternic”; trad. din chineză – „Fiul Cerului”)
Imperiul Mongol
Din punct de vedere geografic Imperiul Mongol a fost cel mai mare imperiu creat vreodată, iar lui Ginghis Han îi revine meritul de a-l fi realizat prin unirea în 1190 a triburilor nomade mongolo-turce din stepa mongolă. În 1297 – anul de mare ascensiune a Imperiului Mongol, acesta cuprindea peste 33.000.000 km2, ceea ce este echivalentul a 22% din suprafața uscată a planetei și însuma peste 100 de milioane de persoane.
Înainte de a muri, Ginghis Han împarte imperiul în mod egal fiilor săi, cu condiția ca acesta să fie condus de către clasa conducătoare compusă din familia imperială și aristocrații mongoli. Acest tip de guvernare a durat 67 de ani, timp în care la conducerea Imperiului Mongol au urmat: între 1227–1229 – Tolui Han (regent); 1229–1241 – Ögedei Han; 1241–1245 – Töregene Khatun (regent); 1246–1248 – Güyük Han; 1251–1259 – Möngke Han și între 1260–1294 – Kublai Han (recunoscut parţial).
Pe patul de moarte se spune ca Ginghis Han le-ar fi spus fiilor săi că a cucerit jumătate din lume pentru ei, viața fiindu-i „prea scurtă” rămânea ca cealaltă jumătate să o cucerească ei… Dorință lui Ginghis Han s-a împlinit, urmașii săi pe linie masculină dublând suprafața teritorială a imperiului.
Factori ce susțin ipoteza modificării frecvenței alelice la nivel planetar
Ciclul Răzbunării
Până la apariția lui Ginghis Han mongolii din stepele Asiei, trăiau în triburi mici animate de jafurile și cuceririle reciproce, care depindeau doar de coalițiile temporare realizate între anumite triburi. Odată cu moartea unei căpetenii de trib, responsabilitatea acțiunilor sale era preluată de către familie, în special de către urmașii acestuia pe linie paternă, care trebuiau fie să răzbune eventualele subjugări, fie să facă față atacurilor triburilor învecinate, jefuite în trecut. Copilăria lui Ginghis Han reflectă acest „ciclu al răzbunării” prin două evenimente majore petrecute în jurul vârstei de 9 ani: alegerea unei mirese dintr-un trib învecinat, fapt care însemna încheierea unei alianțe de protectorat între tribul său și tribul miresei, apoi, moartea tatălui, cauzată de anumite conflicte mai vechi, pe care acesta le avusese cu triburile tătare. După unele opinii, însuși Ginghis Han a primit numele primei căpetenii tătare (Temujin), pe care Yesugei o cucerise. În spatele acestui ciclu al răzbunării stătea de fapt realitatea cruntă a vieţii din stepă – lipsa resurselor făcea ca în societatea mongolă, jaful sa fie soluția directă și imediată în procurarea acestora, resursele putând fi bunuri materiale sau ființe umane.
Sclavagismul Acceptat
În pustiul stepei mongole, viața unui om valora puțin și era cu atât mai insignifiantă cu cât omul făcea parte dintr-una dintre categoriile sociale vulnerabile precum cea a femeilor. Tendințele sclavagiste nu erau impuse ci mai degrabă derivau din condițiile nefavorabile ale stepei. Șansele de a supraviețui de unul singur în fața jafurilor repetate era nulă, motiv pentru care femeile ca și celelalte categorii defavorizate erau constrânse să viețuiască pe lângă un Han și să apeleze la mila acestuia. În acest context abuzurile erau frecvente, violul fiind considerat un drept al bărbatului, respectiv al conducătorului… al Hanului.
Dimensiunea populației
Populația mongolă ante-imperială, nu era numeroasă, fiind compusă din comunități răzlețe răsfirate pe regiuni foarte întinse, grupate în triburi nomade ce erau conduse de către un Han și familia acestuia. În jurul Hanului trăiau războinici și slugi care-i făceau diferite servicii, în schimbul protecției pe care o primeau. Poligamia era acceptată în rândul mongolilor, fapt pentru care transferul de gene se realiza atât pe verticală, pornind de la Han către femeile alese din rândul slujnicelor, cât și pe orizontală, prin căsătorii aranjate, răpiri sau alegerea de concubine din rândul triburilor cucerite. Astfel un Han avea șanse net superioare de a transmite în descendență caracterele sale ereditare, față de un războinic sau o slugă, fiecare trib purtând amprenta genetică a familiei din care Hanul se trăgea.
Suprafața geografică
Succesul lui Ginghis Han în răspândirea propriilor gene s-a datorat printre altele și suprafeței teritoriale pe care a avut-o la dispoziție. Posibilitatea creării celui mai mare imperiu a derivat din lipsa unor obstacole geografice majore. În acest sens stă mărturie tentativele lui Kublei Han (nepotul lui Ginghis Han), de a cuceri Japonia. Cu toate că în timpul domniei sale Imperiul Mongol atinge cea mai mare întindere geografică, Japonia care era despărțită de Strâmtoarea Coreei de Sud, mult mai apropiată geografic de Mongolia și de teritoriile chinezești cucerite decât teritoriile de est ale Europei, rămâne de neatins cu toate eforturile acestui Han de a crea, la vremea respectivă, cea mai mare flotă maritimă din lume.
Teritoriul Mongol se poate caracteriza azi ca fiind un imens pustiu. Deși are o suprafață de 1.564.116 km2, conform estimărilor statistice pentru 2007 Republica Mongolă este populată doar de 2.951.786 locuitori (aproximativ cât populația actuală a Bucureștiului), densitatea populațională fiind de 1,7 locuitori/km2. Populația în timpul lui Ginghis Han și a Imperiului Mongol era mult mai numeroasă. După unele opinii, situația actuală a Mongoliei s-ar datora migrației triburilor mongole către zonele mai fertile de la granițele Imperiului și staționarea lor acolo după destrămarea acestuia (ex. China de azi).
Mașina de Război
Pentru a supraviețui mediului ostil în care a crescut Ginghis Han, guvernat de vendete sângeroase și legea celui mai puternic, unii istorici afirmă că “trebuia să fii mai crud sau cel puțin la fel de crud ca dușmanii tăi”. În acest context puterea exemplului căpăta proporții inumane. De pildă, în momentul capturării războinicilor care au ales sa-l urmeze pe Temujin, Jumuka ordonă să fie fierți de vii. Acesta este unul din multele exemple în care teroarea a fost folosită ca instrument în tactica de luptă mongolă, instrument pe care Ginghis Han l-a învățat voit sau nu și care, mai apoi, l-a folosit pentru a îngenunchea populații întregi. Astfel, armata mongolă cerea predarea necondiționată a orașelor pe care dorea să le ocupe, alternativa constând în: retezarea capetele celor mai înalți de o anumita înălțime dată (ex: înălțimea roților carelor); folosirea prizonierilor în primele linii de luptă în timpul cuceriri anumitor fortărețe sau de cele mai multe ori linșajul în masă, evidența victimelor realizându-se prin tăierea și înșiruirea urechilor.
Conform Istoriei secrete a mongolilor (cronică scrisă după moartea lui Ginghis Han), aceste orori puteau fi evitate prin renunțarea din start la luptă, iar cei care nu o făceau sufereau anihilarea totală. Cronica exemplifică în acest sens fortăreața Beijing-ului, care după ce a fost cucerită, drept pedeapsă pentru nesupunerea autorităților ce o guvernau, timp de o lună de zile mongolii au omorât, ars case și violat femei.
Succesul lui Ginghis Han în ceea ce privește cucerirea teritorială s-a datorat pe de-o parte capacității acestuia de a motiva masele, el renunțând la vechile tradiții tribale în favoarea meritocrației (oricine își putea depăși condiția socială dacă dădea dovadă de rezistență, curaj și loialitate) și pe de altă parte s-a datorat perfecționării tacticilor militare. Spre deosebire de europeni, a căror armată nu depășea mai mult de 10.000 de oameni (compusă exclusiv din cavaleri), armata mongolă era compusă dintr-un milion de oameni – echivalentul tuturor bărbaților capabili să lupte. Armatele europene atacau dezlânat, pe când cele mongole o făceau ordonat, centrat și pe flancuri. Mai mult decât atât, se spune că mongolii erau cei mai buni arcași din lume, trăgând călare cu arcul cu o precizie de neegalat. Săgețile lor părăseau coarda arcului în timpul galopului, în momentul de maximă eficiență adică numai în clipa în care, pentru câteva fracțiuni de secundă calul avea toate picioarele ridicate de la sol.
Toate aceste tactici sunt exprimate cel mai bine de Legile Lassa dictate de Ginghis Han pentru a-i ghida pe mongoli și descrise mai apoi în Istoria Secretă a Mongolilor. Iată numai câteva exemple: „Mongolul se naște în cort; îl găsește moartea pe calul lui”; „Celui care nu ascultă poruncile hanului i se va tăia capul”; „Cine nu este cu mine este împotriva mea. Eu lupt în fruntea războinicilor mei invincibili. Nu voi înceta lupta decât atunci când toată lumea îmi va fi supusă”; „Hanul mongolilor este stăpânul pământului; el domnește prin puterea sabiei”; „Datoria mongolilor este aceea de a se prezenta la porunca mea, de a se supune ordinelor mele, și de a ucide pe cine vreau eu.”; „Pe drumul datoriei și al belșugului, exterminați întotdeauna pe dușmanii voștri și copleșiții cu daruri pe prieteni voștri”.
Indirect Istoria Secretă a Mongolilor descrie și modul prin care Ginghis Han și-a transmis caracterele ereditare în descendența și anume cum acesta ca și alți apropiați ai săi (dintre care mulți erau rude), după fiecare cucerire a unei cetăți/oraș/teritoriu, își lua drept premiu nevasta unui demnitar local. „Cea mai mare fericire a mongolului este aceea de a-și înfrânge dușmanul, de a-i răpi averile, de a face să urle slugile acestuia, de a se salva în galopul cailor lui bine hrăniți, de a se folosi de pântecul femeilor și fetelor sale ca de un cuibar și de a se bucura de frumusețea lor”.
Mongolii de azi – distribuția globală
Haplotipul descris de Zerjal et al. face parte din haplogrupul C3 (M217, P44), descris în literatură de specialitate ca fiind descendentul cu cea mai mare răspândire a haplogrupului C și totodată haplogrupul cu care se identifică populația mongolă.
Pentru a reliefa răspândirea haplotipului atribuit lui Ginghis Han și respectiv a haplogrupului C3, atribuit mongolilor, am interogat singura bază de date capabilă la ora actuală să schițeze distribuția geografică a frecvențelor haplotipurilor la nivel planetar – YHRD (Y Haplotype Reference Database) și anume versiunea R25 ce cuprinde 65207 haplotipuri din 517 populații.
În cazul Europei se observă pe baza frecvenței haplogrupului C3 dinspre est spre vest un gradient descrescător care se poate interpreta ca valuri de migrare efectuate în timpul Imperiului Mongol dar și după destrămarea lui de către urmașii acestuia – Hoarda de Aur
Frecvența estimată pentru haplotip Metapopulaţia Euroasiatic – Europeană inclus în baza de date neinclus în baza de date Europa de Est 5,363 × 10-4 4,447 × 10-4 Europa de Sud-Est 6,920 × 10-4 5,951 × 10-4 Europa de Vest 9,427 × 10-5 7,003 × 10-5
Dilema Geneticienilor
Pe lângă transmiterea caracterelor ereditare de pe cromozomul Y, la nivel genomic Ginghis Han a transmis și alte caractere mult mai importante din punct de vedere biologic și care poate au avut un impact mult mai mare în populația umană prin natura lor codificatoare, respectiv aceea de a se exprima fenotipic.
Dacă spre exemplu, Ginghiz Han păstra în genomul sau și al familiei sale alele recesiv letale, prin acțiunile sale ar fi mărit frecvența acestor alele în populația umană, mărind totodată șansa de exprimare în stare homozigotă. Această acțiune este contrară mecanismelor naturale de reglaj populațional care încearcă diluarea caracterelor fenotipice “negative”. Pe de alta parte Ginghis Han putea păstra în genomul său unele caractere „pozitive”, cum ar fi curajul, rezistența, inteligența – caractere poligenice care sufereau același efect în populația umană și anume creșterea frecvenței alelelor ce stau la baza lor și exprimarea lor preponderentă.
Concluzii
Conform teoriei lui Andrewartha și Birch, numărul indivizilor unei populații naturale poate fi limitat în 3 moduri: a) prin limitarea resurselor naturale de hrana și a șansei de reproducere; b) prin inaccesibilitatea la aceste resurse și c) prin timpul prea scurt când rata de naștere înregistrează valori pozitive, ultima fiind și cea mai intensă.
Extrapolând aceasta teorie la populația umană și mai exact la populația masculină ce ipotetic putea concura la transmiterea experienței genetice generațiilor ulterioare, adversarii hanului (a liniei genetice a hanului) în general și a lui Ginghis Han în particular, nu aveau nici o șansa în fața vitezei și a ariei în care aceștia reușiseră prin statutul lor social să-și transmită genele.
Markerii de pe cromozomul Y sunt doar începutul unui șir de analize populaționale care vor culmina cu secvențierea întregului genom pentru nenumărați indivizi… și numai atunci prin compararea genomurilor persoanelor din Asia cu ce cele din Europa sau cu alte regiuni ale globului, vom avea o imagine reala și complexă asupra modului în care Ginghis Han a participat la modelarea genetică a populației umane și de ce nu – la destinul său biologic. Până atunci însă, un lucru este cert – prin acțiunile sale Ginghis Han a modelat structura genetică a populației umane într-o manieră în care nimeni nu a reușit vreodată să-l egaleze.
Glosar
- Alela – formă alternativă a unei secvențe ADN (ex. marker STR) prezentă într-o populație analizată;
- Cluster – o grupare de elemente care au caracteristici apropiate;
- Fenotip – suma însușirilor morfologice, fiziologice, biochimice și de comportament rezultate în urma interacțiunii genotipului cu mediul;
- Genotip – structura genetică a unei celule / organism / individ.
- Genom – totalitatea materialului genetic al unei celule provenite de la un anumit organism, ce cuprinde atât setul cromozomal nuclear cât și ADN-ul mitocondrial;
- Haplogrup – grup de haplotipuri similare care prezintă un ancestor comun;
- Haplotip – combinații de alele prezente la mai multi loci, care se transmit înlănțuit în același cromozom;
- Homozigot – organism care are două forme (alele) identice ale aceleiași secvențe de ADN, una moștenită de la mamă iar cealaltă de la tată
- Heterozigot – organism care are două forme (alele) diferite ale aceleiași secvențe de ADN, una moștenită de la mamă iar cealaltă de la tată
- Markeri STR (Short Tandeam Repeat) – marker ADN compuși din 2-6 nucleotide repetate în tandem.
Bibliografie
- Antony Karasulas, Angus McBride, Mounted Archers of the Steppe 600BC-AD1300, Elite 120, Osprey Publishing, 2004.
- B. Walsh, Estimating the time to the MRCA for the Y chromosome or mtDNA for a pair of individuals, Genetics 158: 897—912; 2001.
- Donald Quataert, The Ottoman Empire, 1700–1922. New Approaches to European History, 2nd Ed., Cambridge University Press, 2005.
- DYNASTIES: The Mongol Empire. Dir. David Hall. „The North” în association with „The History Channel”, 2003.
- Genghis Han. Dir. Edward Bazalgette, BBC Documentary,1996.
- Hinton Alexander Laban, Annihilating Difference: The Anthropology of Genocide, Berkeley: University of California Press, 2002.
- Manole Neagoe, Attila, Ginghiz Han şi Temerlan, Ed. Meridiane, Bucuresti 1971.
- Mohan Gh., Neacsu P., Teorii, Legi, Ipoteze şi Conceptii în Biologie, Ed. Scaiul, Bucuresti 1992.
- Mongol. Dir. Sergei Bodrov. With Tadanobu Asano and Amadu Mamadakov, Andreevsky Flag Film Company, Kinofabrika, Kinokompaniya CTB, and X-Filme Creative Pool, 2007.
- Stephen Turnbull, Genghis Han & the Mongol Conquests 1190-1400, Essential Histories, Osprey Publishing, 2003.
- Tatiana Zerjal, Yali Xue, Giorgio Bertorelle, R. Spencer Wells, Weidong Bao, Suling Zhu, Raheel Qamar, Qasim Ayub, Aisha Mohyuddin, Songbin Fu, Pu Li, Nadira Yuldasheva, Ruslan Ruzibakiev, Jiujin Xu, Qunfang Shu, Ruofu Du, Huanming Yang, Matthew E. Hurles, Elizabeth Robinson, Tudevdagva GerelsaiHan, Bumbein Dashnyam, S. Qasim Mehdi, and Chris Tyler-Smith, The Genetic Legacy of the Mongols, Am. J. Hum. Genet. 72:000–000, 2003.
- Toru Katoh, Batmunkh Munkhbat, Kenichi Tounai, Shuhei Mano, Harue Ando, Ganjuur Oyungerel, Gue-Tae Chae, Huun Han, GuanJun Jia, Katsushi Tokunaga, Namid Munkhtuvshin, Gen Tamiya, Hidetoshi Inoko, Genetic features of Mongolian ethnic groups revealed by Y-chromosomal analysis, Gene. 2005 Feb 14;346:63-70.
- Willuweit S., Roewer L., Y chromosome haplotype reference database (YHRD): Update, Forensic Science International: Genetics 1(2), 83-7, 2007 [www.yhrd.org].
- www.en.wikipedia.org
- www.familytreedna.com
- Yali Xue, Tatiana Zerjal, Weidong Bao, Suling Zhu, Şi-Keun Lim, Qunfang Shu, Jiujin Xu, Ruofu Du, Songbin Fu, Pu Li, Huanming Yang, and Chris Tyler-Smith, Recent Spread of a Y-Chromosomal Lineage în Northern China and Mongolia, Am. J. Hum. Genet. 77:1112–1116, 2005
